Ministrul Năsui vrea să vândă jaful secolului de la CIM Krivoi Rog (I)

Am aflat zilele trecute, din presa centrală, că guvernarea Câțu ar dori să scape de participația României la Combinatul de Îmbunătățire a Minereului de Fier de la Krivoi Rog – KGOKOR (CIM Krivoi Rog ) și că problema ar trebui tranșată cât mai rapid de ministrul Economiei, Claudiu Năsui. În acest sens, subordonații onorabilului Năsui, ar fi elaborat și un memorandum privind identificarea unei soluții pentru vânzarea/ valorificarea participației României de pe platforma CIM Krivoi Rog, care prevede abrogarea Legii 95/1993 privind continuarea participării României la construirea combinatului și asigurarea resurselor de finanțare necesare. Cum statul român plătește anual circa un milion de euro pentru pază, fiindcă de conservarea construcțiilor și utilajelor nici nu poate fi vorba, Năsuiul s-a trezit vorbind singur despre un subiect care îi depășește cu mult toate capacitățile. Văietându-se că investiția păguboasă este o ” reminiscență a economiei socialiste planificate deținute de stat”, care a ajuns doar o “epavă” din care fură toată lumea, ministrul vrea să scape de aceasta, fără să identifice hoții sau să încerce să recupereze pierderile de la bugetul de stat, care se ridică, după cum spun specialiștii, la circa 2 miliarde de dolari. Nu este primul și nici ultimul șef al economiei românești care încearcă să acopere jaful secolului.

Fabrica de Peletizare realizată de Români

După mai bine de 36 de ani, timp în care România s-a aventurat în proiectul faraonic demarat de sovietici, la circa 80 de km de cel mai lung oraș din lume, Krivoi Rog, puțini sunt cei care mai au habar ce se întâmplă cu adevărat acolo. La vremea aceea, România s-a înghesuit în afacerea CIM Krivoi Rog ca la borcanul cu miere şi a rămas cu buza umflată. Sute de milioane de dolari au intrat în combinat şi, probabil că, nu se vor mai întoarce vreodată la bugetul ţării. Proiectul KGOKOR, gândit de un mare institut din URSS, costa inițial circa 3,2 miliarde ruble transferabile (la nivelul anului 1984). Statul român, care avea o participație de 26,7 %, materializată în Fabrica de Peletizare, cu toate obiectele aferente, a lăsat-o, în mod deliberat, la mâna jefuitorilor. Altfel nu se explică de ce ministerul ține la secret și astăzi documentele de bază ale celei mai mari investiții externe românești din toate timpurile și nu a demarat niciun fel de anchetă serioasă cu privire la “Marele Jaf de la Krivoi Rog”. Mai mult, se zvonește că o parte dintre documentele de bază ale investiției au dispărut fără urmă.

KGOKOR nu a funcționat niciodată

Produsul final al CIM Krivoi Rog, peletele aglomerate

“O altă bună afacere a statului. Să ne înțelegem bine: de 22 de ani acest combinat nu mai funcționează deloc.”, a mai declarat specialistul Năsui. Nu domnule ministru, combinatul nu a funcționat nicio clipă, pentru simplul fapt că investiția externă nu a fost finalizată, cum scrie la contract. Partea română, nu a realizat decât circa 80% din Fabrica de Peletizare, deci nu avea cum să funcționeze un contract “la cheie” nefinalizat. Tocmai de aceea, participația românească la CIM Krivoi Rog, nu poate fi considerată creanţă, pentru că nu este o datorie confirmată sau recunoscută de ucraineni. Spre știința altor “specialiști” care își permit să își dea cu presupusul prin mass-media, la CIM Krivoi Rog (KGOKOR în limba rusă), nu s-a prevăzut vreodată producție de peleți de fier, produsul final rezultat din activitatea acestui colos urmând să fie pelete aglomerate.

Mii de apartamente ridicate de români, la cca. 15 km de Combinat, în localitatea Dolinska

Cele 146 de firme românești care au participat la proiect nu au construit numai Fabrica de Peletizare, ci au ridicat un adevărat oraș în localitatea Dolinska (Dolinskaia, în limba rusă), un nod de cale ferată extrem de important de-a lungul istoriei Rusiei. Românii au ridicat pe cheltuiala lor mii de apartamente, au trasat străzi și bulevarde și au realizat spitale, preventorii, centrale de energie electrică, maternități, pompieri și alte anexe proprii unui oraș modern la acea dată, care au fost folosite de rușii și ucrainenii care urmau să lucreze în viitorul combinat.

