Toate pânzele sus ! Marele marș al bricului Mircea (III)

Într-o postare recentă ( 5 iulie a.c. ) de pe site-ul oficial, Ambasada Statelor Unite la București amintește un eveniment unic din istoria Forțelor Navale Române. “În urmă cu 47 de ani, bricul „Mircea” devenea prima şi singura navă militară a României care acosta într-un port american. Echipajul navei-şcoală a traversat atunci Atlanticul pentru a participa la aniversarea a 200 de ani de la câştigarea Independenţei Statelor Unite.”, consemnează, pe scurt, reprezentanța diplomatică americană din România.

Noi credem că, având în vedere parteneriatul româno-american, epopeea susmenționată merită o abordare mult mai generoasă și vă introducem în culisele marșului maritim al singurului velier autohton care a marcat Bicentenarul Independenței SUA. În acest sens vă oferim mărturii ale celori prezenți la bordul bricului Mircea (cadeți, marinari, spioni sau diplomați) în timpul marșului din 1976, însoțite de documente și fotografii ale vremii. Informațiile inedite fac parte din “Incoruptibil în Imperiul Contrabandei”, volum de memorii (în curs de apariție) scris de comandorul (r) Nicolae Popa, martor ocular al marelui “marș”.

Vizitatorii

Despre vizita americanilor la bordul bricului, Popa nota : „ În 6 iulie 1976, încă de la ora 8.00, sosiseră câteva grupuri de americani, unele formate din tineri, altele formate din vâstnici, sprijiniţi în bastoane. Cu toţi erau dornici să viziteze nava noastră şi să-i vadă pe marinarii români. Au fost conduşi de ofiţerul responsabil cu protocolul, căpitan de rangul II, Francisc Hosciuc, secondat de profesorul de limba engleză, Teodor Albu, translatorul de pe vapor. La final au cântat și au dansat artiștii Ansamblului „Mărțișorul”, venit de acasă anume pentru serbările bicentenarului american. Au urcat pe velier şi celebrii artişti: Dumitru Fărcaș, instrumentist şi talentata solistă de muzică populară, Laura Lavric. ”

Printre grupurile de vizitatori sosiți la bordul „Mircea”, a fost și unul numeros de jurnaliști, curioși să vadă și să mediatizeze experiențele la bordul unei nave dintr-o țară comunistă. Au fost prezenți jurnaliștii companiei TV National Broadcast Company (NBC), o delegație condusă de fostul ofițer de marină Robert Toombs, cotidianul The National Observer”, prin senior editorul, Walter A. Damtoft, veteran de pe frontul din Pacific ( în Al Doilea Război Mondial), „National Geographic” reprezentat de fotoreporterul S. Brown sau „Sports Illustrated”, reprezentat de William S. Meyers.

Defectorii

Am avut parte de excursii și vizite în oraș, zilnic, începând cu celebrii zgârie-nori (Gemenii) și până la Casa Albă, apoi, ne-am bucurat la lumina jocurilor de artificii explozive și colorate. Echipajul bricului a experimentat un sejour de sărbătoare cum rar aveau parte românii obișnuiți. Cum momentul ridicării ancorei nu era prea departe, din puținii dolari strânși, marinarii noștri erau preocupați să-și cumpere mici suveniruri pentru cei de acasă.

În acest scop se organizau ieșiri prin magazinele și piețele burdușite cu mărfuri și bunuri. Puteai găsi orice, de la pălării de cowboy până la ultimul tip de automobil. În ultimele zile, apăruseră pe chei, în preajma bricului ”Mircea”, tinere care făceau semne cu mâna și cu batista unor cadeți de pe vasul românesc. Printre cei încântați de sirenele de la mal a fost și cadetul Ungureanu Cristian Marinel, ardelean de loc, fiu de muncitori, membru UTC, unul dintre fruntașii institutului. La prima ieșire în grup, în oraș , Marinel nu s-a mai întors pe navă. S-a dat alarma. Ofițerul de contrainformații, căpitanul de rangul II, Florian Niculescu, secretarul Biroului Organizației de Bază PCR de pe navă a raportat comandantului, căpitanul rangul 1, Alexandru Hârjan, care a ordonat să fie contactate organele de informații americane. În 24 de ore, americanii au comunicat oficialilor români că studentul român, Cristian Marinel Ungureanu, a solicitat azil politic. Statul american a soluționat favorabil cererea sa.

