Un subcomisar la curtea ambasadei Siriei

Teroristul Omar Hayssam trafica orice, de la țiței până la arme

Revenim cu documentele ascunse ale afacerii “Răpirea din Irak”, prezentându-vă un raport către Ministerul de Interne, prilejuit de vizita subcomisarului Miron Alexandru Cristian, în aprilie 2005, la ambasada Republicii Arabe Siriene din București. Nu se știe ce căuta un subcomisar de poliție să discute un ambasador străin, probleme de siguranță națională. Știm cu siguranță că, diplomatul de ocazie, Miron Alexandru, lucra direct cu Ciprian Nastasiu, fost procuror șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), în cele mai importante dosare de terorism și crimă organizată. Printre altele, subcomisarul a participat activ la instrumentarea dosarelor “Răpirea din Irak” și “Armamentul”, fiind unul dintre cei care au asistat la audierea jurnaliștilor eliberați din Bagdad. Din raportul polițistului Miron aflăm că Omar Hayssam “ar ﬁ traﬁcat orice, de la țiței până la arme chiar și în Siria”.
Investigatorul descrie întâlnirea într-un limbaj cazon, raportând regulamentar tot ce a discutat cu diplomatul sirian. Miron își exprimă chiar bănuiala că cel care i-a intermediat întâlnirea cu ambasadorul, Gazas Masalati (pe nume său real Ghayas), președintele Ligii Sirienilor din România, “ar ﬁ oﬁțer al serviciului de informații sirian în România, sub acoperirea de om de afaceri”.
Subcomisarul povestește că ambasadorul a mustrat diplomatic oficialii români care au pierdut timp prețios, trimițându-l în Irak pe negociatorul Mohammed ( cel mai probabil dr. Mohammed Yassin, preferatul ex-președintelui Traian Băsescu ), care nu cunoștea situația reală la fața locului. Căzut în dizgrația puterilor occidentale, președintele sirian Bashar al Assad dorea să viziteze România. La scurtă vreme după fuga teroristului Omar Hayssam de sub nasul oficialilor români, dorința lui Bashar avea să se împlinească.

“R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGÂ ÎNALTA
CURTE DE CASAȚIE Ș1 JUSTIȚIE
Direcția de lnvestigare a lnfracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism

RAPORT

din data de 27.04.2005

Am onoarea să raportez următoarele

Azi, data de mai sus, în jurul orelor 14.00 în urma instrucțiunilor primite, am întâlnit pe ambasadorul Republicii Arabe Siria în România, excelența sa Mahmood
Abbas, la sediul Ambasadei Siriei din București. Vizita a avut loc ca urmare a solicitării mele înaintată prin intermediului domnului Gazas Masalati, președintele Ligii Sirienilor din România, despre care am bănuiala că ar ﬁ oﬁțer al serviciului de informații sirian în România, sub acoperirea de om de afaceri. Acesta m-a condus cu mașina sa la Ambasada Siriei și a participat la întreaga discuție care s-a desfășurat între mine și ambasador. Discuția a fost deschisă de către mine, după obișnuitele politețuri arabe, prezentându-mă ca oﬁțer de politie detașat la Ministerul Public în calitate de investigatorîn cauza ziariștilor răpiți și arătând că Ministerul Public este interesat în a obține ajutorul autorităților siriene in lărgirea ariei de investigații în cauza arătată. Am arătat și că am
aprobarea domnului Procurorului General al României în realizarea acestui contact. Domnul ambasador a spus că el nu poate oferi nimic în nume propriu dar
că poate transmite mesajul meu autorităților competente din Siria. Apoi m-a întrebat care este scopul acestui contact. I-am spus că consider că Siria, ca cel mai inﬂuent stat arab în zona Irakului ar putea ajuta Ministerul Public din România în rezolvarea acestui caz și că această cooperate nu poate decât să fie beneﬁcă pentru ambele părți. Mi-a spus că știe că unele țări consideră Siria ca suporter al terorismului sigur că Siria va răspunde pozitiv la acest demers în virtutea tradiționalei prietenii româno-siriene a comunităților mixte din ambele țări.”

Demersuri reci, neclare și neprietenoase, prin MAE

“Ambasadorul mi-a spus că-l stimează foarte mult pe procurorul general și m-a rugat să-i transmit salutări, precum și dorința sa personală de a-1 întâlni pe acesta.
Domnul Mahmood Abbas m-a întrebat de ce acest contact nu se realizează prin intermediul M.A.E. și i-am răspuns ca ar ﬁ o pierdere de vreme birocratică pe care vreau s-o evit având în vedere evoluția rapidă a cazului și ca orice contact direct în chestiune evită eventualele discrepanțe care ar apărea pe ﬂuxul informațional. Ambasadorul mi-a spus că au mai fost formulate doua cereri de ajutor către Siria din partea autorităților române.
Prima de către domnul președinte Traian Băsescu care l-a sunat pe președintele Siriei Bashar al Assad și cea de-a doua de către un funcționar în M.A.E., român, dar că nici una dintre aceste solicitări nu a fost atât de concretă și prietenoasă ca cea de acum. A detailat spunând că domnul Băsescu, deși are chiar relații personale de prietenie cu cetățenii sirieni din România, nu a găsit de cuviință să participe la ziua Siriei unde fusese invitat pe data de 18 aprilie, ceea ce a dezamăgit autoritățile siriene și că, mai mult, a trimis pe unul din consilierii săi, ceea ce a ofensat, deoarece era o persoană fără vreo mare importantă oﬁcială în statul român.
Despre oﬁcialul din M.A.E. român care a solicitat sprijinul sirian în cauza jurnaliștilor răpiți a spus că cererea a fost atât de rece și de fără conținut încât, după ce
Excelența sa a închis telefonul, a realizat că M.A.E. român a cerut sprijinul Siriei într-o cauză dar nu și-a dat seama (ironic) în care. Am dedus din tonul său că autoritățile siriene au fost ofensate de răceala cu care au fost exprimate aceste cereri și de lipsa de prietenie arătată de autoritățile române față de Siria.”

