Implicarea SRI în constituirea UNPR

Pluralism politic și democrație reprezentativă, cu caschetă și sub cizmă SRI

Declarații recente ale doi foști deputați PSD din legislatura 2008-2012, Cătălin Cherecheș, ulterior primar al municipiului Baia Mare, și Oana Niculescu Mizil, actualmente soția fostului primar Marian Vanghelie, care au fost curtați de UNPR după constituirea acestei formațiuni în 2010, relevă o implicare de o gravitate deosebită a unor șefi de servicii secrete în destructurarea unor partide de opoziție și în constituirea unor noi partide, în scopul creări de majorități politice și al dobândirii unor foloase politice pe termen mediu și lung. Cătălin Cherecheș a dezvăluit că fostul director al SRI, George Maior, a fost prezent la mai multe întâlniri informale ale liderilor UNPR, în frunte cu generalul Gabriel Oprea, și că ar fi avut reprezentarea că această construcție politică în numele interesului național era menită să-i asigure fostului șef al SRI accesul spre cele mai înalte funcții din statul român, mergând până la funcția de președinte al României. Cherecheș a mai dezvăluit că la prima întâlnire, la care au fost discutate organizarea, ideologia și statutul UNPR, a participat și generalul Florian Coldea, primul adjunct al directorului SRI și șeful operativ al acestui serviciu. Oana Niculescu Mizil a dezvăluit că la întâlnirea la care a fost invitată de generalul Gabriel Oprea, prin Cătălin Cherecheș, pentru a fi convinsă să treacă din PSD în UNPR, a fost prezent și generalul Ilie Botoș, fost procuror general al României în perioada 2003-2006. Este important de reținut că la data întâlnirii susmenționate generalul Botoș era șeful serviciului secret al Armatei, Direcția de Informații Militare (DIM).

Este evident că șefii de la SRI și DIM aveau rolul de a-i întări capacitatea de convingere președintelui UNPR, Gabriel Oprea, în operațiunea de racolare de parlamentari de la PSD și de la alte partide, prezența acestora aducându-i beneficii de imagine și constituind un factor de presiune prin prisma unor potențiale șantaje. Dezvăluirile foștilor deputați Cherecheș și Mizil completează un puzzle început cu cina cea de taină din casa generalului Oprea din seara zilei celui de-al doilea tur al alegerilor prezindențiale din decembrie 2009 și a continuat cu eliminarea lui Mircea Geoană și impunerea lui Victor Ponta în funcția de președinte al PSD la Congresul din februarie 2010, constituirea UNPR în martie 2010 și a grupului parlamentar al independenților și cu lansarea scenariilor cu George Maior premier sau președinte.

Preluarea controlului politic după cina de taină din decembrie 2009

Cina din seara zilei de 6 decembrie 2009 reprezintă prima devoalare a grupui constituit din șefi ai instituțiilor de forță din România (directorul SRI, George Maior, primul său adjunct, generalul Florian Coldea, procurorul general Laura Codruța Kovesi, ulterior procuror șef al DNA) care au început să acapareze tot mai multă putere în stat în al doilea mandat prezindențial a lui Traian Băsescu. Pe toți i-a unit în seara respectivă dorința ca Traian Băsescu să rămână la Palatul Cotroceni pentru a-și putea realiza planurile de mărire. În cazul în care devenea președinte Mircea Geoană, cel puțin Kovesi și Coldea ar fi fost schimbați din funcții. Geoană anunțase că câteva zile înainte că o va schimba pe Kovesi din funcția de procuror general al României întrucât primise aviz negativ de la Consiliul Superior al Magistraturii pentru al doilea mandat. Iar generalului Coldea nu-i putea ierta implicarea directă cu ocazia referendumului pentru suspendarea președintelui Traian Băsescu din mai 2007, printr-o acțiune de poliție politică care i-a vizat pe mai mulți judecători de la Curtea Constituțională.

