Contrabanda cu arme din sertarele șefului DIICOT

Tweet

Aiureala cusută cu ață albă de reporterii britanici de la Sky News, referitoare la potențialul bandelor de români care fac  trafic cu armament cu oricine, oricând, chiar și cu teroriștii de la ISIS, pare mai degrabă o tentativă jalnică de justificare a măsurilor ce vor fi luate împotriva românilor din Regatul Unit după Brexit, indiferent dacă aceștia sunt mici infractori sau muncitori legali cu taxele plătite la zi. Pe de altă parte, tentativa subțire de discreditare a României din pădurea cu aluni, cu traficanți, arme și mașini fără număr și camere de filmat, are  darul să arate cât de vulnerabilă este țara noastră în fața oricărei operațiuni de intoxicare informativă. Sceneta de prost gust în care niște mascați  flutură  arme pe sub nasul jurnaliștilor făcând afirmații belicoase când în limba română, când într-o engleză destul de corectă, pare mai degrabă un exercițiu de publicitate, băieții cu gip albastru chemând ziua în amiaza mare teroriștii din toate țările să ia niscai arme de vânătoare la promoție. Ieftine, la discreție, direct de pe frontul din Ucraina, pare să zică piaristul cagulat.

Episodul Arme la discreție de la Sky News îmi aduce aminte de tentativa unui așa-zis jurnalist Reuters, Stephen G., care m-a contactat în 2012, pentru a mă întreba despre închisorile CIA din România. Din discuție în discuție, reieșea faptul că, omul avea la vremea aceea misiunea de a stabili cu certitudine sediul închisorii CIA din România chiar în clădirea ORNIS din capitală. L-am ascultat cu atenție, nu i-am confirmat nicio clipă locația atât de dorită, dar i-am dat o captură de pe Google, spunându-i că acolo poate fi orice, inclusiv o astfel de închisoare și că, datorită nivelului de secretizare, este greu de găsit centrul de detenție. Nu a trecut multă vreme și am găsit fotografia furnizată de mine jurnalistului de front (cum se autointitula Stephen), împreună cu un text care fixa implacabil sediul închisorii CIA din România, la ORNIS, pe site-ul unei televiziuni foarte serioase din Germania.

Acum mai mult decât oricând, când războiul ne bate la ușă, în condițiile în care alianțele din vecinătatea Mării Negre se redesenează, omuleții verzi  de la Spețnaz vor scoate capul din ce în ce mai des, aducându-ne aminte de istoricul colaborării Securității cu terorismul internațional. Trecând în barca euroatlantică, oficialii români, corupți și educați la școlile vechii securități comuniste, caută să ascundă și să protejeze infractori periculoși și teroriști cu care serviciile secrete românești au operat pe tot mapamondul (vezi dosarul Carlos Șacalul, prietenia cu trupele de șoc ale palestinianului Arafat sau instruirea trupelor paramilitare ale Rhodesiei de Sud pe teritoriul României sau mai nou, cazul teroristului SUA Mohammad Munaf).

Nu știm încă unde au dispărut cele 400 de rachete cu rază medie de acțiune ROT, 8K11-8K14, de la unitățile militare din Tecuci și Ineu, modificate în laboratoarele de cercetare ale armatei pentru a putea duce focoase de 600 Kg. Nu am lămurit nici dispariția celor mai performante drone ale MApN, Tu143, codificate NATO VR3 Reis (11 buc.) și volatilizarea unui număr de 4000 de tunuri, de calibru 100 mm, împrăștiate pe teritoriul României până în 1989.

Poate ne lămurește șeful DIICOT Daniel Horodniceanu.

Amintirile lui Shimon Naor & Co

Printr-o simplă căutare pe Google, reporterii britanici puteau afla despre arestarea celui mai celebru traficant de armament din lume Viktor Anatolievici Bout (2008), preferatul serviciilor secrete româneşti (la colaborare în operaţiuni speciale), dar și despre extrădarea colegului său de infracțiuni, Shimon Naor (2010). Autorităţile franceze aproape că ni l-au îndesat pe gât pe cel pe care, serviciile secrete române s-au făcut că-l scapă peste graniţă în 1999, contrabandistul morţii Shimon Naor, alias Simen Herscovici.

Să ne aducem aminte că, alături de Jeni Mantescu, Ion Menciu sau ofiţerul GRU Ion Busuioc, Shimon Naor a fost judecat şi condamnat definitiv într-un dosar privind derularea unor operaţiuni de export de arme şi muniţii către ţări supuse embargoului internaţional. A rămas un mister modul în care decolau aeronavele lui Naor în perioada noiembrie 1998 – august 1999, burduşite cu armament de contrabandă de pe Baza Militară 90? Nu. Decolau cu avizul ministrului Transporturilor de la acea dată.

