BREAKING NEWS

Evreul rătăcitor în meandrele sistemului ticăloșit (I)

Regăsirea dosarului pierdut

Un dosar sustras din arhiva Judecătoriei Sector 1 București, nu mai reprezintă o știre de ultimă oră, un breaking news și, cu siguranță, nu va ajunge cap de pagină în vreun cotidian național. Dimpotrivă, avem dovada că, “pierdut” la timpul potrivit, de magistratul potrivit ( cazul fostului procuror Monica Luisa Macovei), un dosar poate produce surprize nebănuite. Povestea din spatele dosarului nr. 1708/1995, pierdut sau furat, apoi defrișat, este halucinantă, mai ales prin epopeea personajului principal al anchetei. Călătoria artistului Nicolae Moldoveanu prin hățișurile democrației românești post-decembriste reprezintă povestea noastră a tuturor, cei care am supraviețuit ultimilor trei decenii de capitalism original. Dezvăluirile făcute de Moldoveanu, referitoare la modul în care lucrează grupurile de crimă organizată din instituțiile țării, sunt atât de abracadabrante, încât, de-a lungul timpului, în ciuda numărului impresionant de documente doveditoare prezentate, mulți jurnaliști au preferat să-l ignore. Impactul cetățeanului Nicolae Moldoveanu cu malaxorul autohton care, încet dar sigur, agață, pune stăpânire și distruge viaţa oamenilor obișnuiți, pare un scenariu de film holiudian, din care nu lipsesc cele mai importante ingrediente : grupări mafiote, corupție instituționalizată, sex și bani. Vă prezentăm primul episod.

Premiat în România, colaborator al unor designeri celebri

Epopeea evreului rătăcitor, Nicolae Moldoveanu, a început în Epoca de Aur, perioadă în care s-a remarcat cu creionul pe hârtie, publicând lucrări alături de nume cunoscute ale vremii, în revista umoristică Urzica sau în Flacăra. Încă din adolescență, artistul a participat la zeci, poate sute de expoziții de grafică în țară și în străinătate. În 1986, Moldoveanu termină liceul de artă Tonitza (cu notă maximă la lucrarea de diplomă), primind, printre altele, premiul II la Salonul de grafică satirică și premiul Scânteii Tineretului, pentru lucrări care aveau ca subiect libertatea presei. Un an mai târziu, reușește să fenteze armata și, pe muchie de cuțit, aproape de încorporare, pe data de 30.12.1987, primește pașaportul. Graficianul emigrează în Israel alături de mama sa, Iancu Jenny, și de bunicul Sico Emauel.
În anul 1988, Moldoveanu este admis la Bezalel Academy of Art and Design, printre primii, în ordinea mediilor, dar de armată tot nu scapă. Face stagiul militar scurt în timpul facultății. A absolvit academia israeliană cu titlul de excelență în 1992, când primește drept recunoaștere a talentului său, premiul Recanati pentru design. Pentru scurt timp, graficianul lucrează la studioul Identica din Londra, cu celebrul designer Michael Peters. În 1990, Peters a fost înnobilat de regina Marii Britanii, primind și ordinul Order of the British Empire (OBE). Printre clienții designerului britanic se numărau fostul premier britanic, Margaret Thatcher, Universal Studios sau Diageo, unul dintre cei mai importanți producători de băuturi alcoolice din lume

Dijmuit de Poliție, răpit de interlopii lui Fane Spoitoru

Evreul rătăcitor dă piept cu sistemul ticăloșit, cu adevărat, în 1994, când s-a hotărât să se întoarcă în România și să se apuce de afaceri. A abordat un domeniu în care nu prea se pricepea. Împreună cu un asociat, își deschide Excelent Exchange, o casă de schimb valutar, devenind după spusele sale “un investitor naiv și pasiv”. Lucrând cu valută, Moldoveanu a intrat în atenția unui grup de cămătari, format din foști milițieni care dirijau mai multe clanuri din lumea interlopă.
După “obiceiul pământului”, polițiștii i-au solicitat proaspătului afacerist o taxă de protecție, circa 4000 de $/lună, dar au fost refuzați. Mai mult, Moldoveanu face o plângere către organele competente, după ce îi înregistrează pe șantajiști. Doi dintre acești sunt dați afară din Politie. Alți trei polițiști-cămătari își pierd dreptul de promovare pentru o scurtă perioadă de timp. Graficianul povestește că, la scurt timp după refuzul de a plăti taxa de protecție si în urma plângerii formulate, o trupă de șoc, din subordinea celebrului interlop Fane Spoitoru, l-a răpit din stradă și a încercat să-i sustragă geanta cu o sumă importantă de bani (circa 70.000 $). A scăpat ca prin minune și s-a prezentat la Secția 14 Poliție, unde a depus plângere împotriva agresorilor.