Participare scurtată

Soldatul Gheorghe Vasiu a fost cel de-al treilea defector din acele zile. Problema s-a amplificat când organele de informații americane au informat comanda navei că locotenent major Vladimir Moisuc a solicitat azil politic. Și în acest caz, americaii au aprobat cererea. Cele două dezertări ale militarilor de pe vas au făcut obiectul presei centrale și al radio-televiziunii americane. S-a aflat și în țară. S-au luat măsuri drastice de destuire din funcție a persoanelor responsabile de pe Bricul ”Mircea”. Ce vină aveau acești oameni ? Nu poți pătrunde în sufletul omului și cu atât mai mult în subconștientul său. Ofițerul Vladimir Moisuc fusese cu siguranță prelucrat contrainformativ înainte de plecare.

După circa trei decenii de la eveniment, presa centrală a publicat un raport semnat de locotenent-coloneii Gheorghe Bucur, șef Serviciu contrainformații din cadrul Comandamentului Marinei Militare și de Valeriu Coman, șef Birou contrainformații care dezvăluia că Securitatea avea o rețea informativă de 26 de persoane și de relații operative, infiltrată în rândul echipajului de pe bricul Mircea, aflat în marș spre SUA. Fostul comandant al bricului, Eugen Ispas, a fost anchetat de Securitate, luni la rând pentru fuga celor trei. Fuga marinarilor a grăbit întoarcerea bricului în țară. Participarea la bicentenar a fost scurtată.

Despărțirea

Având în vedere greutatea politică a evenimentului, Editura Militară avea să editeze un album de fotografii, în condiții grafice deosebite, intitulat : “România la Bicentenarul Statelor Unite ale Americii – primul voiaj transatlantic al navei-școală “Mircea” 4 martie – 30 august 1976″. Deși nu au putut surprinde și momentele neplăcute, albumul militarilor a rămas, până în ziua de astăzi, cea mai completă cronică în imagini a voiajului. Momentul ridicării ancorei a fost surprins de scriitorul Radu Theodoru în cartea sa de reportaj intitulată “Noi, Mircea și Atlanticul” : ”8 IULIE 1976, ora 15:55 (ora americană). Nava e acostată cu tribordul la cheiul 84 din New York Harbour. Viceamiraul Sandu vorbește despre despărțirea de SUA. Începe să se întărească vântul și nava se leagănă ușor. Se aduce șampania. Sunt, ca de obicei, câțiva invitați americani la bord. Este o tăcere crispată. Am fost patru luni împreună. S-a pornit mașina. Comandantul marșului, căpitanul de rangul I, Hârjan Alexandru, a anunțat adunarea cadrelor pe punte. Simt bătaia ritmică a mașinii. Silueta albă a velierului, se mișcă, catargele sale se balasează ușor. Ultima imagine este cu echipajul pe New Jersey. Fabuloasa aventură a luat sfârșit.

Reîntâlnirea

L-am revăzut pe Radu Theodoru după 40 de ani de la deplasarea în SUA, la Academia Navală de la Constanța. În 10 iunie 2021, ne-am reîntâlnit la Ambasada Federației Ruse de pe bulevardul Kisellef din București. Zeci de mașini cu număr de corp diplomatic roiau pe trotuarul din fața reprezentanței rusești, ducând și aducând diplomați, militari și jurnaliști la un eveniment de proporții. Ziua Eroilor. L-am recunoscut pe Theodoru de la distanță, deși era îmbrăcat în ținută de mare gală, pe bancheta din față a unui automobil. O bătaie discretă în portieră și geamul se deschise ușor.

– Să trăiți !, m-am adresat generalului de divizie cu două stele, Radu Theodoru. Ați fost cu mine în America, în ’76 !

– Da. Am scris și o carte., spuse generalul. Theodoru se apropie de centenar.

Recent, generalul de flotilă Radu Theodoru și comandorul Marian Moșneagu au scris volumul “Din culisele participării navei-școală Mircea la bicentenarul SUA (4 martie-30 august 1976), în care au prezentat și documente din arhivele CNSAS. Scriitor și erou de război, Theodoru a fost desemnat cronicar al primului voiaj transatlantic al bricului Mircea, în 1976, cu ocazia bicentenarului american.