Cum și-a găsit loc în acest grup un general și un politician de carton ca Gabriel Oprea, fostul om de casă al ex-premierului social-democrat Adrian Năstase? Întâlnirea din casa lui Oprea nu era motivată numai de disponibilitățile alcoolice ale acestuia, ci în principal de calitatea sa de liant al grupului. De liant, nu catalizator, pentru ca acest rol l-a avut George Maior. Oprea și Maior se aflau într-o relație apropiată din perioada în care au fost membri ai Guvernului Năstase și apoi senatori în Parlamentul României. Grație lui Maior, Oprea a ajuns în relații apropiate și cu liderii Grupului de la Cluj, Ioan Rus și Vasile Dâncu, care nu-l agreaseră anterior. Rus a fost nașul lui Maior la prima sa căsătorie. Oprea a ajuns în relații apropiate și cu generalul Florian Coldea, după ce, în calitate de membru al Comisiei de supraveghere a activității SRI, a intervenit pe lângă președintele acestei comisii, Radu Stroe, pentru a-l salva pe șeful operativ al SRI după scandalul bilețelelor cu judecătorii de la Curtea Constituțională. Ulterior, generalul Oprea a supervizat doctoratul generalului Coldea. Oprea era în relații apropiate și cu generalul Ilie Botoș, pe care l-a sprijinit să devină procuror șef adjunct al PNA și apoi procuror general al României în timpul guvernării Năstase. Această apropiere derivă din perioada în care, în calitate de ofițer de intendență, Oprea a fost unul din oamenii de încredere ai generalului Iliuță Botoș, șeful Direcției de Logistică din Ministerul Apărării Naționale, care era frate cu tatăl lui Ilie Botoș. Prin intermediul lui Maior și Coldea, Oprea a devenit un apropiat al procurorului general Laura Codruța Kovesi, pe care a avansat-o la gradul de colonel după ce a devenit ministru al Apărării Naționale în 2010. O dovadă a acestei relații este faptul că în ianuarie 2011, generalul Oprea a beneficiat de neînceperea urmăriiri penale din partea Parchetului General într-un dosar în care a fost reclamat cu privire la folosirea avioanelor, elicopterelor și autoturismelor Ministerul Apărării Naționale în interes de partid. În acelaș dosar Parchetul General a omis cu rea credință să se pronunțe cu privire la o infracțiune de trafic de influență sesizată la adresa generalului Oprea.

Este de reținut că, în prima parte a anului 2009, generalul Oprea a fost exclus din PSD după ce, în calitate de ministru de interne în guvernul PDL-PSD condus de premierul Emil Boc, l-a numit șef al serviciului secret al Ministerului de Interne pe chestorul Virgi Ardelean, care a trebuit să demisioneze din această funcție după scandalul provocat de fuga lui Ommar Haysamm din România. Ardelean era cunoscut drept un apropiat al Grupului de la Cluj și avea relații apropiate și cu Elena Udrea și Traian Băsescu. După excludere Gabriel Oprea a devenit adversar al grupului care conducea PSD avându-l în frunte pe Mircea Geoană și era dornic de răzbunare împotriva celor care i-au curmat temporar cariera politică.