Victima jafului este arestată

Interlopii nu au fost cercetați, iar pentru îndrăzneala de a-i reclama pe “cefe late” și pe protectorii lor, polițiști la economic, colegii din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (DGPMB) îl arestează pe Moldoveanu. Apoi, le confiscă acestuia și asociatului său, mai multe sume în diverse valute ( circa 90.000 $). Banii sunt ambalați, sigilați și depuși la Banca Națională a României. Nicolae Moldoveanu povestește că a reușit să-i identifice pe toți cei care au participat la înscenare. Ar fi vorba despre un grup care dijmuia oamenii de afaceri, format din Manolache, Oprea Marius, Tanislav și Ilie, ofițeri de poliție care au pus la cale operațiunea, folosindu-i și pe angajații casei de schimb valutar susmenționate, Mircea Stoica, Marius Bărăgan și Adrian Slăveanu. Moldoveanu afirmă că, în timp ce zăcea în arestul Poliției, angajatul său, Bărăgan, ar fi sustras tehnica de calcul din birou, computere Apple Machintosh, extrem de scumpe la acea dată. Despre Slăveanu, graficianul spune că, anterior episodului arestării, știa că acesta a fost condamnat pentru omor.

Dosarul nr. 1708/1995

se constituie în urma plângerilor celor doi asociați împotriva DGPMB, după ce polițiștii au refuzat să respecte rezoluția nr. 1634/P/1994 emisă de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care se dispunea restituriea banilor confiscați nelegal. Moldoveanu și asociatul său depun în justiție două acțiuni distincte prin care cer anularea procesului verbal de confiscare a valutei, se judecă și câștigă. Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 1 a anulat procesul-verbal de confiscare, iar în urma sentinței investite cu formulă executorie (nr. 4095 26.04.1995), BNR le restituie celor doi banii confiscați. DGPMB face recurs și, în septembrie 1995, Tribunalul București casează sentința 4095. Procesul se reia la Judecătoria Sector 1. Moldoveanu și asociatul său pierd toate procesele, atât la judecătorie (dosar nr 15060/1995), cât și la Tribunalul București (dosar nr. 240/C/1997). Din acest moment, timp de 15 ani, nici Banca Națională a României, nici DGPMB nu au mai revendicat vreo sumă de bani de la cei doi asociați. Nicolae Moldoveanu și-a vândut afacerea și a considerat cazul închis.

Din nou în malaxorul justiției

Timp de un deceniu și jumătate, pe Nicolae Moldoveanu nu l-a mai deranjat nimeni. Surpriza neplăcută a venit întâmplător, în anul 2012. Căutând date despre un proces cu fosta soție pe portalul instanțelor, Moldoveanu află că era condamnat într-un nou dosar de care nu avea habar. Mai mult, pe site-ul Ministerului Justiției, cineva postase ilegal datele personale ale graficianului. Ulterior, Moldovenu înțelege că era fost victima unei operațiuni de discreditare, miza condamnării fiind cererea sa de reîncredințare a copilului, într-un proces în care își acuza fosta soție de prostituție. Ca urmare, cineva avusese grijă ca toți prietenii, partenerii de afaceri și alte persoane apropiate ale graficianului, să primească, în format electronic, sentința de condamnare pronunțată împotriva sa, însoțită de datele personale. Binevoitorii s-au asigurat că îndepărtaseră orice dubiu în privința identității “infractorului”.
“Acestia, ca la un semn, fac pasul înapoi, și dl. Nicolae Moldoveanu devine un paria, fără nici un mijloc de existență”, povestește graficianul.
Astfel, Moldoveanu afla de pe Internet că fusese condamnat penal pentru o datorie, pe care nu o mai revendicase nimeni timp de 17 ani. Iată cum, din vârful unui pix, graficianul s-a trezit că are de dat din nou cei 90.000$ returnați de BNR cu zeci de ani în urmă, la care se puteau adăuga nenumărate penalități. Interesant este faptul că, de această dată necazul picase numai pe capul graficianului. Autoritățile uitaseră subit de asociatul acestuia. Moldoveanu povestește că l-a identificat și pe inițiatorul noului proces, directorul BNR sucursala Bucureşti, Bogdan Cazacu. Justițiabilul își aduce aminte că, la scurt timp după ce începe să se intereseze de noul dosar, bancherul Cazacu este cuprins de “remușcări”. La studioul lui Moldoveanu se prezintă Lavinia Cazacu, o angajată a institutului Goethe, care îi propune niște contracte.

