Regentul de la Budapesta. Intre delirul lui Hitler si sindromul Ceausescu

Tweet

Un discurs delirant, radical si amenintator

Cu ocazia recentei comemorari a unui centenar de la incheierea Tratatului de la Trianon, prin care, potrivit afirmatiilor sale, Ungaria istorica a pierdut aproape 3/4 din teritoriu (72%) si aproape 2/3 din populatie (64%), seful guvernului de la Budapesta, Viktor Orban, a rostit, in orasul Satoraljaujhely, unde a dezvelit un monument comemorativ, cel mai revizionist si revansard discurs din cariera sa politica, un discurs delirant, radical si amenintator la adresa vecinilor si a Occidentului. Inainte de toate, Viktor Orban a acuzat Vestul ca „a violat granitele milenare ale Europei Centrale” si ca a inghesuit Ungaria intre granite care nu pot fi aparate, a privat-o de bogatiile naturale si a izolat-o de resurse, facand din aceasta tara „ o celula a condamnatilor la moarte”. „Vestul a redesenat Europa Centrala fara scrupule, ceea ce nu i-om vom ierta niciodata”, a acuzat in continuare primul-ministru al Ungariei, stat membru al Aliantei Nord-Atlantice si al Uniunii Europene. Orban a reprosat ca „Au fost multi care s-au oferit pentru a ingropa Ungaria cu placere, si-au unit fortele ca sa ne piarda, noi am ramas in picioare si am rezistat” si a remarcat cu satisfactie ca „ Astazi nu mai exista Cehoslovacia, nici Iugoslavia, nici Uniunea Sovietica, nu mai exista nici Imperiul Britanic, nici cel Francez”.
Pe un ton vindicativ, scundul si artagosul premier de la poalele Dealului Gellert ameninta, si nu o face pentru prima oara recurgand la aceasta formulare, ca „noi inca vom fi prezenti la inmormantarea celor care au vrut sa ne bage pe noi in mormant”. Este evident ca este vizata Romania, singurul stat vecin care nu s-a dezintegrat in secolul scurs de la incheierea Tratatului de la Trianon, care a consacrat pe plan international unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. Orban a accentuat si noua linie ideologica a Budapestei, care vizeaza consolidarea unei natiuni maghiare care sa includa si ungurii din afara tarii, cu motivatia ca „ frontiere are doar statul, nu si natiunea”, lansand la adresa statelor vecine avertismentul ca „ cei care nu au inteles inca acest lucru trebuie sa se grabeasca pentru ca timpul lor este pe terminate”. In acest sens, a aratat ca „ noi vrem sa facem mare Bazinul Carpatic (o noua gaselnita pentru visul Ungariei Mari-n.a.) impreuna cu popoarele care traiesc alaturi de noi” si ca „ construim cu bucurie viitorul comun impreuna cu Slovacia, Serbia, Croatia si Slovenia, tari mandre de caracterul lor national.” Trebuie remarcat ca Orban omite iar Romania, dar si Ucraina si Austria, care sunt si ele state vecine cu Ungaria. Daca pe Romania este suparat pentru Transilvania, iar pe Ucraina pentru Regiunea Transcarpatia, in care exista o minoritate maghiara de circa 200 000 de locuitori, probabil ca pe fosta partenera Austria este suparat pentru ca oameni de afaceri din aceasta tara au cumparat in anii ’90 suprafete mari de teren in vestul Ungariei, in care influenta germanica este evidenta si acum.
Premierul de la Budapesta a anuntat si un orizont de timp pentru realizarea marelui sau obiectiv: „Urmatorul deceniu nu va fi deceniul descensiunii si nici al pierderilor, ci deceniul sporirii si construirii tarii. Lumea este in miscare. Schimbarile sunt tectonice. America nu mai sade singura pe tronul lumii, Eurasia se reconstruieste cu mare forta, incheieturile Uniunii Europene scartie sperand sa se salveze cu un salt mortal. Sub picioarele vecinului nostru estic (referire din nou la Romania, in conditiile in care Ucraina este situata in nord-est, iar Rusia nu are granita/vecinatate cu Ungaria-n.a.) se cutremura pamantul. Si Balcaniul este plin de intrebari care-si asteapta deocamdata raspunsul. Este pe cale sa se nasca o noua ordine.” Iar, cu multa emfaza, a conchis: „Da, noi suntem cei care vom rasturna destinul Ungariei. Speram ca generatia noastra, cea de-a patra generatie a Trianonului, sa-si implineasca menirea si sa duca Ungaria pana la portile victoriei. Dar lupta decisiva trebuie dusa de urmatoarea generatie, a cincea de la Trianon. Aceasta trebuie sa faca ultimii pasi.”