Diplomatul Andreescu și viceamiralul Sandu

După câteva decenii de la vizita noastră în SUA, au apărut în presa centrală, fotografii și mărturii inedite ale oficialilor români prezenți la bicentenar. Cu această ocazie am aflat că, la începutul lunii iulie, în dana 84, din New York, la bordul bricului Mircea, se adunase o faună bogată de oficiali români. Cei mai mulți dintre aceștia veniseră, cu avionul, pentru Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării, care, printr-o fericită coincidență, s-a suprapus cu Bicentenarul Independenței Statelor Unite. Fotografiile prezentate în acest articol au fost obținute din arhiva personală a fostului reprezentant al României la ONU, Emilian Andreescu, diplomat sub acoperire al Departamentului de Informații Externe ( SIE pe stil nou ) în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, prezent și el alături de soție la bordul navei. Viceamiralul Gheorghe Sandu a sosit la bordul bricului direct din camera de hotel și, pentru o mai bună coordonare a misiunii, a preluat conducerea activităţilor navei. “Viceamiralul Sandu și soția sa au venit pentru Convenția Dreptului Mării și locuiau la un hotel din New York. Într-una din nopți, când s-a simțit bine, după whiski, coniace și un galon de vin de Burgundia, în vizită la, l-au apucat amintirile. În tinerețe, Sandu luptase pe celebrul submarin Delfinul și a scăpat de ruși ca prin minune. Fiind foarte înalt a fost trecut pe navă. Sandu, în calitate de comandant al Marinei, avea un apartament privat al comandantului pe bricul Mircea. Era nelocuit de obicei, dar era pentru croaziere mici.”, își amintește fostul diplomat acoperit Emilian Andreescu.

Spionii de lângă Ilie Ceaușescu

O invitație semnată de viceamiralul Gheorghe Sandu, în data de 6 iulie 1976, (sosit și el la eveniment pe calea aerului), strângea la cocktail, la bordul navei, o liotă de agreați ai regimului, formată din diasporeni acoperiți, spioni, diplomați, militari, istorici și chiar pe unul dintre frații dictatorului Nicolae Ceaușescu. Iată numai câteva nume importante, prezente pe nava școală Mircea cu ocazia la recepției organizată în data de 6 iulie 1976, la ora 18.00 : Ilie Ceaușescu, viitor ministru al Apărării, istoric, Gheorghe Sandu, viceamiral, fostul comandant al Flotei Militare Române, fostul ambasador Ion Datcu, Nicolae M. Nicolae, fost ministru al Comerțului Exterior și ambasador acoperit la DIE și Ion Goriță, funcționar internațional acoperit, Ion Emilian Andreescu, reprezentant al României la ONU, ofițer acoperit la UM 0920/V2 (Departamentul de Informații Externe) cu soția, Dumitru Roșu, ofițer contrainformații, acoperit la UM 0920\V3, Georgescu, locotenent major UM0920/V3, contrainformații cu soția, alți oficiali și “neoficiali”.

Eduard Ovidiu Ohanesian

Foto

1. Nevasta mea cu viceamiralul Gheorghe Sandu, comandantul Flotei Militare Române în ‘76, pe Bricul Mircea în rada portului New York. Recepție în cinstea bicentenarului SUA. Comandantul Training Cruise Mircea, Gheorghe Sandu, asta-i cu pozele, cu nevastă-mea, Mariana, la braț. Ăsta era Bricul Mircea. Ne-au dat ei o invitație oficială, tipărită în țară.

2. Poză istorică pe Bricul Mircea. 4 iulie 1976. La receptie, cu Ilie Ceaușescu, viitorul ministru al Apărării. El era, atunci, alături de Giurăscu, ca istoric. Ținea prelegeri la Biblioteca Română cu Ardealul, că ungurii făceau hau-hau… Și tot aici erau Mitică Roșu, diplomat la ONU ( se ocupa de emigrație), eu, o româncă din colonie, cu încă unul… Ăsta era un ofițer de pe vas, Ilie Ceaușescu, nevastă-mea, Goriță care, după aia, a fost ambasador. Nevasta ci-stului nostru făcea poze…