În momentul de față, spun specialiștii în investiții, funcţionarea în conditii de eficienţă ( nu construcţia ) a combinatului nu mai este posibilă. Tona de pelete produsă la CIM Krivoi Rog trebuia să coste (în anii ’80) circa 30 de ruble transferabile ( Rbl. Tr. ). Și asta în condiţiile în care, sub conducerea Uniunii Sovietice, materia primă reprezenta zero la capitolul costuri. Gazul şi energia electrică erau livrate gratis. Astăzi, sub conducerea ucraineană, la CIM Krivoi Rog, totul costă. Munţii de steril, care trebuia prelucrat în combinat, aparțin cuiva şi au o valoare. Pur și simplu, tona de pelete aglomerate produsă ar fi prea scumpă. Ucraina este în stare de război.

Trecând peste toate aceste neajunsuri îi punem la dispoziție ministrului Claudiu Năsui documentele, informațiile reale și imaginile de la fața locului, necesare unei anchete amănunțite în afacerea CIM Krivoi Rog, începând cu documentele ascunse cu atâta grijă chiar de securiștii care au girat, decenii la rând jaful. Reamintim oficialilor români că, participația românească de la CIM Krivoi Rog s-a realizat în baza unei Convenții Multilaterale cu mai multe state, a unei Convenții Bilaterale și a unui Contract de comerț exterior “la cheie” cu Uniunea Sovietică, în cadrul CAER.

Ce mai trebuie să știe Năsui

Mândrul bulevard Lenina din centrul Dolinskăi, realizat de români

Semnarea Protocolului de modificare a Convenției Româno-Sovietice cu Ucraina, la data de 05.05.1994, referitor la CIM Krivoi Rog, s-a făcut aiurea, fără încheierea în prealabil a vreunui document cu Rusia, urmașa declarată și recunoscută a URSS. Drept consecință, nici Rusia, nici Ucraina nu recunosc drept datorie, utilajele livrate de firmele românești altor combinate metalurgice în afara celor ucrainene. Valoarea de 93,4 mil. Rbl. Tr. adusă la zi, prin dobânzi, la cursul 1 Rbl. Tr. = 1,1266 $, este de cca. 250 mil. $. Cu Ucraina nu exista o convenție interbancară care să acopere Convenția Bilaterală. De asemenea, nimeni nu a văzut protocolul Ruso-Ucrainean ( invocat verbal în toate tratativele ) conform căruia investițiile reciproce, pe teritorii extra-statale, sunt proprietatea statului unde sunt amplasate. Asa-zis-ul Protocol Zero. Din punct de vedere legal, Convenția Româno – Sovietică, referitoare la KGOKOR este încă activă.

Scurtă concluzie

După 1989, “Afacerea Krivoi Rog” nu a interesat pe nimeni. Structurile de conducere și subordonare unică responsabile pentru proiect au fost distruse din prostie, din oportunism, din calcule de destabilizare comercială și din ignoranță. Lipsa unei derulări externe ferme a dus la catastrofa de la CIM Krivoi Rog. Serviciile secrete infiltrate în antreprenorul general, ARCOM S.A. și în UzinExportImport S.A. (actual UzinExport) au știut ca o gașcă de interese politice au îndepărtat de la derularea externă meseriașii intransigenți, promovând haosul și lichelismul. Toate intervențiile făcute de specialiștii în comerț exterior, în perioada 1990-2000, la Ministerul Industriilor și Comerțului, pentru reglementarea regimului juridic al Convenției si pentru aducerea profesioniștilor în derularea externă, au fost ignorate. Serviciile speciale au primit informații complete și din timp privind lucrul făcut de pomană, fără o pregătire logistică comercială, fără o pregătire minimă a tratativelor. Au lipsit măsurile comerciale ( sub aspect juridic ), de recuperare necondiționată a sumelor datorate de ruși și ucraineni, ca moștenitori direcți ai URSS. Nu s-a verificat sinceritatea și corectitudinea celor puși să conducă tratativele. La CIM Krivoi Rog au fost grav compromise interesele statului român.

Alfabetul “Afacerii CIM Krivoi Rog“

Pentru guvernanții prea grăbiți să închidă capitolul CIM Krivoi Rog, am recuperat din presa centrală, date de o importanță capitală despre investiția românească. Vă prezentăm, deocamdată, lista cu documentele care au stat la baza demarării investiției, parametrii tehnico-economici, precum și o serie de calcule necesare recuperării banilor de cheltuiți de la bugetul de stat. Datele oficiale au fost extrase din rapoartele trimise de UzinExportImport S.A. către ministerele de resort și către guvern, de-a lungul anilor. Cele neoficiale…

1. Extern

Convenția Multilaterală – URSS, România, RDG, Ungaria, Ucraina – dec. 1983

Convenția Bilaterală Interguvernamentală – Româno-Sovietică – dec. 1986

Contractul de Antrepriză semnat cu URSS, cu termen de punere în funcțiune ( TpF ) – 12.07.1987

Protocol la Contractul de Antrepriză semnat cu Ucraina cu TpF – 20.06.1996

Protocolul de modificare a Convenției Bilaterale Româno-Sovietice – 05.05.1994

Alte protocoale adiționale semnate după 05.05.1994

Convenția interbancară și de ședere.

