Acoperiții, o pată neagră pe obrazul României

Tweet

Nu demult, sub domnia președintelui Traian Băsescu, cine îndrăznea să vorbească în public despre racolarea jurnaliștilor, politicienilor și a diplomaților, despre câmpul tactic al SRI din Justiție și despre securizarea abuzivă a tuturor instituțiilor statului cu ajutorul serviciilor secrete, era  executat pe loc. Discreditarea guralivului, etichetarea ca nebun sau crucificarea mediatică erau numai câteva instrumente folosite de echipa de șoc din jurul democratului Zeus care și-a schimbat porecla în renume. Mâna sa protectoare, așezată pe creștetul spionajului românesc, decreta autoritatea supremă a celor care lucrau din umbră pentru popor, conferindu-le un fel de imunitate demiurgică. Numai așa, ofițerașul Victor Ponta, socrul Ilie de la direcția “Cimitire” și ai săi colegi legendați de spionajul extern, au ajuns și s-au menținut la vârful politichiei dâmbovițene. Sub directa lor îndrumare, ghidați prin mendrele justiției de decretul 363/23.07.1973, autorii genocidului din spitale, de pe șosele, din magazine și cluburi au fost ascunși la umbra secretului de stat. Tras pe dreapta, la conducerea unui partid de doi bani, Zeus critică astăzi potența sporită a spionilor români.

Odată cu lupta împotriva terorismului (având drept just temei directiva Patriot Act, emisă în 26 octombrie 2001), fondurile îndreptate către moștenitorii fostei Securități comuniste s-au înzecit, puterea discreționară a celor care trag cu urechea crescând nemăsurat. Cetățeanul român a aflat că, până și pătura roasă de molii din congelatorul care îi ține loc de dormitor este plină cu microfoane. Abuzurile și afacerile necurate girate de spioni au fost secretizate abuziv din motiv de securitate națională. Securitate, da. Națională, mai puțin. Românii sunt uciși cu bună știință în cluburi, în spitale, pe șosele. Scandalurile Hexi Pharma, Colectiv sau plagiatele demnitarilor cu grade pe umeri dovedesc faptul că, înmulțirea ofițerilor acoperiți sau descoperiți  în toate structurile statului nu a oprit corupția și crima organizată. Dimpotrivă.

Într-un acces de sinceritate, Răzvan Temeșan afirma cu doi ani în urmă că a condus spre faliment celebra Bancorex, lucrând ca acoperit al Serviciului de Informații Externe. Nu a scos niciun cuvânt despre legăturile sale cu fosta Securitate, iar SIE nu a comentat. Iureșul deconspirărilor a fost pornit tocmai de cel care dăduse putere nemăsurată spionilor în mandatele sale, fostul președinte Traian Băsescu. La sfârșitul anului 2014, cel supranumit Zeus îl dădea în vileag, oficial, pe ofițerul acoperit SIE Victor Viorel Ponta, în direct la televizor. La rândul său, sub presiunea dosarelor DNA, fostul premier pesedist îl devoaleză cu ironie în aprilie 2016, pe Lucian Isar. Și exemplele pot continua.

Dreptul la dezinformare

Scandalul a culminat cu mărturisirile pseudo-jurnalistului Robert Turcescu, colonel legendat de  serviciile secrete pe listele cu gradați MApN, făcuți la apelul bocancilor de ministrul Gabriel Oprea. Trecând peste penibilul situației în care se află Armata română, avem toate motivele să ne întrebăm ce rost mai are MApN, pentru cine lucrează de fapt jurnaliștii sau cine sunt cei care împart dreptatea în sălile tribunalelor.

Cel mai flagrant amestec în viața cetății rămâne de departe, racolarea jurnaliștilor, pentru că aici se încalcă un drept fundamental al cetățeanului. Accesul la informația corectă, nedeformată. Ce altceva poate însemna încăierarea dintre Sorina Matei, Sebastian Ghiță, Robert Turcescu și alții ca ei ? Ce este cu adevărat colonelul Turcescu cel plin de bani și acoperit de ridicol ? Dovada că am câștigat dreptul la dezinformare. Câți mai sunt ca el ? Nici astăzi nu suntem lămuriți ce misiuni avea candidatul PMP la Primăria capitalei și ce structură îl avea pe statul de plată. Documentele postate de Turcescu pe Internet păreau că provin de la MApN. Câți de pe lista lui Oprea sunt cu adevărat ofițeri de armată și care sunt acoperiții altor servicii nu vom afla niciodată. Dar…

Există o explicație

Este adevărat că nu Robert Turcescu a deschis lista jurnaliștilor acoperiți din presa românească. Este de notorietate scandalul provocat prin devoalarea agentului Valentin Zaschievici, redactor șef al unui ziar national și, în același timp, legendat cu acte în regulă al Serviciului Român de Informații.