Numele Shimon Naor apare şi în procesul „Ţigareta II”, desfăşurat la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. În acest dosar, există o declaraţie a colonelului SPP Gheorghe Truţulescu, trecută în mod inexplicabil sub tăcere de presa centrală. Truţulescu afirma acolo, că “vămuirea pentru avionul IL-76 a fost rezolvată de un anume Teodorescu”. Şi tot Truţulescu spunea mai departe că A. Teodorescu ar fi fost ofiţer sub acoperire al unui serviciu de informaţii româneşti, plantat în Direcţia Generală a Vămilor (DGV), pe care îl cunoaşte dinainte de 1989, când lucra în “contrainformaţii”. Motiv pentru care, avocaţii celorlalţi inculpaţi au cerut audierea lui A. Teodorescu în calitate de martor. Unul din argumentele invocate de aceştia fiind că securistul Teodorescu ar fi răspuns personal şi de efectuarea formalităţilor vamale din data de 09.07.1997 pentru cursa ITT nr. 7707 a companiei Intertrans Air din Bulgaria, făcută cu avionul AN-12 înmatriculat LZ-ITA. Avionul, fiind declarat transport special al Serviciului de Informaţii Externe, a primit număr de programare militară tip transport special-cargo şi a fost parcat pe platforma militară a Bazei Aeriene Otopeni. În acte, marfa încărcată apărea drept: filtre de apă, corturi, paturi şi aparatură destinată ambasadei României din Japonia. Când colo….

În realitate, era vorba de arme româneşti pentru rebelii Unita din Angola, intermediate de israelieni prin faimosul contrabandist Shimon Naor, cu colaborarea SIE, la fel ca şi în „Ţigareta II”.

Iată numai câteva exemple de operaţiuni ilegale cu arme (derulate în state supuse embargoului ONU), avizate de ministrul Transporturilor de la acea dată:

– transportul special din 12.02.1997, când pe platforma militară Otopeni a fost încărcat cu arme un IL-76, înmatriculat în Ucraina, operat de Acvila Air;

– transportul efectuat în 17.02.1997 de aeronava AN-12, închiriată de ATS, cu trapă a companiei Balkan Air. Transportul a constat din sute de lăzi cu muniţie, care au ajuns la organizaţia UNITA;

– transportul din 20.02.1997, cu un B707 înmatriculat în Cipru cu numărul 5B-DAZ, aparţinând firmei liberiene Occidental Airlines;

– transportul din 24.02.1997, când intra la încărcat pe platforma militară aeronava 9G-JNR.

Țigări contra arme în portul Pireu

Surse din cadrul parchetelor militare ne-au relatat că, în 1996, Regia Autonomă Romtehnica punea la cale o tranzacţie cu armament pentru ţările arabe, din categoria “operaţiuni speciale”. La data aceea, în ciuda protocoalelor încheiate de România cu aliaţii americani şi europeni, astfel de aventuri erau ceva obişnuit. Romtehnica era în subordinea Departamentului de Înzestrare a Armatei, condus de generalul Florentin Popa. Tranzacţia ilicită cu armament trebuia să aibă loc în portul Pireu din Grecia, la schimb cu un transport de ţigări. Schimbul s-a făcut cu ajutorul unei nave militare, Corveta Contraamiral Eustaţiu Sebastian – număr de bord 264. Ţigările fuseseră comandate din portul Volos şi trebuiau livrate în Pireu. Fiind o cantitate prea mare pentru a intra în compartimentele speciale, ţigările au fost depozitate la vedere.

Se pare că vasul a intrat în portul de livrare, dar, surpriză, partenerul de contract nu s-a prezentat. Neştiind ce să facă, echipajul a scos nava din port, apoi, a simulat o defecţiune şi s-a întors din drum. Respectând procedurile portuare, un echipaj grecesc, i-a condus pe români la docurile de reparaţii, iar în urma verificărilor, grecii nu au stat să întrebe marinarii câte ţigări fumează pe minut. Îngrijoraţi de sănătatea echipajului, oficialii eleni au sechestrat nava şi au contactat autorităţile române.

