Scrisoare deschisă adresată Primăriei Oradea
Invitație la întâlnire la fața locului – 23 februarie 2026, ora 10:00 (executarea/evacuarea)
Domnule Primar Florin Birta, Doamnă Secretar Eugenia Borbei, vă scriu această invitație în forma cea mai simplă și mai grea: veniți luni, 23 februarie 2026, la ora 10:00, la executarea fixată împotriva mea. Nu vă chem pentru spectacol și nu vă chem ca să mă plâng. Vă chem pentru adevăr și pentru răspundere. A crede că printr-o evacuare și prin scoaterea mea din posesie se „închide” o problemă este o iluzie: ceea ce este rânduit lui Dumnezeu nu se ia cu chei, procese-verbale și proceduri grăbite. Mănăstirea și biserica premonstratensă nu sunt lucruri abandonate și nu devin bunuri „fără stăpân” printr-o stratagemă administrativă, oricât de mult s-ar încerca să se construiască în spațiul public această minciună utilă. Dacă s-a ales formula unei evacuări in personam, ca să se ajungă, pe ocolite, la patrimoniul Prepoziturii și ca să se poată batjocori, sub mască legală, casa și bunul lui Dumnezeu, atunci nu mai vorbim despre o simplă măsură, ci despre o încercare de a transforma sacrul în pradă și dreptatea într-un fapt împlinit.
Tocmai pentru că vă vorbesc astfel, vă spun limpede și verificabil: înainte să ajungem la ora fixată a executării, v-am chemat de două ori la fața locului, nu la „ședințe” sterile și nu la schimburi de adrese, ci să vedeți cu ochii dumneavoastră ce înseamnă acest loc și această viață. N-ați venit. N-ați răspuns. Între timp, în locul întâlnirii s-a lucrat la narațiune; în locul dialogului, la etichetă; în locul adevărului, la intoxicare. S-a spus că eu aș fi „încăpățânat”, ca și cum fidelitatea față de jurământ ar fi un viciu, iar apărarea unei case religioase ar fi un capriciu. S-a împins în față ideea că o comunitate milenară ar fi doar o „problemă de administrare”, iar un cleric ar fi un simplu ocupant pe care îl muți după conveniență. Când asemenea lucruri sunt repetate suficient, oamenii ajung să le creadă; acesta este mecanismul: nu adevărul convinge, ci oboseala produsă de minciună.
În Scriptură există un tipar care se repetă ori de câte ori puterea caută să-și păstreze aparența de legalitate, dar își face lucrarea prin intrigi și prin mâini intermediare, un tipar vechi și limpede: Herod și cei din jurul lui. Nu vă spun aceasta ca insultă, ci ca avertisment: acolo unde conștiința este împinsă să tacă, iar „ordinea” este folosită ca paravan pentru umilire, se lucrează cu aceeași logică, să fie victima arătată, să fie mulțimea adormită, să fie puterea acoperită; iar noi știm din Biblie că această logică nu rămâne fără judecată.
De aceea vă spun și aceasta, cu toată liniștea pe care o dă Postul Mare: când atingi biserica și casa unei vieți consacrate, nu atingi doar ziduri, ci altarul, jurământul și ordinea rânduită lui Dumnezeu, iar Scriptura rămâne măsura rece a oricărei „victorii” administrative și spune limpede: „Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8,36). Și fiindcă nu ați oprit nimic, dimpotrivă, ați împins până la capăt, prin executorul judecătoresc BEJ Moza Gheorghe Sorin, ceea ce administrația nu vrea să-și asume cu mâinile ei, vă spun fără echivoc: veniți și priviți fapta dumneavoastră, veniți în fața ușilor, în fața sacristiei, în fața lucrului pe care l-ați comandat și l-ați lucrat ani de zile; restul nu va fi acoperit de formule, ci va rămâne cântărit de Dumnezeu și de istorie.
Așadar, ne vedem luni, 23 februarie 2026, ora 10:00.
Cu considerație,
FEIEȘ RUDOLF (FEJES RUDOLF ANZELM, O.Praem.)
Chiar și pe cel pe care îl disprețuiește, Dumnezeu îl vede; pentru aceasta mă rog și pentru dumneavoastră.