Controlul PSD prin Victor Ponta și Sebastian Ghiță

După câștigarea celui de-al doilea mandat prezidențial de către Traian Băsescu s-a pus la cale eliminarea lui Mircea Geoană din fruntea PSD și înlocuirea sa cu Victor Ponta, care era controlabil prin prisma relațiilor sale cu George Maior, Gabriel Oprea și Grupul de la Cluj. Maior i-a fost naș la căsătoria cu Daciana Sârbu, iar Oprea a fost nașul copilului său din prima căsătorie. Ioan Rus începuse să-i sponsorizeze hobby-ul cu raliurile automobilistice, iar Ilie Sârbu, un apropial al Grupului de la Cluj, șantajabil pentru că a fost informator al Securității (cu numele de cod „Ovidiu Marinescu”) și apoi ofițer conspirat al DIE, devenise noul său socru. Mai trebuia convins generalul Coldea, care era cel mai apropiat de președintele Traian Băsescu. De această misiune s-a achitat omul de afaceri Sebastian Ghiță, prieten bun atât cu George Maior cât și cu Victor Ponta, care devenise abonat la contracte substanțiale cu SRI, cu ocazia excursiei petrecute cu șeful operativ al SRI în Insulele Maldive în ianuarie 2010. În aceste circumstanțe a avut loc în februarie 2010 Congresul PSD la care a fost debarcat Mircea Geoană și a devenit președinte Victor Ponta. Am participat la Congresul respectiv în calitate de membru și de senator PSD și am spus ulterior de mai multe ori că și eu și alți participanți am avut impresia că alegerea lui Ponta a fost o operațiune orchestrată de servicii secrete. Cu câteva zile înainte de congres și-a retras candidatura fostul premier Adrian Năstase, care era inculpat în mai multe dosare penale, și în aceași zi și-a anunțat candidatura discipolul său politic Victor Ponta. În ziua Congresului și-a retras candidatura un alt greu al PSD, fostul secretar general Miron Mitrea, care era și el inculpat pentru fapte de corupție. Un alt candidat, Cristian Diaconescu, văzut de mulți drept o speranță a PSD, s-a retras din cursă tot în timpul Congresului în urma unui șantaj exercitat asupra sa. Iar Liviu Dragnea, care deținea funcția de secretar general al PSD, l-a trădat pe Mircea Geoană alegând să facă echipă cu Victor Ponta. Pe lângă toate acestea, prietenul Ghiță a asigurat ordinea în sală și monitorizarea votului cu camere de înregistrare montate în cabinele de vot. Astfel a devenit președintele PSD candidatul cel mai lipsit de substanță, mai demagog și mai tupeist. Astfel a început controlarea celui mai mare partid din România de către SRI.

Asigurarea unei majorități politice pentru Băsescu și PDL

Cu Victor Ponta la timonă, a urmat operațiunea de destructurare a PSD și de constituire a unei formațiuni politice balama, UNPR, care a fost oficializată în martie 2010, cu generalul Gabriel Oprea în funcția de președinte. Nucleul inițial al UNPR a fost constituit din foști parlamentari PSD care aveau dosare penale sau probleme cu Agenția Națională de Integritate, ca, de exemplu, fostul senator Șerban Mihăilescu, zis Miki Șpagă, care fusesese trimis în judecată de DNA pentru fapte de corupție. Oprea și supervizorii săi le-au promis acestora fie tergiversarea sau închiderea dosarelor, fie obținerea unei soluții cât mai favorabile în justiție, cum ar fi condamnarea cu suspendare condiționată. Alți foști parlamentari PSD au fost atrași în UNPR cu promisiuni de fonduri bugetare pentru colegiile lor electorale, de contracte cu statul pentru firmele lor și de funcții importante pentru membri ai familiilor lor. Aproape toți au fost momiți și cu primirea de grade militare superioare (de regulă, colonel) și de uniforme, inclusiv caschete și mantale, de culoare albastră, în genul celor purtate de reprezentații justiției militare. Foarte important, Oana Niculescu Mizil a confirmat că a existat o conivență între nașul Gabriel Oprea și finul Victor Ponta cu privire la racolarea anumitor parlamentari sociali democrați. De altfel, mai târziu s-a aflat că, în cazul în care nu ar fi reușit operațiunea de alegere a sa în funcția de președinte al PSD la Congresul din februarie 2010, Victor Ponta urma să dezintegreze partidul plecând cu un număr mare de parlamentari și constituind UNPR, formațiune pe care urma să o conducă ca președinte. Ulterior, în UNPR au fost coptați parlamentari și din alte partide (PNL, PDL, PPDD), care aveau probleme în justiție sau cu Agenția Națională de Integritate, formațiunea generalului Oprea devenind astfel o oaste de strânsură, care a funcționat sub spectrul șantajelor dinspre SRI, Parchetul General și DNA.

După câteva luni de la constituire, UNPR și-a constituit, cu concursul PDL, grupuri parlamentare în Senat și în Camera Deputaților, în pofida faptului că nu avea calitatea de partid parlamentar întrucât nu era constituit și nu a participat la alegerile parlamentare din 2008. După constituirea neconstituțională și neregulamentară a grupurilor parlamentare, UNPR a fost coptată la guvernare în coaliție cu PDL și UDMR, iar liderul Gabriel Oprea a fost numit ministru al Apărării Naționale, funcție pe care și-a păstrat-o în toate guvernele girate de președintele Traian Băsescu și PDL. În premieră în perioada postdecembristă a României un serviciu secret, recte SRI a generat și a determinat o majoritate politică în favoarea PDL și a președintelui Traian Băsescu, prin constituirea unui partid balama prin mijloace vădit nedemocratice și neconstituționale, care au incidență penală. S-a ajuns astfel ca șefii SRI să controleze și majoritatea guvernamentală, prin UNPR, și principalul partid de opoziție, prin președintele Victor Ponta, la alegerea căruia au contribuit substanțial.

