BREAKING NEWS

INVITAȚIE LA AFACEREA RĂPIREA DIN IRAK

Invitație la carte

Editura ARGONAUT și jurnalistul OHANESIAN Eduard Ovidiu au plăcerea să vă invite la lansarea volumelor AFACEREA RĂPIREA DIN IRAK. Evenimentul editorial va avea loc în data de 17 noiembrie 2018, la standul 17 al editurii Argonaut, din cadrul Târgului de carte Gaudeamus din incinta Romexpo București.

Răpirea jurnaliștilor români, în martie 2005, din Bagdad, rămâne una dintre cele mai secretizate și controversate operațiuni ale serviciilor de informații autohtone, după 1989, o premieră în istoria recentă a țării. Deși o importantă parte din dosar a fost ascunsă, date și documente grăitoare, unele cu caracter clasificat, au ieșit la iveală în ultimii ani. În ciuda acestor scurgeri de informații, autoritățile române păstrează încă o tăcere stranie cu privire la răpire și la dosarele colaterale. În dorința de face lumină într-unul dintre cele mai mediatizate evenimente, soldate cu răpirea celor trei cetățeni români, autorul, Eduard Ovidiu Ohanesian, vă propune spre publicare lucrarea Afacerea Răpirea din Irak. Este vorba despre cea mai completă analiză a operațiunilor derulate de serviciile secrete, prilejuite de răpirea și eliberarea ostaticilor români, francezi, americani, filipinezi și irakieni din “Culcușul leilor”, așa cum a numit locul de detenție, colonelul Daniel O’Shea, șeful Hostage Working Group.