Mistificarea grosolana a istoriei Ungariei
Viktor Orban mistifica grosolan istoria Ungariei, eroizand si victimizand natiunea maghiara in felul neguros in care o faceau Adolf Hitler, Heinrich Himmler si Joseph Goebbeles in intunecatii ani ’30. Sugestive in acest sens sunt urmatoarele afirmatii: „Atacurile imperiilor occidentale le-am respins pe rand. Ne-am recuperat dupa loviturile devastatoare ale paganilor orientali.”/„…intreaga lume a putut constata ca natiunea maghiara nu poate fi infranta nici cu gloante, nici cu sabie. Si chiar de este lovita, se ridica iar si iar.”/ „Nu am devenit nici provincie germana, nici vilaiet turcesc si nici republica sovietica.” Ori, in realitate, in evul mediu intunecat ungurii au navalit si au jefuit Vestul Europei, atacand inclusiv Sfantul Imperiu Romano-German, dar au fost opriti prin infrangerea lor zdrobitoare in anul 955 de catre imparatul Otto cel Mare. Pe de alta parte, dupa numai sapte decenii de la caderea Constantinopolului, cea mai mare parte a Ungariei a devenit pasalac turcesc (pasalacul sau vilaietul de Buda) in urma infrangerii umilitoare de la Mohacs din 1526, in care armata maghiara a fost macelarita de otomani, in frunte cu regele sau. Ungaria a fost prima si singura tara central-europeana care a avut statut de pasalac turcesc, care a durat un secol si jumatate. In Europa, Imperiul Otoman a mai avut pasalacuri doar pe teritoriile Albaniei, Bulgariei si Serbiei.
Dupa Mohacs, partea de nord-vest a Ungariei a revenit Casei de Habsburg, iar la finele secolului XVII intreaga Ungarie a devenit provincie a Imperiului Habsburgic, avand acest statut timp de aproape doua secole, pana la instaurarea regimului dualist austro-ungar in 1867, in care a fost vioara a doua. In martie 1919, in Ungaria a fost instaurata prima si singura republica sovietica dupa Rusia bolsevica. In perioada martie 1944-februarie 1945, Ungaria a fost ocupata, aproape anexata, de Germania nazista, in urma tentativei regentului Miklos Horthy de parasire a Axei, iar in perioada 1945-1989 s-a aflat sub ocupatie militara sovietica. Orban n-ar trebui sa mai faca atata caz nici de Sfanta Coroana a Regelui Stefan, pe care a ajuns sa o sacralizeze inclusiv in Constitutia Ungariei adoptata sub obladuirea sa cu cativa ani in urma, pentru ca aceasta a fost purtata mai mult de regi si imparati din dinastii straine (de Anjou, de Luxemburg, Iagellon, de Habsburg). Iar cel mai mare rege al Ungariei, Matei Corvin, a fost roman dupa tatal sau Iancu de Hunedoara, marele aparator al crestinatatii, care a fost guvernatorul (regentul) Ungariei anterior domniei sale.
Liderii politici de la Bucuresti, fie la putere fie in opozitie, nu au avut nicio reactie la discursul delirant si amenintator al premierului de la Budapesta. Sincer, nici nu ma asteptam la vreo reactie de la un presedinte tot mai autist, de la un prim-ministru flasnetar sau de la contopistul cu trabuc de la Ministerul de Externe. Sper insa ca lipsa lor de reactie nu are nicio legatura cu originea lor etnica, respectiv cu faptul ca unul este neamt, altul este secui dupa tata, iar altul este evreu. Nu ma asteptam la vreo reactie nici de la analfabetul Ciolacu (despre care nu se stie cum si cand a absolvit liceul), de la apatridul Ponta (care s-a laudat, de-a lungul anilor, cu vreo doua origini etnice ale tatalui sau si si-a luat de rezerva cetatenie sarba, pentru a o intinde in caz de nevoie), de la afonul Tariceanu (care a facut mai multe cesiuni importante UDMR si Ungariei cand a fost premier) sau de la demagogul guraliv Basescu (care se batea pe burta cu Viktor Orban la tabara de vara organizata de acesta la Tusnad Bai/Balvanyos sau la reuniunile Consiliului European de la Bruxelles, cand era presedinte). Dar de data aceasta premierul Ungariei trebuie luat in serios, iar discursul sau nu mai trebuie privit si interpretat intr-o cheie electoralista, pentru ca urmatoarele alegeri parlamentare sunt programate de-abia peste doi ani in tara vecina si partidul sau FIDESZ intruneste inca o majoritate covarsitoare, de peste 60%, in sondaje. Analiza recentului sau discurs trebuie insotita de o analiza a carierei sale politice de succes, care releva ca pana acum si-a atins cam toate obiectivele pe care si le-a propus in ultimele trei decenii.