Ambițiile politice ale directorului SRI, George Maior, ies la iveală

La sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012, când se vehicula demisia premierului Emil Boc, inclusiv dinspre Palatul Cotroceni, s-a lansat pentru prima dată ideea că viitorul șef al Guvernului ar putea fi directorul SRI, George Maior. Ideea a fost susținută în principal de președintele UNPR, generalul Gabriel Oprea, care a fost nășit politic de Maior & Co, și de pupila prezidențială Elena Udrea, care se afla în relații apropiate cu directorul SRI, fapt confirmat inclusiv de participarea sa la sărbătorirea zilei de naștere a acestuia. În mod curios, în februarie 2012 președintele Traian Băsescu a preferat să-l schimbe pe Emil Boc cu directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Guvernul Ungureanu a fost răsturnat însă după două luni, cu concursul UNPR, în urma singurei moțiuni de cenzură care a avut succes în România după 1989. Maurul Oprea și-a făcut datoria și a trecut în cealaltă tabără politică, intrând la guvernare cu UNPR alături de USL (PSD+PNL+PC) și rămânând pe postul de ministru al Apărării Naționale. În guvernele următoare ale USL și PSD a preluat portofoliul de ministru al Afacerilor Interne și de vicepremier pe probleme de securitate națională. În această postură a permis controlarea serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne de către SRI, numind în funcția de director adjunct și apoi de director al DIPI pe colonelul Gheorghe Nicolae, care a fost transferat de la SRI.

Ambițiile politice ale directorului SRI George Maior, au continuat să iasă la iveală și în timpul guvernării USL, în contextul intensificării și permanentizării întâlnirilor cu liderii PSD, Victor Ponta și Liviu Dragnea, la partide de tenis și agape organizate în locații ale SRI. Apropiați ai lui Maior au lansat ideea că aceasta ar putea fi un bun candidat al coaliției PSD – UNPR la alegerile prezidențiale din 2014. În acest scop, sub egida SRI, a fost realizat un sondaj de opinie în străinătate în care George Maior a fost inclus în galeria liderilor reprezentativi ai social democrației europene, alături de fostul premier britanic Tony Blair și de fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Sondajul era vădit tras de păr în condițiile în care Maior a avut tangență politică efectivă cu PSD doar șase ani, respectiv în perioada 2001-2006, când a fost secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale și senator de Alba, nu a deținut vreo funcție importantă de partid și nici nu s-a remarcat prin acțiuni semnificative în numele social democrației. Există indicii că acest sondaj ar fi fost achitat cu suma de 500 000 de euro cu privire la care Elena Udrea a declarat că ar fi fost solicitată de generalul Florian Coldea de la omul de afaceri și politicianul Culiță Tărâță pentru plata unui sondaj de opinie.

George Maior a mizat pe o anumită susținere externă pentru ambițiile sale politice, îndeosebi dinspre Statele Unite ale Americii, unde și-a făcut studiile gimnaziale și de masterat. Problema sa și a principalilor săi susținători era că nu avea notorietatea și credibilitatea necesare pe plan intern. În asemenea circumstanțe s-a decis ruperea USL în vederea eliminării din cursa prezidențială a liderului PNL Crin Antonescu, care nu era controlabil de către serviciile secrete, și lansarea candidaturii lui Victor Ponta la Președinția României, acesta fiind văzut ca un om al sistemului atât prin prisma relațiilor sale apropiate cu șefii SRI cât și prin prisma colaborării sale mai vechi cu SIE. După lansarea lui Ponta în cursa prezidențială s-a vehiculat tot mai intens de către acesta și apropiații săi că, în cazul în care va deveni președinte al României, viitorul premier va fi George Maior. Fostul director al SRI ar fi făcut astfel primul pas în politica mare, după care avea șanse sporite să aspire și la Președinția România. Jocurile păreau a fi făcute: Victor Ponta- președinte, nașul George Maior- prim-ministru, nașul Gabriel Oprea- director la SRI și amicul Sebastian Ghiță- președinte al PSD. Țara, guvernul, principalul serviciu de informații și principalul partid din România ar fi intrat pe mâini anume alese. Numai că tot visul s-a năruit, cel mai probabil pentru că șeful operativ al SRI, generalul Florian Coldea, le-a tras clapa celor patru și a jucat cu candidatul prezidențial Klaus Iohannis, care a avut câștig de cauză în turul doi, după ce Ponta se detașase susbtanțial în primul tur. Posibil că jocul lui Coldea a fost determinat de faptul că Ponta l-a amenințat că-l va schimba din funcție dacă va ajunge președinte.

