SPP, între acuzații vechi și noi de poliție politică
Generalul Burian a fost acuzat că ar fi format o unitate în cadrul SPP, care făcea poliție politică în favoarea lui Băsescu
La comanda lui Liviu Dragnea, PSD a pus de câteva săptămâni tunurile pe SPP și pe directorul Lucian Pahonțu, care sunt acuzați la scenă deschisă de acțiuni de poliție politică. Directorul Pahonțu este acuzat că ar fi exercitat presiuni asupra unui membru important al PSD și al ultimelor două guverne, vicepremierul Paul Stănescu, ce deține portofoliul de ministru al Dezvoltării Regionale, prin care ar fi transmis amenințări privind sfârșitul politic al lui Liviu Dragnea.
Pahonțu este acuzat și de imixtiuni în justiție în defavoarea unor lideri PSD prin contactarea directă a unor procurori și judecători. Pentru aceste motive, liderii PSD au decis că este necesară constituirea unei comisii parlamentare de anchetă a activității SPP.
Ar fi fost salutar ca PSD și liderii săi să fi dat dovadă de aceeași bărbăție politică și față de acțiunile mult mai numeroase și mai grave de poliție politică la care s-a pretat SRI îndeosebi în timpul regimului Traian Băsescu. PSD nu a fructificat în acest sens perioada guvernării USL, când a deținut împreună cu aliații săi o majoritate parlamentară de 70%. Liderii siamezi de atunci ai PSD, Victor Ponta și Liviu Dragnea, au preferat însă să se întâlnească cu șefii SRI și DNA la partide de tenis și la șprițuri prin vile conspirative ale SRI, unde puneau la cale arestări în rândul PSD.
SPP s-a dedulcit la poliție politică din regimul Băsescu
SPP a fost vreme de aproape două decenii a cincea roată la căruța serviciilor secrete, după SRI, SIE, DGIPI (serviciul secret al MAI) și DGIA (serviciul secret al Armatei). SPP a atras pentru prima oară o atenție sporită a presei și a opiniei publice în timpul regimului Emil Constantinescu, cu scandalul „Țigareta“, când mai mulți ofițeri SPP, în frunte cu celebrul colonel Ion Truțulescu, au fost implicați în contrabandă de anvergură cu țigări pe Aeroportul Otopeni. Acest scandal a atras demisia directorului SPP din perioada respectivă, Nicu Anghel.
SPP a revenit în atenția presei și a opiniei publice în perioada de apogeu a regimului Băsescu (2009-2011), când au fost lansate acuzații grave de poliție politică la adresa acestui serviciu, inclusiv de către angajați de-ai săi. Acuzațiile de poliție politică vizau unitatea de informații din cadrul SPP, care era coordonată de generalul Alexandru Burian, director adjunct al SPP pe linie de informații, și care era condusă de colonelul, devenit ulterior general, Costin Nedelea. Atunci generalul Burian a fost acuzat că ar fi constituit o unitate deplin conspirată în cadrul SPP, care făcea poliție politică în favoarea președintelui Băsescu, denumită Zeus, unitate ce reunea specialiști din diverse domenii detașați de la alte servicii secrete, inclusiv specia¬liști în interceptări. Ex-colonelul SPP Mircea Găinușă, care a activat în Secțiunea de Documentare Informativă, i-a adresat în 2009 o scrisoare deschisă președintelui Traian Băsescu, prin care i-a semnalat că în general în SPP și în special în unitatea Zeus au fost angajați ofițeri din fosta Securitate specializați în poliție politică.
Memoriul din 2010, prin care sunt acuzați generalii Burian și Nedelea
În anul 2010 a apărut în presă, sub formă de „Armaghedon“, memoriul transmis de un grup de ofițeri din SPP care semnalau că vârfurile de lance ale acțiunilor de poliție politică din SPP erau generalul Alexandru Burian și colonelul Costin Nedelea. Potrivit acestora, generalul Burian îl avea ca principal executant pe colonelul Nedelea, transferat de la SRI cu „binecuvântarea“ generalului Florian Coldea, șeful operativ al principalului serviciu secret din România.