O cariera politica fara precedent in Europa postcomunista
Viktor Orban a fost si inca este considerat, si o spun multe persoanalitati avizate din diverse puncte cardinale, politicianul sau produsul politic cel mai de succes din Europa postcomunista, fiind etichetat intr-o vreme „l’enfant terrible de l’Europe”. In niciun alt fost stat comunist din Europa Centrala si de Est nu a existat in ultimii 30 de ani un politician care sa inregistreze longevitatea si succesele sale remarcabile. Am auzit si l-am vazut prima data pe Viktor Orban la televiziunea oficiala maghiara in vara anului 1989, cand a participat in calitate de reprezentant al opozitiei, din partea Aliantei Tinerilor Democrati (FIDESZ), la masa rotunda organizata de liderii comunisti reformatori de la Budapesta in vederea democratizarii societatii ungare si organizarii primelor alegeri libere. Era din generatia mea, avea 26 de ani, era proaspat absolvent al Facultatii de Drept a Universitatii din Budapesta si a atras atentia nu numai prin tineretea si prin tinuta sa nonconformista (in costum de blue-jeans, cu barba si plete), ci si prin incisivitatea sa. In aceeasi vara a fost ultimul din cei sase vorbitori care s-au adresat maghiarilor cu ocazia reinhumarii fostului prim-ministru comunist reformist din timpul revolutiei maghiare din 1956, Imre Nagy, festivitate care a marcat ruperea Ungariei de comunism. I-am urmarit apoi cu interes cariera politica, constatand ca a devenit deputat in Parlamentul Ungariei in 1990, presedintele FIDESZ la varsta de 30 de ani (in 1993) si prim-ministru al Ungariei la varsta de 35 de ani (in 1998), detinand aceasta functie pana in 2002. A devenit cel mai tanar sef de guvern din istoria Ungariei si, pe atunci, chiar din istoria Europei. A redevenit premier in 2010, cand partidul sau a castigat alegerile parlamentare cu 57% din voturi, si a ramas in aceasta functie pana astazi, obtinand majoritati covarsitoare de 2/3 din sufragii la alegerile din 2014 si in 2018. Astfel ca Orban a condus Ungaria, care are statut de republica parlamentara, avand un presedinte simbolic, timp de 14 ani pana acum, adica aproape jumatate din perioada postcomunista. Un alt record in Europa de dupa 1989.