Până se lămureau lucrurile, echipajul navei militare a fost îndrumat să stea la hoteluri în oraşul Pireu sau Atena. Speriaţi, românaşii au abandonat nava cu tot cu ţigări şi au dispărut. Parchetul civil grec (grecii nu aveau unul militar) l-a chemat la faţa locului pe Laurenţiu Anghelescu, adjunct al ataşatului apărării în Republica Elenă, apoi au sesizat oficial şi parchetul nostru militar. S-a făcut dosar. Nici în ziua de azi, grecii nu au primit răspuns. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu încărcătura specială, dar scandalul a dus la demiterea faimosului general Florentin Popa şi a mai multor subordonaţi ai săi de la Direcţia de Înzestrare a Armatei şi la mazilirea amiralului Ivan. Comandantul navei împreună cu translatorul şi alţi ofiţeri au fost judecaţi şi condamnaţi. Comandantul şi-a ispăşit pedeapsa, la mătură prin una din secţiile de poliţie din Constanţa. Din partea MApN, pentru cercetarea acestui caz a fost numit Ilarion Giuroiu, la vremea aceea ofiţer de protecţie internă în cadrul Direcţiei de Siguranţă Militară.

Game Over!

Pentru a lămuri în detaliu aventurile înarmate ale acoperiților români în lumea traficanților de armament, ar fi îndeajuns ca șeful DIICOT Daniel Horodniceanu să își arunce un ochi în dosarul 628/D/P2005, secretizat și închis abuziv cu multe supuri și nupuri de procurorul șef Stoica Doru.  Cunoscut în presă ca dosarul Armamentul, 628, conține cele mai importante operațiuni ilegale cu cu armame, țigări și droguri de mare risc,  desfășurate de oficialii români la cel mai înalt nivel, în epoca post-decembristă. Este vorba despre Țigareta, Răpirea din Irak și Armamentul strânse la un loc de foștii procurori DIICOT Angela Ciurea, Ciprian Nastasiu și Doru Ioan Cristescu, despre operațiuni ilegale desfășurate pe teritoriu străin (Orchard – Livada) și despre fondurile spionajului extern în care se strângeau banii negri Orhideea și Alegretto. Sunt operațiuni în care statul român, membru în UE și În NATO, a colaborat și a sprijinit grupări infracționale care lucrează global.

S-a scris mult despre traficantul Viktor Bout, personaj legendar al contrabandei internaţionale cu armament. În SUA s-au turnat cel puțin două filme, avându-l ca personaj principal pe celebrul traficant. Chiar și pentru procurorii DIICOT, totul părea ireal, o poveste hollywoodiană de succes. Când sirianul Omar Hayssam, arestat pentru răpirea unor cetăţeni români în Bagdad a vorbit, anchetatorii români au aflat amănunte despre afacerile încheiate de reţeaua lui Omar cu regimul Saddam Hussein după 2000. La vremea aceea, echipamentele militare de contrabandă, muniţia pentru mortiere şi zeci de motoare pentru aeronavele MIG 29 se cărau prin compania aeriană moldovenească Jet Line, aparţinând lui Bout. Utilizatorul final declarat la ANCESIAC era bineînţeles unul fals – Yemen. Mii de pistoale mitralieră cu destinaţia în acte Uganda, ajungeau în realitate în Nigeria.

Americanii l-au luat în vizor pe Viktor Bout în 2004 când acesta furniza armament în Liberia şi i-au pus capac de abia în aprilie 2008 la Bangkok, cu ocazia unei afaceri-capcană cu rachete sol-aer, mitraliere şi alte echipamente militare de provenienţă sovietică destinate organizaţiei teroriste FARC din Columbia. De fapt, o cursă întinsă de agenţii DEA. Bout a fost arestat în sala de conferinţe a hotelului Sofitel din capitala Thailandei, în momentul în care făcea schemele operaţiunii de trafic de armament sub ochii agenţilor acoperiţi DEA. Se pare că în momentul arestării Bout ar fi spus doar „Game Over”. Pentru reuşita arestării traficantului rus, Departamentul de Stat al Statelor Unite a transmis mulţumiri oficiale DIICOT. Cuplul Koveşi-Olaru a trecut totul sub tăcere. Presa nu a primit nici un comunicat oficial de la Ministerul Public în acea perioadă. Singurele informări au parvenit de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, instituţie care a avut oameni implicaţi direct în cercetări. Nastasiu a dezvăluit că, după arestarea lui Bout, americanii ne-au furnizat “o documentaţie detaliată” cu privire la activităţile traficantului cuprinzând date, nume, oameni de afaceri, firme, diplomaţi, ofiţeri şi foşti ofiţeri aparţinând unor servicii secrete. Şi pentru că gravitatea activităţilor ilegale derulate pe teritoriul României depăşea orice imaginaţie, procurorii DIICOT au sesizat de urgenţă Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA). Ca prin farmec, în lunile ce au urmat arestării traficantului Bout, în cotidianul Evenimentul Zilei a apărut o scurgere de informaţii fără precedent, cuprinzând rapoarte ale serviciilor secrete (mai ales din interiorul Direcţiei de Informaţii Militare – DIM/J2 şi Direcţia de Contraspionaj şi Siguranţă Militară – DCSM, fostă DSM) despre ofiţerii români, americani, israelieni şi ruşi implicaţi în activităţi de spionaj, contrabandă şi crimă organizată. Serialul găzduit în paginile EVZ s-a numit Cupola. Informaţiile, în mare parte secrete, au fost puse pe tavă jurnaliștilor chiar de ofiţerii DGIPI care lucrau în dosar alături de procurorii DIICOT. Ameninţările, unele chiar cu moartea la adresa celor care au publicat aceste rapoarte, au culminat cu deplasarea la redacţia ziarul a unei delegaţii de ofiţeri din cadrul serviciilor de informaţii ale Armatei. Serialul Cupola a fost oprit.