2. Intern

NOTA DE FUNDAMENTARE – exemplare dispărute

– cuprindea avize tehnice, comerciale, de eficiență și politice

Decretul 156/iunie 1987 – fundamentat pe Decretul Consiliului de Stat 242/1974, nepublicat în Monitorul Oficial și Decretul 138/1976

Legea 95/ 1993

Alte acte normative ( legi, ordonanțe, ordine ) cu conținut de derulare operativă.

Participanți la Combinatul de Îmbunătățire a Minereului de Fier de la Krivoi Rog – KGOKOR Dolinskaia

Ucraina – 56,7 % ( include și cota RDG de circa 11 % )

România – 26,7 %

Slovacia – 16,2 %

Bulgaria – 0,4 %

Cota de participare reprezintă cantitatea de pelete angajată a fi preluată din producția combinatului, după punerea în funcțiune, nu cota de participare în finanțare. La nivel de STE ( proiect tehnic ), deoarece România nu realiza cota de 26,7 % ( respectiv 3 milioane de tone pelete pe an, timp de 10 ani ), din valoarea combinatului și a obiectelor social-culturale, s-a obligat să vireze în contul diferenței ( circa 148 milioane ruble transferabile ) utilaje și echipamente altor combinate metalurgice din fosta URSS ( inclusiv Ucraina) prin contracte de comerț exterior.

Schema afacerii CIM Krivoi Rog

Convenție Multilaterală

Convenție Bilaterală

Contractul de Antrepriză – combinatul propriu-zis

obiecte social – culturale
locuințe

Contractul de Comerț Exterior pentru livrări utilaje și echipamente altor combinate decât CIM Krivoi Rog

livrări pentru beneficiari din Ucraina
livrări pentru beneficiari din fosta URSS, alții decat Ucraina

Parametrii tehinco-economici ai investiției

Conform convenție Conform protocol

Româno- Sov. 1986 Rom.-Ukr. 1994

Capacitate CIM 12,0 pe 4 linii 9,0 pe 3 linii

ARCOM + ARCIF 787,54 mil. Rbl. Tr. 774,54 mil. Rbl Tr.

( 872,597 mil. $ )

locuințe și obiecte social 98,77 mil. Rbl. Tr.

culturale

obiecte auxiliare 70,60 mil. Rbl. Tr.

lucrări C + M 290,19 mil. Rbl. Tr.

UZINEXPORTIMPORT 173,95 mil. Rbl. Tr.

ca Furnizor General Intern (FGI).

– livrări utilaje, echipamente, proiectare, control de autor

UZINEXPORTIMPORT 36,60 mil. Rbl. Tr.

ca FGE. ( realizat 25,4 )

livrări utilaje pentru combinate metalurgice altele decat Krivoi Rog

104,43 mil. Rbl. Tr.

( realizat 93,4 )

livrări de utilaje pentru combinate din fosta URSS altele decât cele pentru Ucraina

Evaluarea în US $ s-a făcut la cursul 1Rbl. Transferabilă = 1,2266 $. Prin protocolul din 05.05. 1994, Ucraina a recunoscut în obligatia sa de rambusare numai suma de 25,4 mil. Rbl. Tr., diferența de 93,4 mil. Rbl.Tr. fiind a Rusiei, conform declarației sale. Diferența de 36,60 mil. Rbl.Tr. față de 25,4 mil. Rbl.Tr. realizat este valoare necontractată și reduce cota de participare. 104,43 mil. Rbl.Tr. este suma nerecunoscută de Ucraina, conform celor de mai sus.

( 104,43 mil. Rbl.Tr. – 93,4 mil. Rbl.Tr. ) sunt contracte anulate ce reduc cota de participare. Valorile exprimate în mil. Rbl. Transferabile se rotunjesc.

Combinatul propriu-zis : 173,95 mil. Rbl.Tr.+ 290,19 mil. Rbl.Tr.= 464,14 mil. Rbl.Tr., adică 464 mil. Rbl. Tr.

Locuințe + auxiliare : 98,77 mil. Rbl.Tr. + 70,60 mil. Rbl.Tr. = 169,37 mil. Rbl.Tr., adica 170 mil. Rbl. Tr.

Livrări către alte combinate : 25,4 mil. Rbl.Tr. + 93,4 mil. Rbl.Tr. = 118,8 mil. Rbl.Tr., adică 119 mil. Rbl. Tr.

TOTAL ( cu livrări către alții ) 753 mil. Rbl. Tr. ( 848,3 mil $ )

Eduard Ovidiu Ohanesian