In ultimul deceniu, beneficiind de majoritati parlamentare covarsitoare, prin adoptarea unei noi Constitutii, denumita Legea Fundamentala, precum si a unor legi denumite constitutionale sau cardinale, Viktor Orban a concentrat toata puterea in Ungaria. Primul-ministru propune Parlamentului candidatul partidului de guvernamant pentru functia de presedinte al Ungariei si guvernatorul Bancii Centrale. Primul-ministru numeste procurorul suprem al Ungariei si presedintele Curtii Supreme (Kuria). Tot primul ministru numeste presedintele Consiliului Media, institutia similara CNA din Romania, si presedintele Autoritatii Supreme Financiare si Fiscale. Prin intermediul majoritatii parlamentare, primul ministru desemneaza si judecatorii Curtii Constitutionale, care au un mandat de 12 ani in tara vecina. Asa cum afirma reputatul jurnalist si istoric maghiar Paul Lendvai in cartea sa „ Ungaria lui Orban”, cu un mandat clar de leadership social, Orban si adeptii sai au ocupat toate pozitiile in stat, fara niciun fel de consideratie pentru principiile statului de drept si canonul de valori al Uniunii Europene. Premierul maghiar a instaurat astfel treptat-treptat un regim de putere personala si a devenit un lider forte, un lider absolut al Ungariei, un fel de regent, concentrand o putere fara precedent, pe care, potrivit mai multor analisti avizati, nu a avut-o nimeni in Ungaria moderna, dupa colapsul dublei monarhii in 1918. Conform acestora, prin majoritatea sa de doua treimi, FIDESZ vrea sa reinstaureze regimul Horthy din perioada interbelica, pe care Orban incearca sa-l reabiliteze. Opiniile observatorilor maghiari(politologi,sociologi, scriitori, jurnalisti) cu privire la caracterul regimului Orban merg de la „un sistem autoritar”, „statul nelimitat”, „ o semidictatura”, „un regim hibrid, in care trasaturile sistemului autoritar sunt deja mai puternice decat cele ale democratiei” pana la „statul mafiot maghiar”, „un experiment neocolectivist, neocomunist” sau „o structura fascistoida mutanta”.

Tehnici machiavelice de cucerire si mentinere a puterii
Sugestiv si interesant este ca Orban a constituit actualul partid de guvernamant, FIDESZ, si a obtinut si a pastrat puterea impreuna cu un grup de 10-20 fosti colegi si prieteni de la Facultatea de Drept si de la Colegiul „Bibo” din Budapesta ( infiintat de regimul comunist in anii 80, pentru a reuni cei mai buni studenti de la facultatile de stiinte juridice si de stiinte economice), care au detinut si detin functii cheie in stat si in economie. Astfel, bunul sau prieten Laszlo Kover, fost coleg la Facutatea de Drept si la Colegiul Bibo, a devenit seful serviciului secret maghiar (AVO) in prima guvernare FIDESZ, iar dupa 2010 a devenit presedintele Parlamentului Ungariei, respectiv al doilea om in stat. Iar bunul sau prieten Lajos Simicska, coleg la Colegiul Bibo, absolvent al Facultatii de Stiinte Economice, pe care Orban l-a apreciat la un moment dat drept „cel mai destept dintre noi toti”, a devenit presedintele Autoritatii Supreme Financiare si Fiscale si apoi cel mai bogat om din Ungaria, care a controlat o buna parte din economie si din media. Actualul presedinte al Ungariei, Janos Ader, ales in aceasta functie in 2012, a fost, de asemenea, coleg la Colegiul Bibo si amic cu premierul de la Budapesta. Sugestiv si interesant este si faptul ca Orban si-a propus din 2009 „crearea unui camp central de forte politice” in care un mare partid national, respectiv FIDESZ, sa inlocuiasca sistemul dual, sa fie la butoane si sa controleze totul „pentru 15 pana la 20 de ani”, neimpiedicat de opozitie. Premierul ungar a reusit, sub acest aspect, sa-si implineasca jumatate din obiectivul temporal maximal.
Prin politici populiste si protectioniste, adoptate atat in favoarea oamenilor simpli cat si in favoarea oamenilor de afaceri autohtoni, Viktor Orban a obtinut o mare aderenta a populatiei si a mediului de afaceri , reusind sa adune in jurul sau majoritatea natiunii maghiare. In prima guvernare a FIDESZ (1998-2002), in vederea stimularii natalitatii, a lansat programul „patru copii, patru camere, patru roti”, prin care familiile care aveau patru copii beneficiau de un apartament cu patru camere si de un autoturism. Dupa 2010 guvernul Orban a introdus taxe speciale pentru bancile dominante, lanturile de supermarketuri si companiile de energie si de telecomunicatii. Pentru a reduce deficitul bugetar sub 30% si pentru a diminua datoria nationala, guvernul FIDESZ a luat in primul rand masuri care au impovarat investitorii straini si companiile multinationale. In acelasi timp, a fost introdusa cota unica a impozitului pe venit, au fost majorate alocatiile pentru copii si au fost reduse preturile la gaze si energie electrica. De asemenea, pentru a nu-si pierde locuintele, a fost introdus un moratoriu de 5 ani asupra executarii silite a persoanelor care au contractat credite imobiliare si au ajuns in dificultate de plata din cauza crizei din perioada 2008-2010. Prin astfel de politici populiste si protectioniste, Orban a reusit sa constituie in Ungaria o noua clasa socio-economica, respectiv o noua clasa mijlocie, si o noua nomenclatura politico-administrativa, care sustin partidul sau. O tehnica machiavelica, insidioasa si eficace pentru cucerirea si mentinere puterii politice, trebuie sa recunoastem.