PRU: un alt proiect eșuat al trio-ului Maior-Ponta-Ghiță

În perioada 2014-2016 Victor Ponta, George Maior și Sebastian Ghiță au mai fost implicați într-un proiect politic care a eșuat lamentabil: Partidul România Unită (PRU). Prin acest proiect politic s-a urmărit atragerea electoratului mai naționalist care nu agrea PSD sub acest aspect, dorindu-se însă ca acest partid să facă jocurile PSD dacă ar fi acces în Parlament. După modelul UNPR, PRU a demarat cu parlamentari proveniți din PSD și a urmărit atragerea de aleși și din alte partide. Păpușarii PRU au reluat drept model combinația politică realizată în Ungaria între Fidesz și Jobbik: Jobbik a fost constituit de Vona Gabor, un fost discipol al priemierului Viktor Orban, pentru a atrage electoratul ultranaționalist și extremist și pentru a disipa acuzațiile aduse Fidesz în acest sens. În chestiunile politice importante Jobbik urmă să facă și a făcut jocurile partidului premierului Orban. Înaintea alegerilor parlamentare din 2016 în PRU au trecut mai mulți parlamentari din PSD, în frunte cu amicul lui Ponta și Maior, Sebastian Ghiță, care a primit misiunea să finanțeze și să managerizeze campania electorală a partidului. Deși a candidat pentru Parlament pe listele PSD, Victor Ponta coauționat politic campania PRU prin postarea sa pe afișele electorale ale acestui partid și prin intervenții televizate. Rezultatul obținut a fost însă mult sub așteptări, PRU nereușind să ajungă decât la jumătatea pragului parlamentar de 5%. Referitor la combinațiile politice cu UNPR și PRU, avem motive să credem că fostul director al SRI a avut nostalgia partidului că l-a lansat pe tatăl său, profesorul universitar Liviu Maior, în funcția de ministru al Educației în Guvernul Văcăroiu. Este vorba de PUNR, partid condus în perioada respectivă de fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, care a funcționat tot în numele unității naționale și a interesului național precum UNPR și PRU.

Astfel că visele de mărire politică ale lui Victot Ponta și ale lui George Maior s-au năruit împreună. Și probabil definitiv. Ponta a trebuit să demisioneze din funcția de prim-minsitru după scandalul provocat de incendiul de la clubul Colectiv și a devenit un paria politic inclusiv în PSD. Maior a trebuit să demisioneze din funcția de director al SRI după preluarea mandatului prezindențial de către Klaus Iohannis și a plecat ambasador la Washington. Probabil că mai speră să i se implinească visul de a deveni președintele României cu sprijinul Înaltei Porți de dincolo de Ocean. Cert este că implicarea lui George Maior și a serviciului secret pe care l-a condus în viața politică românească în perioada 2009-2014 a fost nocivă afectând grav pluralismul politic, democrația reprezentativă și statul de drept. Această implicare ar trebui cercetată de către Parchet sub aspectul infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale și ar trebui să devină obiectul unei comisii parlamentare de anchetă, chiar și a Comisiei parlamentare pentru alegerile prezindețiale din decembrie 2009, în fața căreia George Maior urmează să compară săptămâna viitoare. Cert este și că în timpul președinților Ion Iliescu și Emil Constantinescu șefii serviciilor secrete nu și-au permis astfel de imixtiuni politice, care au fost și sunt specifice unor regimuri autoritariste din America Latina, Africă ți Asia.

Valer Marian