După trei zile de la transferarea sa la SPP, colonelul Nedelea a participat la examenul de ocupare a funcției de șef al unității informative din SPP, pe care a câștigat-o, cu toate că nu cunoștea specificul și misiunile SPP, iar experiența sa în munca informativă era inexistentă, întrucât în SRI a activat ca șef de cabinet al generalului Ionel Marin, fost adjunct al directorului SRI. După alegerile prezidențiale din decembrie 2009, colonelul Nedelea a fost avansat general. De unde putem deduce că și-a îndeplinit misiunile întocmai și la timp.
Conform memoriului ofițerilor SPP, în urma dispozițiilor date de generalul Burian și de colonelul Nedelea, ofițerii aflați în subordinea lor și-au depășit competențele, încălcând Constituția și legile privind siguranța națională, în sensul că se preocupau și culegeau informații despre anumite personalități politice, îndeosebi din opoziție, dar și care dețineau funcții în guvernarea din perioada respectivă (lideri de partide, parlamentari, miniștri ș.a.). Pentru a-și atinge scopul, au creat structuri conspirate, astfel că organizarea unității informative a SPP a devenit foarte încărcată.
Potrivit autorilor memoriului, ofițeri conspirați ai SPP ar fi fost infiltrați în partide politice, în mass-media, în aparatul administrativ al Parlamentului și al Guvernului și chiar în SPP. Mai pe șleau, ofițeri conspirați ai unității informative a SPP au fost infiltrați în celelalte unități ale serviciului. Generalul Burian manifesta interes în obținerea de informații despre adversarii politici ai președintelui Traian Băsescu, despre situația din instituțiile administrației publice locale (primării, consilii județene) conduse de partide adverse PDL, despre persoane fizice și juridice care sponsorizau activități electorale și conexe acestora. Nu în ultimul rând, Burian era interesat să obțină informații de la personalul SPP care asigura paza și protecția demnitarilor în legătură cu întâlnirile realizate și discuțiile purtate sau cu mediile frecventate de aceștia.
Adjunctul Burian, principala unealtă a lui Băsescu din SPP
Așadar, în timpul regimului Băsescu, oaia neagră a SPP a fost, sub aspectul poliției politice, directorul adjunct Alexandru Burian, nu directorul Lucian Pahonțu. Se pare că Traian Băsescu l-a preferat pe generalul Burian, care era mai hârșit în domeniul serviciilor secrete, ocupând, anterior numirii sale ca director adjunct al SPP în 2005, funcțiile de locțiitor al șefului serviciului secret al Armatei (DGIA) și de locțiitor al serviciului secret al MAI (DGIPI). În plus, generalul Burian era un companion mai atractiv și competitiv al fostului președinte pe linie bahică și avea un ascendent asupra generalului Pahonțu, deținând anumite informații compromițătoare la adresa acestuia din perioada în care a fost locțiitorul chestorului Virgil Ardelean la DIPI, iar directorul SPP era șeful Jandarmeriei Naționale.
Conform unor informații pe care le-am primit de la ofițeri SPP în perioada în care am fost senator în Parlamentul României, generalul Burian a fost văzut la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde venea frecvent și procurorul Marius Iacob, eternul adjunct al Laurei Codruța Kovesi. Cu câteva zile înainte de prima condamnare definitivă a fostului premier Adrian Năstase, generalul Burian s-a deplasat cu un autoturism la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ușor travestit (îmbrăcat în civil, cu basc pe ochi și ochelari de soare), a luat-o pe fosta președintă Livia Stanciu și a dus-o la Palatul Cotroceni, unde aceasta ar fi discutat circa două ore cu președintele Traian Băsescu. Am adresat o interpelare pe această temă ministrului Justiției, solicitându-i să dispună procurorului general al României să efectueze cercetări în acest sens, dar nu am primit niciodată răspuns. Cert este că Adrian Năstase a fost condamnat cu executare, deși, potrivit unor dezvăluiri ulterioare, inclusiv ale unei judecătoare din complet, membrii acestuia conveniseră în prealabil în camera de deliberare să-i fie aplicată o condamnare cu suspendare. Zilele trecute un fost ofițer SPP a dezvăluit că fosta președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție Livia Stanciu și procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, ar fi fost aduse de mai multe ori la sediul SPP, unde ar fi purtat discuții cu șefi ai acestui serviciu.