De la liberalism la iliberalism si dinspre Occident spre Eurasia
Viktor Orban si FIDESZ au schimbat intre timp complet macazul politic, trecand de la un liberalism de centru-stanga la un conservatorism nationalist-crestin, cu accese de extrema dreapta. La inceputul anilor 90, Orban si partidul sau au fost adepti infocati ai liberalismului occidental, Fidesz devenind membru al Internationalei Liberale si organizand chiar un conferinta mondiala liberala la Budapesta. Atunci, Orban a crezut in „sfarsitul istoriei” proclamat de politologul american Francis Fukujama, in sensul victoriei depline a liberalismului democratic si a economiei de piata dupa destructurarea sistemului comunist in Europa, si a fost un adept convins al miliardarului americano-maghiar George Soros, de la care a solicitat si a obtinut o bursa de studii in Statele Unite in 1989. Dupa cativa ani, respectiv in 1995, FIDESZ a virat spre dreapta si a devenit membru al al Partidului Popular-European, iar de cativa ani Orban l-a declarat pe Soros inamicul public nr. 1 al Ungariei. In ultimii ani Orban a derapat tot mai mult spre un conservatorism ultranationalist si spre un crestinism fundamentalist, promovand o ideologie national-crestina, dupa ce in tinerete a fost aproape ateu, el insusi marturisind ca nu a avut niciun fel de educatie religioasa si ca a crescut intr-un mediu necredincios. Liderul de la Budapesta a inceput sa se foloseasca tot mai mult mult de Biserica in realizarea ambitiilor sale politice. Cu sase ani in urma, a denuntat democratia liberala de tip occidental ca fiind ineficienta, expirata si s-a declarat adeptul „statului iliberal” si a „democratiei Iliberale”, inspirandu-se si orientandu-se dupa modele ca Rusia, China si Turcia. A inceput sa se indeparteze si sa demonizeze Occidentul, a reprosat Uniunii Europene ca este pe cale sa devina „o noua URSS” si a etichetat SUA drept „ipocritul imperiu american”. S-a apropiat tot mai mult de Rusia si a devenit un amic al presedintelui Vladimir Putin, ajungand sa fie descris in massmedia straina ca un fel de „ Putin in fusta”. Relatiile guvernului sau cu Rusia sunt de o vreme mult mai bune decat cu Statele Unite si a devenit un apologet al Eurasiei, din ale carei stepe calmuce au venit stramosii sai in Campia Panonica.
Toata aceasta metamoforzare sau basculare politica si geostrategica are legatura cu principalul sau obiectiv politic, care a devenit „recucerirea” sau „eliberarea nationala” a Ungariei, prin crearea unei noi clase socio- economice si a unei noi nomenclaturi politico-administrative, pe plan intern, si prin cresterea influentei in zonele din statele vecine care au apartinut Ungariei istorice si atragerea minoritatilor maghiare din statele vecine, pe plan extern. Alaturi de infuziile si investitiile economice, culturale si sportive in aceste zone, un pas important l-a constituit adoptarea legii care permite obtinerea cetateniei ungare de catre membrii comunitatilor maghiare din tarile vecine, de care au beneficiat pana acum in jur de un milion de persoane, care voteaza aproape in totalitate partidul lui Orban. De peste doua decenii, Viktor Orban este un adept infocat al drepturilor colective ale minoritatilor nationale si al obtinerii autonomiei teritoriale pentru comunitatile maghiare din statele vecine (Romania, Slovacia, Serbia, Ucraina). In Romania si-a diseminat ideile direct, cu prilejul taberelor de vara pe care le-a organizat anual in inima asazisului Tinut Secuiesc, la Tusnad Bai/Balvanyos, sau prin episcopul Laszlo Tokes, cu care este in relatii vechi si apropiate de amicitie si de colaborare inclusiv politica. In perioada in care Ungaria era considerata elevul model din fosta Europa comunista, Orban a incercat sa beneficieze de simpatia Occidentului si sa obtina autonomia teritoriala pentru minoritatile maghiare din tarile vecine in conjuncturi geopolitice dificile pentru acestea.

