S-ar însănătoși astfel și Brașovul !
„BEŢIA” ŞI „BOALA PUTERII”, EGOISMUL ŞI LĂCOMIA DEFINESC CARACTERUL LUI GEORGE SCRIPCARU
Când a ajuns la putere, în anul 2004, în fruntea unei „Cooperative” infracţionale transpartinice, care i-a zădărnicit primarului de atunci, Ioan Ghişe, cariera politică locală, George Scripcaru încă era un băiat cuminte, modest şi ascultător. Nu ieşea din cuvântul harnicilor „cooperatori”, care, puşi pe căpătuială şi pe acapararea puterii, şi-au întins tentaculele pe toată avuţia Comunităţii Braşovului. Şi pe patrimoniul imobiliar, şi pe bugete, şi pe terenuri, şi pe câmpuri, şi pe afaceri, şi pe „faceri”, şi pe tot ce mişcă sub Tâmpa.
Format la şcoala politică a lui Vasile Bran, tătuc o vreme peste politichia Braşovului, după ce i-a cărat acestuia geanta şi nu i-a ieşit din ascultare, Georgică s-a trezit brusc, singur cucuruz pe arătură. Nici măcar conduita generoasă şi mâna întinsă de Dumitru Ioan Puchianu, care i-a dăruit o slujbă importantă în Bartolomeu, i-a cumpărat primii adidaşi şi l-a îmbrăcat apoi în costum din cap până-n pantofi, nu l-au influenţat în încăpăţânarea caracterului său lacom şi egoist din viitoarea „strălucită” şi bogată carieră politică. „Cooperativa” s-a stricat mai târziu şi, rând pe rând, unul câte unul, „cooperatorii” au fost aruncaţi din „barcă”, pentru ca vâslaşul Scripcaru să rămână de unul singur peste toate macaroanele urbei. Mai întâi, a zburat Paul Gonţea, preşedintele portocaliu de la Municipiu, pentru că pusese prea multă râvnă şi ceruse prea mult din terenul Poienii. Prea se extinsese şi era prea hotelier şi prea ospitalier cu toată clientela pedistă şi, mai târziu, pedelistă… Apoi a venit rândul lui Loczi Hathazi, viceprimarul său, pe care, după ce l-a „păpat” bine-mersi, i-a găsit şi un înlocuitor mai ascultător.
A urmat apoi consilierul local Sorin Grigorescu, pentru că era prea vocal şi prea îndrăzneţ, îi sufla în ciorbă lui Georgică şi avea şi cultura la el acasă… Scripcaru a continuat cu şmechereala şi fraiereala celor din jur, ultimul marginalizat şi „pensionat”, după ce a slujit cu mână de fier ordinea şi disciplina în Consiliul Local, fiind sportivul Vasile Kraila. Alţii, precum Ciprian Chiricheş sau consilierii locali Ciuvică şi Roxana Cojocea, au fost marginalizaţi, preferinţele scripcariote în materie de subordonare şi obedienţă politică fiind orientate definitiv în jurul personalităţii gastronomico-politice infailibile a lui Adrian Oprică, preşul său actual de la Municipiu, liberal, fost portocaliu… Odinioară, asinul de serviciu al primarului fusese Adrian Gabor, paraşutat cu bagajele în ograda lui Veştea de la Judeţ, pentru a menţine coeficientul de culoare spre căcăniu…
Aurelian Danu nu se pune, pentru că a rămas încă în obedienţă şi adâncă supunere, pe Braşov şi Metropolă, că mai e, nene, de ciordit şi în mandatul care bate covidos la uşă. Iar pe Dragoş David, după ce acesta nu s-a mai lăsat folosit în meşteşugurile infracţionale metropolitane, l-a lăsat să se autoabandoneze în timp şi spaţiu, după ce ultima indicaţie la „păruiala de apoi” a fost… „ciocu’ mic”… Sper să nu fi uitat pe cineva, de pildă, pe alde Tarbă sau Spineanu, folosiţi şi ei în administrarea televizistico-imobiliară din gândirea scripcarului venit din buruieneştile arături…
Gândirea mediocrităţii şi prostiei, împinsă şi sprijinită să ajungă la putere, este întotdeauna una răzbunătoare, orgolioasă şi fanatică. Dă-i prostului putere şi vezi… ce-i poate pielea… Asta mi-o spunea unul dintre crescătorii săi politici, după ce s-a convins că a investit într-un om lipsit de caracter. Profitând de influenţa şi de puterea sa locală, cumpărate cu uneltele corupţiei în sistem, răzbunătorul primar, care nu se dă dus nici măcar cu adevărul Legii, s-a amestecat şi şi-a arătat mizeria omenească şi faţă de cei care i-au făcut bine, cum este cazul revoluţionarilor Dorin Lazăr Maior şi Traian Gheţi (acesta l-a şi cadorisit cu un brevet de revoluţionar), făcând parte dintre cei care au pus la cale vânarea acestora şi pedepsirea cu închisoarea… Georgică n-avea şi n-a avut loc niciodată de oameni incomozi şi protestatari.
După ce, împreună cu fostul prefect preferat Ion Gonţea, a pus la cale o „sifonărie” aducătoare de şpăgi din zona afaceri cu pensiuni şi pieţe agroalimentare, au reuşit se scoată şi să-l trimită în puşcărie doar pe Ionel Spătaru, fostul director de la Protecţia Consumatorului şi să compromită carierele a doi ofiţeri SRI, Scripcaru a avut „grijă” ca toată lumea să aibă o ieşire din scenă… „liniştită”… Colonelul Muşat, implicat în „Afacerea Piaţa Agroalimentară Stupini” , după ce, începuse să manifeste „insomnii cu amintiri”, a murit subit de covid, într-un spital din Braşov… La fel cum, în urmă cu câţiva ani, tot pentru astfel de „amintiri”, celebrul om de afaceri imobiliare Cămârzan, care tot avea „vise” (şi le povestea!) cu banii primiţi şi împărţiţi tripartit, de la Patinoar şi Sala Sporturilor, a sfârşit într-o poveste tragică, ciudată, dar convenabilă… prin internarea sa la ospiciu…
S-a alimentat în spaţiul public o poveste înduioşătoare cu boala nemiloasă a primarului… Ba se vorbea că suferă de leucemie, ba de cancer, Doamne-fereşte… Povestea, pe care o ştiu de la „sursă”, se referea, de fapt, la transferul în străinătate, printr-un hotel din Bucureşti, a unor bani obţinuţi din activităţi infracţionale. Numele de cod al „bolii” era „leucemie”… Persoana martor candidează şi la aceste alegeri chiar la preşedinţia Judeţului. De fapt, bolile de care suferă actualul primar al Braşovului sunt egoismul, lăcomia şi beţia puterii… Aceste alegeri ar putea fi „doctoria” care l-ar băga în şocul vindecării pe „pacient”… S-ar însănătoşi astfel şi Braşovul!…
Ion Mânzală
Articol preluat din Senior Jurnal, nr. 8, septembrie 2020