În spionaj, legendarea reprezintă o acoperire plauzibilă oferită unui informator sau ofiţer  infiltrat într-un grup sau instituţie care se află în atenţia serviciilor secrete. Temeiul legal pe care se sprijină activitatea agenților români conspirați în toate instituțiile țării ca și în afara ei este dat de decretul 363 din 23 iunie 1973 (numit pe scurt DIE  și clasificat ca secret de stat) care dădea liber Departamentului de Informații Externe, actual SIE să racoleze o armată de agenți secreți. Cele mai conspirate cadre fiind încadrate în Brigada Specială U (UM 0920/U), cunoscută și sub numele de “fantome”.  Se spune că, în ianuarie 1974, la numai un an după intrarea decretului 363 în vigoare, într-o ședință a Ministerului Comerțului Exterior, demnitarul comunist Ion Gheorghe Maurer ar fi spus : “Știi ce-o să se întâmple dacă pui căcat pe umerii fiecărui ofițer deplin conspirat din clădirea asta? Întreaga șandrama o să miroasă a latrină!”

Maurer se referea desigur la cei cinci miniștri adjuncți ai MCE, 11 directori din aparatul central și 38 din cei 41 de directori ai ISCE-urilor care erau pe statele secrete ale DIE sau DIA (Direcția de Informații a Armatei). Acum știm că, pe vremea generalului Ion Mihai Pacepa, două treimi dintre salariații agențiilor comerciale din Occident erau  ofițeri conspirați, iar la Ministerul Afacerilor Externe, trei dintre cei patru miniștri adjuncți erau ofițeri deplin conspirați. Salariații din direcțiile de spații și specialitate au primit grade militare la secret. Practic, Departamentul de Informații Externe conducea din umbra MAE. La vremea aceea, Nicolae Ceaușescu dorea ca Securitatea să acapareze întreg aparatul de stat. Așa a fost și așa a rămas până în zilele noastre.

Primele indicii

În anii ’70-’80, spionii externi activau în diplomație ca “cercetători”, sub acoperirea Institutului de Studiu al Conjuncturii Economice Internaționale, ( redenumit ulterior Institutul de Economie Mondială), sau în cadrul firmelor de comerț exterior. După cum se poate observa în imaginile de mai jos, spionii externi aveau uniforme militare de culoare kaki pe care le purtau foarte rar, primeau grade, dar nu aveau însemn de armă. DIE nu avea însemne de armă. Ce mai tura-vura ! Primele indicii ale acoperiților post-decembriști împrăștiați în politică, diplomație și afaceri sunt prezente chiar în CV-ul acestora, pe statele de plată ale IEM și în arhivele Academiei Ștefan Gheorghiu. Îi puteți găsi la conducerea Băncii Naționale, în consiliile de conducere ale altor bănci importante, în guvernele succedate după 1989 sau chiar la Autoritatea de Supraveghere Financiară. Securiștii apar deasemenea și pe statele de plată ale caselor de pensii ale Ministerului de Interne și Ministerului Apărării Naționale, unde activau sub acoperire. Astfel, documentele prezentate de colonelul Robert Turcescu, desi par a fi emise de MApN, fac parte din procedurile standard de legendare ale unui serviciu secret care nu are legătură cu Armata. Acoperirea cadrelor pe deplin conspirate ale Serviciului de Informații Externe în unitățile Ministerului Apărării Naționale a fost devoalată în perioada 2004-2005. Atunci au apărut în presa centrală primele indicative ale unităților militare fantomă sub pulpana cărora, fosta Securitate și SIE își ascund angajații și rezerviștii: UM 02544, UM 02448, UM 02448/U, UM 02453/2.

ECO 816, un caz școală

Pentru că documentele acoperiților din cadrul serviciile secrete sunt extrem de rare, vă prezentăm cazul colonelului (r) Ion Hotăranu, fost angajat în Departamentul de Informaţii Externe, la Brigada SD, aflată la vremea aceea în subordinea generalului Ion Mihai Pacepa. SD (Știință și Dezvoltare) se ocupa cu spionajul tehnic şi economic extern, având ca misiuni principale furtul de tehnologie occidentală. Hotăranu era inginer electronist la bază. A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti în anul 1971, apoi a urmat studii postuniversitare în relaţii economice internaţionale (promoţia 1979) la Academia Ştefan Gheorghiu. În cadrul Departamentului de Informaţii Externe al Securităţii a activat în perioada 1971-1980. Iată câteva date despre Ion Hotăranu, găsite în agendele de lucru ale şefului compartimentului SD, generalul de Securitate Teodor Sârbu, din cadrul Departamentului de Informaţii Externe, din subordinea lui Ion Mihai Pacepa. Document original, cusut cu sfoară la cotor şi cu fiecare pagină numerotată şi ştampilată.