Inamicitia fata de vecini
Astfel, in 1999, dupa ce SUA si NATO au atacat Serbia pentru a obtine autodeterminarea populatiei albaneze din provincia Kosovo, premierul Orban a sprijinit neconditionat bombardarea tarii vecine si a vituperat impotriva Belgradului pentru a obtine autonomia teritoriala pentru minoritatea maghiara din provincia sarba Voivodina. Dupa cum se stie, la inceputul anilor ’90, Ungaria a sprijinit asiduu, inclusiv prin vanzarea de arme, secesiunea Croatiei si Sloveniei si destramarea fostei Iugoslavii. Tot in 1999, la scurt timp dupa capitularea Serbiei, intr-o conjunctura in care Romania nu avea nicio garantie de securitate externa, nefiind inca membru al NATO si al Uniunii Europene, iar pe plan intern se afla in pragul unui crah economico-financiar si al unei disolutii pronuntate a autoritatii statale, dupa ultima mineriada, la instigarea si cu concursul premierului ungar, episcopul Laszlo Tokes, pe atunci inca presedinte onorific al UDMR, a organizat in Transilvania forumurile maghiarimii de la Cernatu de Jos(judetul Harghita) si Valea lui Mihai(judetul Bihor), la care a fost proclamata autonomia teritoriala a asazisului Tinut Secuiesc, respectiv al asazisei Regiuni Partium. Probabil ca au mizat atunci pe aparitia unui Hashim Thaci maghiar si a unei armate de eliberare a Transilvaniei dupa modelul Armatei de Eliberare a Kosovo, dar nu au avut priza scontata la etnicii maghiari din Ardeal, iar in toamna aceluiasi an a inceput invitarea Romaniei sa adere la NATO, fapt care a conferit tarii noastre un alt statut geostrategic. Dupa ce Rusia a anexat Crimeea in 2014 si a declansat secesiunea regiunilor rusofone din estul Ucrainei, Ungaria a fost singurul vecin care a lovit Ucraina pe la spate, revendicand autonomia teritoriala pentru minoritatea maghiara din regiunea multietnica Transcarpatia. Totodata, Ungaria a exercitat presiuni constante asupra Slovaciei, inclusiv la Comisia Europeana de la Bruxelles si la Comisia in Drept de la Venetia pentru a obtine autonomia teritoriala pentru minoritatea maghiara din sudul acestei tari, in ultimii ani recurgand in acest scop inclusiv la un santaj murdar cu centrala nucleara de la Paks, pe care o construieste in colaborare cu Rusia.
In ce priveste Romania, visele revizioniste si iredentiste ale premierului Orban si ale altor ulii de la Budapesta au inceput sa se spulbere dupa ce tara noastra a fost primita in NATO si in UE si a devenit un partener geostrategic mult mai important pentru SUA, in contextul razboaielor din Afganistan si Irak. Iar, dupa ce Statele Unite au inceput sa-si instaleze baze militare importante in Romania, incepand cu baza aeriana de la Kogalniceanu si continuand cu scutul antiracheta de la Deveselu, Orban si-a dat seama ca nu mai poate miza pe SUA si pe Occident in realizarea planurilor sale, astfel ca a inceput sa cocheteze cu Eurasia, indeosebi cu Rusia tarului Putin. Este de remarcat, si nu cred ca a fost intamplator, ca seful guvernului de la Budapesta si-a anuntat optiunea pentru un stat si o democratie iliberale cu ocazia unei escapade in Romania, respectiv la tabara de vara de la Balvanyos din 2014. In ultima perioada, premierul Orban si isteroidul sau ministru de externe, Peter Szijarto, au lansat mai multe provocari si au adus mai multe jigniri grave Romaniei, inclusiv legate de aniversarea centenarului Marii Uniri si a trei decenii de la Revolutia din decembrie 1989, toate acestea culminand cu discursul amenintator, radical si revansard rostit la centenarul Trianonului. Este evident ca, cu tupeul si obraznicia care-l caracterizeaza, Orban a incercat sa profite de o conjunctura in care Statele Unite se afla intr-o situatie dificila cauzata de pandemia de coronavirus si de recentele proteste sociale cu motivatie rasiala, iar Uniunea Europeana se afla intr-o criza evidenta dupa Brexit si dupa aparitia unor asperitati intre statele membre din Sudul si din Nordul continentului.