*

După-amiaza zilei de 17 iulie 2015. Căldură mare. La poarta Ambasadei Statelor Unite ale Americii din București domnește o liniște apăsătoare. Fluturându-și pălăria cu boruri largi, un individ suspect, îmbrăcat în haine de culoare deschisă, se prezintă în fața porții. Cocoșat de greutatea unui pachet voluminos, omul se propti de pervaz, la intrare. Hârtiile grele par să-i dea bătăi de cap, marginea ferestrei blindate de la intrarea principală fiind prea îngustă pentru a-i oferi sprijin. Plictisit, portarul din spatele geamului antiglonț, un stupid, ridică cu greu ecranul
reflectorizant.
– Bună ziua! Aș dori să depun niște documente în atenția domnului atașat pe probleme juridice, rostește omul cu pălărie. Nu se știe din ce motive, după retragerea controversatului diplomat Mark Gitenstein, numirea unui nou ambasador SUA în România întârzia de vreo doi ani.
– Cum vă numiți?, întrebă stupidul din spatele blindajului transparent, deschizând un registru voluminos.
– Ohanesian Eduard…
– Cuuum?, se schimonosi omul încercând să scrijelească ceva în condică.
– O-ha-ne-si-an, silabisește petiționarul. Ohanesian Eduard Ovidiu.
Trezit parcă dintr-un somn adânc, portarul reușește să noteze ceva.
– Și despre ce este vorba?, întrebă adormitul fără să ridice privirea.
– O informare despre un terorist, cetățean al Statelor Unite.
La auzul acestor vorbe, pixul leneș din mâna stupidului s-a înfipt în hârtie. Paznicul intrării principale se holbă la hârtiile mele și spuse speriat:
– Mmmdah. Vine imediat un coleg să le preia.
Deranjat din locul său umbros, sergentul de ambasadă, înarmat ca un robocap, apare și trece la interogatoriu. Era interesat de calitatea de jurnalist pe care și-o aroga ramolitul de sub pălărie. În același timp, freca de zor, cu un tester din hârtie colorată, documentația groasă care stătea gata-gata să se împrăștie în fața porții. După ce s-a lămurit că nu este vorba despre vreo amenințare, robocapul a împachetat hârtiile în plastic și dus a fost.
Nu a trecut mult timp de la acest episod. Americanii s-au descărcat de gestiune. Teroristul, cetățean al SUA, Mohammad Munaf, urmărit internațional prin Interpol, protejat, nu se știe din ce motive, timp de un deceniu de două țări membre ale NATO, a fost adus în țară, în mare secret, la sfârșitul lunii august 2015. În prezent, infractorii Mohammad Munaf și Omar Hayssam își ispășesc pedeapsele în penitenciare diferite, fiind considerații singurii vinovați în Afacerea Răpirea din Irak. Deși Munaf a povestit amănunțit cum a fost cules de un avion al Internelor noastre, din Kurdistan, unde se ascunsese de brațul lung al legii, oficialii români au refuzat să dea publicității amănunte despre operațiune. Așa s-a încheiat, s-au cel puțin asta credeau oficialii bucureșteni, răpirea celor trei jurnaliști, din 2005, un episod jenant din istoria României și a Statelor Unite ale Americii, partenere pe fronturile din Afganistan și Irak. Dosarele afacerii au fost mușamalizate și închise parțial sau total. La umbra secretizării abuzive, pentru o jumătate de secol, se ascund în continuare cele mai teribile matrapazlâcuri ale serviciilor secrete de la Revoluția din 1989 încoace. Poate chiar mai teribile. Cartea analizează în detaliu modul în care, sub umbrela serviciilor secrete române și americane, agenți acoperiți ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf sau Viktor Bout (care activau sub tutelă politică), au putut comite inginerii financiare prin acte de corupție, producând în cele din urmă, terorism. Acestea fiind numai câteva indicii despre ceea ce înseamnă cu adevărat afacerea Răpirea din Irak: contrabandă cu armament, trafic de droguri, răpire, operațiuni ilegale pe teritoriu străin.
După atâția ani de batjocură și tăinuire, autorului îi vine tot mai greu să creadă că afacerea Răpirea din Irak s-a întâmplat, că a fost aievea. Ca și în cazul marilor dosare secretizate după 1990, Revoluția și Mineriadele, pas cu pas, an de an, începând cu 2005, cei perindați vremelnic la frâiele puterii au încearcat să ne convigă că, de fapt, răpirea nu a fost un act terorist. Ni s-a părut. Într-un fel au dreptate. Afacerea Răpirea din Irak nu a fost doar un act de terorism internațional, a fost umbrela sub care, spionajul a desfășurat mai multe operațiuni speciale, începând cu destructurarea unor grupări teroriste, chiar de ei sprijinte și alimentate decenii la rând, ajungând până la eliminarea unor obiective strategice din Orientul Mijlociu.
Astfel, prin mușamalizarea episodului răpirii, hrubele serviciilor secrete au pus la adăpost de privirile indiscrete ale publicului, capturarea celui mai mediatizat traficant de arme Viktor Bout și operațiunea Livada. Despre prezența și activitatea Drug Enforcement Administration (DEA), la București, la începutul anului 2008, nu s-a spus niciun cuvânt. Procurorii și serviciile
secrete au ascuns cu grijă prezența DEA pe malurile Dâmboviței. Aceleași unelte, așezate de regimul Traian Băsescu în fruntea Parchetului General, aveau să mușamalizeze și scandalul închisorilor CIA de pe teritoriul României. Nu intenționez să transform această carte într-un tratat de antiterorism. Detalii extrem de precise despre activitatea infractorilor în acest domeniu, dar mai ales despre contrabanda internațională cu arme găsiți în volumul Prădarea României, scris de Victor Gaetan și fostul procuror șef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu, publicat de editura Compania în 2009. Mi-aș dori, în schimb, să vă fac un tablou cât mai exact al evenimentelor post-răpire.