Remember comisia din 2007
Personal, cred că ar fi necesară și utilă o comisie parlamentară de anchetă care să investigheze activitatea tuturor serviciilor secrete din România, începând cu SRI, sub aspectul respectării Constituției, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și al cheltuirii bugetelor alocate. În 2007 fost înființată o comisie parlamentară de anchetă, sub președinția fostului senator și ministru Cristian Diaconescu, care a avut ca obiect investigarea legalității interceptărilor efectuate de serviciile secrete din România. Comisia respectivă a întocmit în 2008 un raport care a evidenția o serie de lacune legislative și de nelegalități în activitățile de interceptare realizate de serviciile secrete. Concluzia îngrijorătoare a fost că toate serviciile secrete puteau realiza interceptări, deși doar SRI era reglementat ca operator național în materie. Raportul comisiei nu a fost prezentat niciodată Parlamentului sau opiniei publice. Nu știm în ce măsură acest fapt s-a datorat presiunilor serviciilor secrete ori faptului că 2008 a fost an electoral și politicienii nu au dorit să se pună rău cu serviciile.
Cert este că, în anii care au urmat, serviciile secrete au încălecat partidele politice, Parlamentul, Guvernul, justiția, presa, mediul de afaceri. În logica lucrurilor și a istoriei, ar trebui să urmeze un descălecat, care depinde în mare măsură de politicienii actuali.
A preluat Pahonțu metehnele lui Burian?
Nu am primit niciodată informații că generalul Pahonțu ar fi comis acte de poliție politică sau de imixtiune în justiție, dar nu este exclus ca acesta să fi preluat metehnele generalului Burian, după pensionarea acestuia în 2016. Mai ales că generalul Nedelea, emisarul lui Coldea în SPP, a rămas în funcție. Am primit altfel de informații despre generalul Pahonțu, care m-au făcut să am serioase îndoieli cu privire la capacitatea sa intelectuală de a exercita importanta funcție de director al SPP și de a deveni cel mai longeviv șef al acestui serviciu, ocupând această funcție de 13 ani (2005-2018). Se poate spune chiar că Pahonțu este cel mai longeviv șef de serviciu secret din toată istoria României. Un general în rezervă, care i-a fost comandat direct în perioada în care a activat în trupele de Securitate – Miliție ale Ministerului de Interne, transformate în trupe de jandarmi după Revoluție, mi-a spus că Lucian Pahonțu era aproape analfabet, respectiv nu știa să scrie, rugându-l frecvent să-i scrie scrisorile de răspuns la epistolele primite de la mama sa de la țară. În schimb, Pahonțu era foarte bun la pregătire fizică și la trageri, remarcându-se prin combativitatea sa în acțiunile contra demonstranților din Piața Universității, de la Revoluția din decembrie 1989 până la Mineriada din iunie 1990. Un alt general în rezervă mi-a arătat o declarație de avere pe care Pahonțu a scris-o cu mâna sa, în calitate de director al SPP, și care conținea vreo șase greșeli flagrante în câteva propoziții. După vreo trei zile declarația olografă a generalului Pahonțu a dispărut de pe site-ul SPP, fiind înlocuită cu una tehnoredactată pe calculator.
Dificultățile de scriere nu l-au împiedicat însă să publice ulterior numeroase articole și lucrări în domeniul securității naționale și să obțină în 2003 titlul științific de doctor în științe militare, cu care se fălește în CV-ul său. Generalul Pahonțu ar fi trebuit să plece de mult la pensie și să facă cursuri de alfabetizare cu nepoții săi. Faptul că este menținut de peste trei ani în fruntea SPP și de președintele Klaus Iohannis înseamnă că-i este de utilitate acestuia și face plauzibile acuzele că ar fi implicat în acte de poliție politică și de imixtiune în justiție. Dacă se va constitui o comisie parlamentară de anchetă, ar trebui ca aceasta să verifice activitatea SPP din cel puțin ultimii 10 ani. Scrisoarea deschisă a colonelului Mircea Găinușă din 2009 și memoriul ofițerilor SPP din 2010 ar putea constitui capete de probă în ancheta ce va fi demarată.
Valer Marian