O cheie pshianalitica pentru derapajele lui Orban
Provocarile amenintatoare si jignitoare lansate de Viktor Orban in recentul discurs comemorativ trebuie privite si intr-o cheie pshianalitica legata de copilaria si adolescenta acestuia. Orban s-a nascut intr-un sat mic, saracacios si noroios, denumit Alcsutdoboz si situat la aproximativ 50 de kilometri de Budapesta, iar la varsta de 10 ani s-a mutat cu familia intr-un sat invecinat ceva mai mare, Felcsut. El a povestit biografilor sai conditiile dure in care si-a petrecut copilaria, trebuind sa munceasca impreuna cu fratii lui inainte de scoala primara, in timpul ei si chiar dupa aceea, la camp, mai intai pe la vecini si intotdeauna in timpul vacantelor, la scoaterea napilor, culesul cartofilor si al porumbului, hranitul porcilor si gainilor. In satele in care a copilarit nu a existat apa curenta si a trebuit sa se spele cu apa incalzita in lighean, facand prima baie cu apa calda la varsta de 15 ani, in internatul liceului. A fost un elev bun, dar violent si indisciplinat, el insusi recunoscand: „Am fost un copil incredibil de rau. Prost-crescut, obraznic, violent. Antipatic…Adultii nu ma puteau suferi si nici eu pe ei…Si acasa aveam in permanenta probleme de disciplina; tata ma batea in fiecare an, macar o data de doua ori.” In acest sens i-a scapat marturisirea ca pana si la 17 ani era inca batut de tatal sau din cauza comportamentului sau grosolan. A fost si un fotbalist impatimit, foarte bataios si certaret, activand in tinerete in campionatul judetean de fotbal.
Este evident ca tot mai absolutistul, ingamfatul si artagosul lider de la Budapesta trebuie educat si disciplinat si acum. In primul rand, trebuie obligat sa invete istoria reala a tarii sale, a vecinilor, a Europei si a lumii. Apoi trebuie pus la respect si obligat sa-si respecte vecinii. „Vezerul” de la Budapesta trebuie adus cu picioarele pe pamant din reveria cu lentile roz in care traieste, specifica grofimii maghiare, pentru a-si vedea lungul nasului. Nu ne gandim si nu ne dorim rezolvarea problemei cu „lancea lui Horea”, ca sa-l parafrazam pe Avram Iancu, amintind astfel de doi dintre marii eroi ai neamului romanesc care au impus respect si teama in randul grofilor care aveau apucaturi ingamfate si nelegiuite ca Orban. Dar, pentru a le tempera ifosele razboinice si gandurile revansarde, premierul ungar si alti ulii de la Budapesta ar trebui constientizati de generalii armatei ungare, care stiu bine acest lucru din cadrul NATO , ca armata romana are nevoie de numai sase ore pentru a ajunge la Budapesta(fata de sasa zile, in vara anului 1919), dupa cum arata recent generalul Ion Petrescu, un reputat analist militar, intr-un articol publicat in ziarul Adevarul. In ce priveste Tratatul de la Trianon, ar trebui sa citeasca un articol antologic publicat recent de unul dintre cei mai inteligenti si lucizi maghiari contemporani, filozoful Gaspar Miklos Tamas, sub titlul „De ce sa nu scriem despre Trianon”.