Hotăranu Ion

– născut la data de – 06.06.1947

– intrat în Securitate la data de – 01.11.1971, D.I.E.

– recrutat – de generalul Andruţă Ceauşescu

– nume de cod în Departamentul de Informaţii Externe – Ghiţescu Iancu

– gradul – locotenent

– indicativ – ECO 816.

De remarcat că, ofiţerul cu nume conspirat Iancu Ghiţescu, absolvent al şcolii DIE de doi ani de la Brăneşti este proiectantul statuii care tronează în curtea acestei instituţii și care a fost cedată SPP.

“Referitor la angajarea mea în DIE, precizez că după examenul de stat (iunie 1971), am fost recrutat de Andruţă Ceauşescu, ofiţer superior din cadrul DIE”, povesteşte ofiţerul. După cursurile Centrului de Pregătire a Cadrelor DIE de la Brăneşti, Hotăranu a lucrat în două sedii conspirative (numite ciuperci) ale brigăzii independente SD. A coordonat activitatea unei rezidenţe externe a DIE, obţinând alături de alţi ofiţeri rezultate foarte bune evaluate la milioane de lei valută.  Misiunile sale nu s-au terminat odată cu trecerea în rezervă. Trimis în producție la începutul anilor ’80, ECO 816 a racolat zeci de colaboratori şi informatori din rândul angajaţilor Institutului de Studii și Proiectări Energetice (ISPE).

“Îi chemam în biroul directorului şi stăteam de vorbă cu ei. Unul nu a spus nu. Unul singur, un turc, a refuzat. Restul se ofereau chiar. Am trimis la CID 600 de fişe. Au venit aprobări, în jur de 200. Dintre ăştia, la vreo 60, am făcut cartonaşe”, povesteşte Hotăranu.

A ieșit la pensie după 2000 din cadrul ICE Uzin Export ( fosta întreprindere de comerț exterior Uzin Import Export).

UM 02453/2, unitatea invizibilă

Imediat după reabilitarea generalului DIE Ion Mihai Pacepa, colonelul Hotăranu a cerut repunerea sa în drepturi, respectiv acordarea gradului şi pensiei militare ce i se cuveneau. În urma cererilor repetate, în anul 2001, ECO 816 a primit un document purtând antetul Ministerului Apărării Naţionale – U.M. 02453/2, prin care se adevereşte că ”domnul Hotăranu Ion, fiul lui Iancu şi Ecaterina, născut la 06.06.1947 în localitatea Izvoarele, judeţul Mehedinţi, a fost cadru militar al unităţii noastre şi a realizat în perioada 01.11.1971 – 31.10.1980 următoarele venituri băneşti :…”. După cum se poate observa în facsimil, adeverinţa eliberată în anul 2001 de Ministerul Apărării Naţionale este semnată şi ştampilată de şeful unităţii militare şi de cel al serviciului financiar.

Au urmat de-a lungul anilor un şir lung de cereri şi chiar un proces prin care fostul ofiţer DIE, Hotăranu şi-a cerut drepturile. Ei bine, în anul 2006, același Hotăranu Ion primeşte altă adeverinţă cu un conţinut identic cu cel al documentului din 2001, emis de această dată de Serviciul de Informaţii Externe. Din aceasta reiese că  a activat în cadrul Serviciului de Informații Externe. Chiar și semnătura şefului serviciului financiar este identică cu cea de la UM 02453/2, (primită cu 5 ani înainte), numai că la Direcţia Personal semnează celebrul general acoperit ca diplomat la Tokio, Valeriu Ruşeţ.

Şi uite aşa, aflăm că Hotăranu avea puteri paranormale. În perioada 01.11.1970 – 31.10.1980 a activat simultan ca ofiţer la Ministerul Apărării Naţionale şi în cadrul Departamentului de Informaţii Externe a Securităţii. Citind cu atenţie documentele, cetăţeanul de la bloc plătitor de impozite poate fi cuprins de ameţeală. A fost atât de intoxicat, încât nu şi-a dat seama că Armata şi SIE sunt, de fapt, una şi aceeaşi instituţie. Jurnaliștii au încercat să afle de la Ministerul Apărării ce este cu UM 02453/ 2.  Biroul de presă al armatei le-a comunicat că unitatea cu pricina nu a existat niciodată !

Eduard Ovidiu Ohanesian