Primele indicii ale mușamalizării afacerii Răpirea din Irak au venit din detenția de lux de la vila sereiului, unde fusesem exilați pentru trei zile, apoi chiar din gura președintelui statului. Orice jurnalist, cât de cât curios, ar fi sesizat că vestitul Binom (sau Trinom) funcționa cu motoarele turate în 2005, la sediile conspirate ale Serviciului Român de Informații, K2 – K4 – T14. Falsificarea documentelor întregii afaceri este vizibilă chiar în primele pagini ale rechizitoriului DIICOT, din dosarul nr. 540/D/P/2005. Dezinformarea avea să înceapă chiar cu înscrisurile produse de magistratul care a instrumentat dosarul. Fostul procuror șef al DIICOT, Ciprian Nastasiu, considera că dintre cei trei răpiți, Ohanesian Eduard Ovidiu era, ca și dumneavoastră, cititorii, martorul unui scenariu de prost gust, pus la cale în laboratoarele serviciilor secrete, moștenitoare ale Securității. Martor, nu victimă! După cum aveam să aflăm ulterior, când structurile mafiote din subordinea fostului președinte Traian Băsescu începeau să crape, Nastasiu nu fusese decât o componentă a faimosului Binom. Adus la București de pe malurile râului Bega, la pachet cu alt timișorean (priceput la anchetarea revoluționarilor din 1989), Doru Ioan Cristescu, Nastasiu intra în cercul privilegiaților cu acces la secrete de stat.
Cum niciunul dintre adevărații vinovați nu a fost cu adevărat pedepsit, vă pun la dispoziție o parte din ancheta secretizată. Este vorba de bani, foarte mulți bani, despre trafic internațional cu armament și cu droguri, dar, poate ce este mai spectaculos, despre operațiuni ilegale desfășurate de serviciile secrete pe teritoriu străin. Afacerea Răpirea din Irak rămâne o acțiune fără precedent în istoria României, având urmări greu de cuantificat pentru societate în anii următori. Ne putem referi doar la decapitarea principalelor instituții de forță, din 2006, ocazionată de fuga teroristului Omar Hayssam peste graniță, cel mai păzit român la ora aceea. Dar sunt multe alte dosare colaterale răpirii jurnaliștilor români în Irak, care au zguduit serios mica democrație: scandalul cd-ului cu informații clasificate despre unitățile militare aliate din Afganistan, scandalul închisorilor CIA de la București, dosarul Armamentul sau operațiunea Livada. La pachet cu alte dezvăluiri, acest volum vă prezintă primele dovezi ale utilizării protocoalelor dintre SRI și Justiției, faimosul Binom, în cursul unei audieri maraton a victimelor răpirii, în absența avocaților de echipe mixte ilegalconstituite. Nu este de mirare că, timp de 12 ani, două state aliate în NATO, partenere pe câmpuri de bătălie, SUA și România, au încercat să-l protejeze pe agentul CIA Mohammad Munaf, acreditând ideea că, odată ce acesta a săvârșit infracțiuni în Irak, nu trebuie să dea socoteală pentru faptele sale. Până și vestitul INTERPOL avea ochelarii sparți când a venit vorba despre cetățeanul american Munaf. Nu le-a mers. Un jurnalist obișnuit le-a stat în cale și a dovedit că Răpirea din Irak este povestea unui act de terorism internațional cu luare de ostatici, o făcătură complexă în spatele căreia serviciile secrete au dosit alte operațiuni murdare. Recuperarea celor doi teroriști a rămas în ceață, autoritățile române ascunzând cu încăpățânare până astăzi cum au ajuns românul Hayssam și americanul Munaf înapoi, în penitenciarele autohtone. Țapii ispășitori sunt acum în pușcărie. În cele din urmă, americanii s-au descărcat de gestiune și l-au livrat pe Mohammad Munaf. Asociatul său, Omar Hayssam, subiectul unui troc la fel de murdar, plătește cea mai grea notă. A fost lăsat să-și spele averea strânsă prin infracțiuni timp de trei decenii, apoi a fost deposedat și de cetățenia română. Nu sunt vorbe goale. Volumele de față vă pun la dispoziție dovezi zdrobitoare, despre ce reprezentanții statului au încercat cu disperare să ascundă documente clasificate, rapoarte, note informative, fotografii, filme, mărturii inedite ale celor implicați, nume și date ce au fost puse la dispoziția autorităților americane și aduse în atenția INTERPOL. Nu este singura instituție internațională pe care am sesizat-o cu privire la protecția acordată de două state membre NATO și partenere în lupta globală contra terorismului, SUA și România. Am sesizat ambasadele principalelor țări occidentale și ambasada Uniunii Europene la București. Fără niciun rezultat.
Pentru a evidenția dimensiunea internațională a afacerii Răpirea din Irak, am acordat o deosebită atenție atât unor personaje cu rol determinant în acțiunile de dezinformare ce au urmat răpirii, cât și operațiunilor speciale derulate de serviciile secrete. Am să închei la toți nasturii acest debut de carte, citându-l pe fostul președinte al țării, care, chestionat public despre adevăratele mize ale afacerii Răpirea din Irak, a replicat tăios: „Deci domnu’ Ohanesian, nici dac-aș ști nu v-aș spune!”.

Autorul