Epigonul lui Ceausescu
O analiza exhaustiva si inciziva a carierei si discursurilor lui Viktor Orban ne releva o serie de similitudini cu Nicolae Ceausescu, poate cel mai detestat dar si cel mai temut roman in mentalul colectiv maghiar. Ca si Ceausescu, Orban a concentrat in mainile sale intreaga putere in partidul de guvernamant si in stat. Ca si Ceausescu, a promovat in functii politice cheie si in afaceri prieteni apropiati si membri ai familiei. Asa cum am aratat, aproape toate functiile cheie din FIDESZ si din statul ungar au fost ocupate de colegi si prieteni de la Colegiul „Bibo” si de la Facultatea de Drept. Doi prieteni ai lui Orban au devenit, in intervale diferite, cei mai bogati oameni din Ungaria. In timpul primei guvernari FIDESZ (1998-2002), cel mai bogat om din Ungaria a fost prietenul si colegul sau de colegiu Lajos Simicska, care a acaparat o parte din economie si din massmedia. In ultimii ani, cel mai bogat om din Ungaria a devenit primarul din satul natal Felcsut, Lorinc Meszaros, fost coleg in scoala elementara, care a beneficiat din plin de contracte guvernamentale. Tatal si fratii lui Orban au devenit milionari in euro, figurand in topul Forbes-Ungaria cu o avere de 23 milioane de euro. Compania familiei Orban detine o cariera de piatra, care a fost dobandita in urma unei licitatii aranjate de amicul Simicska, cu doua decenii in urma, si care a fost un furnizor important la construirea autostrazilor din Ungaria. Ca si Ceausescu, Orban vrea sa transforme in oras satul sau natal Felcsut, cu o populatie de 1.800 de locuitori, construind un stadion ultramodern cu 3.800 de locuri, care a costat 13 milioane de euro, si o linie de tramvai de 6 kilometri, cu o finantare europeana de 12 milioane de euro.
Ca si Ceausescu, dupa ce initial a promovat in pozitii cheie oameni competenti, in ultimii ani ai guvernarii sale Orban a promovat oameni mai limitati intelectual, pe care sa-i poata domina, principalul criteru de selectie devenind loialitatea absoluta fata de persoana sa. Ca si Ceausescu, Orban a intrat in conflict si i-a ostracizat, fara scrupule, pe mai multi amici si colegi de drum politic pe care i-a considerat periculosi la un moment dat pentru cariera sa, ca Gabor Fodor, primul presedinte al FIDESZ, sau multimilionarul Lajos Simicska, producatorul de bani pentru partidul sau si pentru familia sa o buna perioada. Mai recent, a inceput sa-l marginalizeze pe Laszlo Kover, presedintele Parlamentului Ungariei, cu care a cam stricat prietenia. Ca si Ceausescu, Orban a acceptat un cult desantat al personalitatii. Paul Lendvai arata in cartea „Ungaria lui Orban” ca aparitiile acestuia, ale membrilor guvernului sau si ale politicienilor FIDESZ constituie 70% din stirile postului national de televiziune si peste 80% din jurnalul postului oficial Kossuth Radio. Potrivit acestuia, intre 2010 si 2014, inainte de a doua victorie electorala consecutiva a FIDESZ, posturile de radio si televiziune publica, precum si cele care-i apartineau lui Simicska au inaltat, docile si anticipat supuse, imnuri de lauda luptei pentru eliberare nationala, simbolizata intotdeauna, mai presus de toate, de Viktor Orban.
Ca si Ceausescu, Orban a mistificat istoria Ungariei si a exacerbat sentimentele de mandrie nationala ale maghiarilor, derapand in ultranationalism si exclusivism etnic. Daca Ceausescu a batut moneda cu bimilenarismul si exceptionalismul romanesc, Orban a luat-o rau pe aratura cu milenarismul si exceptionalismul maghiar. Pe de alta parte, vorbeste tot mai des de o Ungarie nativista si si-a facut un obicei din a prezenta harta Ungariei Mari conationalilor sai, indeosebi tinerei generatii, si unor sefi de stat straini, ca Vladimir Putin. In ultimii ani ai dictaturii sale, Ceausescu devenise oaia neagra a Europei. Dupa derapajele din ultimii ani, Orban este considerat de unii, printre care se numara si presedintele Initiativei de Stabilitate Europeana, Gerald Knaus, „omul cel mai periculos din Uniunea Europeana” si a fost poreclit „Orban cel rau”. Ziarul Haaretz din Israel l-a denumit zilele trecute „autoritarul incitator la ura”. Cert este ca, dupa discursul delirant, radical si revansard rostit la centenarul Tratatului de la Trianon, Orban a devenit inamicul nr. 1 al romanilor si al Romaniei. Daca tot l-am comparat cu Ceausescu, Orban ar trebui sa stie ca acestuia i-a fost fatala in 1989 revendicarea Basarabiei, pe atunci Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, de la URSS. Daca continua pe acelasi drum, Orban risca sa asiste la inmormantarea propriei tari, nu a altora. Ca si regentul Horthy si fuhrerul Hitler, cu trei sferturi de veac in urma.

Valer Marian