Bout era român ?

Arestarea lui Viktor Bout cu surle şi trâmbiţe, în 2008 la Bangkok, a fost rezultatul interceptărilor autorizate de Curtea de Apel Bucureşti şi al colaborării internaţionale în dosarul complex “Armamentul”. Informaţiile oferite de teroristul american Mohammad Munaf şi de partenerii de afaceri ai lui Bout – Omar Hayssam şi Ivan Busuioc au fost cruciale, mai ales că pe măsură ce procurorii DIICOT intrau în măruntaiele tenebroaselor afaceri ale traficanţilor, Serviciul Român de Informaţii şi-a retras orice sprijin. Ba mai mult, se pare că SRI a făcut tot posibilul să bage beţe-n roate anchetatorilor. Surse din serviciile secrete afirmă că ofiţerii Departamentului Antidrog – Drug Enforcement Administration (DEA) SUA au lucrat circa o lună în birourile DIICOT (ianuarie – februarie 2008), alături de procurorii Ciprian Nastasiu, Angela Ciurea şi de o seamă de cadre ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Român (IGPFR). SRI a fost exclus total din operaţiunile referitoare la Viktor Bout. Motivul? Simplu, Bout şi Naor făceau contrabandă cu armament cu acceptul serviciilor secrete, folosind aeronave şi personal româneşti. SRI, ca dealtfel şi celelalte instituţii de forţă implicate, nu au informat Ministerul Public despre acţiunile contrabandiştilor, ascunzând toate operaţiunile speciale efectuate în spaţiul african şi America Latină. Ofiţerii care lucrau la dosar, îşi amintesc faptul că, în lipsa informărilor SRI şi SIE, la început, procurorii au crezut că Bout este rachet moldovean sau că s-ar fi născut în Ucraina. Nu s-au lămurit pe deplin nici astăzi. Există informaţii că pe traficant îl cheamă de fapt Bouţ, este de origine român din Maramureşul Istoric, regiunea Transcarpatia – Ucraina din satele Bouţul Mic sau Bouţul Mare. Numele Bout sau Bouț este frecvent întâlnit și în nordul României, în localitatea Rona de Sus Maramureș, de unde se trage și fostul ofițer de Securitate Gheorghe Bout, ieșit la pensie din cadrul D.G.I.P.I. (fost U.M. 0215) cu gradul de general. Documentele de extrădare ale contrabandistului Viktor Bout din Thailanda în SUA se referă cu precizie la un echipament livrat facțiunii columbiene FARC. Racheta anti-tanc Fagot 9 K111 (AT4 Spygot), echipament dispărut din depozitele armatei române (vezi UM 01278 și alte unități militare de la Someșeni după 1989).

Nume și firme implicate

Pentru a ne apropia mai mult de conţinutul dosarelor secrete, ascunse de ani buni la Parchetul General (mai ales de dosarul 628/D/P/2005), ar fi cazul să ştiţi câteva nume şi firme aflate în vizorul magistraţilor DIICOT : Michael Şuşak, Stamen Stancev (suspectat că lucrează cu KGB cf. SRI sau MI6); Vadim Benyatov (posibil CIA); Vitaly Usturoi, Victor Plahotniuk – acţionar la Petrom Moldova; Loratel Cipru, Victoria Bank, Victoria Invest; Oleg Voronin; Josanu Anatolie – fost KGB; Ion (Ivan) Busuioc (GRU). Firmele străine folosite în tranzacţii erau Jetline, Akral UK Ltd, Pointec Technologies. Conexiunile afacerii cu arme s-au întins în Cehia, Scoţia, Delaware şi Republica Moldova. Scoţienii (prin comisiile rogatorii DIICOT) şi Departamentul de Stat SUA au în continuare în lucru dosarul Viktor Bout. Direcţia Antimafia din Torino a informat în ianuarie 2008 autorităţile române despre folosirea în spălarea de bani din traficul cu armament a unor certificate de trezorerie false.

Eduard Ovidiu Ohanesian