“România a pierdut vremea cu negociatorul Mohammed

Domnul ambasador a spus că Ministerul Public ar fi trebuit mai de mult să contacteze autoritățile siriene în această cauză și să nu piardă vremea trimițând
negociatori care nu cunosc situația reală la fața locului și nu se bucură de încrederea indigenilor din zonă, referindu-se la un anume Mohammed. Am atins subiectul oﬁcialilor irakieni care s-au refugiat în Siria după căderea regimului Sadam Hussein și apoi l-am întrebat care este părerea lui despre ultimatumul care urma să expire în câteva ore. Mi-a zâmbit sugestiv și mi-a spus că părerea lui este că nici unul dintre ostatici nu va fi executat….controlul asupra răpitorilor.”

Contrabandistul Hayssam

“Discuția a continuat despre faptul că cetățenii sirieni din România sunt alături de cei români în solidaritatea pentru jurnaliști și că ei respectă legea, moment în
care discuția a lunecat ușor spre Omar Haysam. I-am spus direct ambasadorului că sunt cooptat și în colectivul care investighează cazul Omar Haysam și că am discutat cu puțin timp în urmă cu acesta în Penitenciarul Rahova. Ambasadorul s-a arătat interesat de starea mentală a acestuia, dacă este implicat în răpirea jumaliștilor, de natura infracțiunilor pe care acesta le-a comis în România, de veridicitatea probelor împotriva acestuia și dacă acesta cooperează cu autoritățile române. I-am răspuns ambasadorului că nu știu dacă Omar Haysam este implicat în răpirea jumaliștilor, că veriﬁcarea probelor este în curs și nu pot să-i dau
multe detalii despre puterea lor probantă, dar că Omar cooperează foarte bine și spune tot despre afacerile ilegale pe care le-a facut, afaceri care merg până în Siria și în care ar ﬁ implicați chiar oﬁciali sirieni. L-am lăsat pe ambasador să înțeleagă că Omar ar ﬁ traﬁcat orice, de la țiței până la arme chiar și în Siria la care replica acestuia a fost că dacă Omar a introdus arme în Siria a făcut-o fără știrea autorităților siriene, moment încare l-am aprobat și că probabil armele erau tranzitate doar prin Siria spre Irak.”

Trocul

“A solicitat să intre în posesia informațiilor despre afacerile ilegale ale lui Omar în Siria, i-am răspuns că nu pot da detalii fără aprobare de la superiorii mei, dar l-
am lăsat să înțeleagă că un ,,troc” în acest sens ar ﬁ posibil dacă sirienii ne-ar ajuta în găsirea ziariștilor români. Mi-a zâmbit și mi-a spus că pentru aceasta se impune să merg la Damasc pentru a purta discuții cu oﬁciali sirieni și că dacă sunt de acord ar ﬁ bucuros să se ocupe de preparative. I-am spus că eu unul nu pot decide singur în această privință, că am să raportez domnului Procuror General despre această invitație, dar cred că se impune ca o delegație să meargă la Damasc și nu o singură persoană. Mi-a spus că este la latitudinea noastră mărimea, componența și nivelul de contact pe care îl dorim.
Am reiterat că timpul ne presează și răspunsul a fost că următoarea cursă spre Damasc pleacă vineri și că ei sunt dispuși să acopere toate cheltuielile legate de vizita delegației române. Rugămintea ﬁnală a ambasadorului a fost ca o scurtă adresă să fie trimisă de către Parchetul General către Ambasada Siriei la fax 3l2.95.54 prin care acesta să încunoștințeze ambasada despre incidentul cu cei trei jurnaliști romăni răpiți și solicitarea de sprijin pentru ca și el, ambasadorul să ﬁe acoperit.
Apoi am plecat, înțelegerea ﬁnală ﬁind că ținem legătura prin telefon. Am plecat, m-am înapoiat la Parchetul General unde am raportat și apoi am luat masa la
restaurantul Crocodilul din București cu domnul Masalati care mi-a reiterat faptul că prea am amânat contactarea sirienilor, că trebuia s-o facem cu cel putin 10 zile în urmă că președintele Bashar ar dori să viziteze România dar că n-a primit nici o invitație din partea oﬁcialităților române.”

Dacă nu ne cer românii, de ce s-o facem ?

“De asemenea domnul Masalati mi-a spus că tocmai s-a întors din Spania unde a avut loc întrunirea Ligilor Siriene din Europa, întrunire la care a paricipat doamna ministru a sirienilor din afara granițelor și socrul lui Bashar al Assad, pe nume Fawaz Al Azhar. Mi-a mai relatat că l-a abordat pe acesta întrebându-1 de ce Siria care are pătrunderea cea mai bună în comunitatea sunită din Irak, nu ajută Romănia în chestiunea jurnaliștilor răpiți și că răspunsul acestuia a fost: “Dacă nu ne cer românii acest lucru, de ce s-o facem din proprie initiațivă”.

Față de cele raportate, rog dispuneți.

Scms.
Miron Alexandru Cristian”

Eduard Ovidiu Ohanesian