Condamnat în lipsă

Un amplu material intitulat “CAZ HALUCINANT. Dezvăluiri despre un sistem din umbră care controlează statul român şi distruge orice oponent”, publicat în data de 05.5.2015, de cotidianul Puterea, descrie în detaliu circuitul alambicat al documentelor fabricate, începând cu BNR, trecând prin Poliția Capitalei și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, până la Judecătoria Sectorului 1. Povestea este lungă și nu are rost să insistăm asupra acesteia. Cert este că, în final, Moldoveanu este citat la diferite adrese, unde “nu este de găsit”. Polițiștii Secției 14 Poliție, execută chiar și un mandat de aducere. Moldoveanu susține că polițiștii îi cunoșteau foarte bine adresa, pentru că fosta sa soție avea pe rol un dosar de prostituție la aceeași secție.
În cele din urmă, organele statului (Judecătoria Sectorului 1), deschid din nou, din oficiu, dosarul nr. 44485/299/2012, prin care solicită confiscarea sumelor pe care tot ei le returnaseră celor doi asociați cu 17 ani înainte.

Dosarul din care au rămas doar coperțile

Coșmarul graficianului nu se oprește aici. Convins că își va regăsi dreptatea pierdută, Moldoveanu se prezintă la arhiva Judecătoriei Sector 1 pentru a cere o copie a sentinței pronunțate în dosarul nr. 1708/1995 (număr nou 15060/1995). O hârtie oficială, care îl scosese din culpă. Ca un făcut, după două programări succesive la arhiva din comuna Tunari, omul află că numeroase documente din dosarele sale dispăruseră. Mai mult, dosarul în care instanța i-a declarat nevinovați pe el și pe asociatul său, și a dispus ca BNR să le returneze banii, nu mai poate fi găsit. Moldoveanu nu se lasă și, cu puțin noroc, găsește o copie a sentinței salvatoare în propria arhivă. Apoi, justițiabilul obține și originalul timbrat. De unde credeți ? Chiar de la cei care îi fabricaseră dosarul, de la Banca Națională a României. Carevasăzică, reclamanții aveau dovada că banii au fost confiscați, inițial, de la două persoane, și că mai apoi aceștia au fost returnați acelorași persoane cu 17 ani în urmă. Înarmat cu răbdare, justițiabilul nostru obține și de la Parchetul Tribunalului București o copie a rezoluției nr. 1643/P/1994 (emisă în data de 07.12.1994), prin care i-au fost restituite sumele de bani confiscate, și formulează o contestație în anulare la Judecătoria Sectorului 1. Nicolae Moldoveanu își regăsește dreptatea pentru a doua oară după 17 ani după un nou proces care s-a soluționat prin decizia penală 898/R din 28.06.2013. Tribunalul București (în dosarul 18274/299/2013) casează ultima sentință de condamnare.

Efectele și beneficiarii discreditării

Din păcate, până când Nicolae Moldoveanu a câștigat acest ultim proces, întrega sa activitate a fost blocată, acesta pierzând numeroase contracte si beneficii ulterioare. Prin discreditare coordonată, parteneriatele și afacerile graficianului au fost puternic afectate. Mai mulți creditori au demarat împotriva lui Moldoveanu proceduri de excutare silită, ceea ce a generat executarea a două proprietăți ale graficianului în valoare totală de 300.000 euro. Moldoveanu afirmă că nu statul român și nici băncile nu au intrat în posesia acestor proprietăți, ci un subcontractor al SRI, Mălin Niculescu, prin firma MarActiv International și “ambasadorul bunăvoinței”, violonistul Alexandru Tomescu, toate aceste executări fiind făcute în urma unui lung șir de abuzuri și infracțiuni asupra cărora vom reveni într-un viitor articol.

Reconstituire ca-n filmele cu proști

Am încercat și noi să aflăm ce s-a întâmplat cu dosarul 1708/1995. Inițial, conducerea Judecătoriei Sector 1 București ne-a chemat să consultăm lucrarea rătăcită. Am constatat cu stupoare că suntem în fața unui dosar renumerotat pentru a treia dată, care nu avea nimic în comun cu ce am cerut. Dosarul cu nr. vechi 1708/1995, rebotezat 15060/1995, primise, nu se știe cum și nici când, numărul 33/299/1995. Pe coperta dosarului fantomă cineva notase “RECONSTITUIRE”. Nu se știe ce reconstituire a avut loc, pentru că, conform părții Nicolae Moldoveanu, conținutul coperților din fața noastră nu mai avea nimic în comun cu dosarul dispărut 1708/1995, cu excepția unei sentințe depuse chiar de justițiabil.
Insistând totuși să aflăm ce s-a întâmplat cu dosarul inițial, dacă a fost pierdut, sustras, dacă cineva a făcut vreo anchetă și a dispus reconstituirea, dacă au fost identificați vinovații, primim următorul răspuns :
“Menţionăm că hotărârile au fost identificate în mapa de sentinţe ca urmare a procedurii de defrişare începută în anul 2002 si neterminata de către preşedintele instanţei de la acea dată.
Astfel, în mapa de sentinţe a fost identificată sentinţa civilă nr. 36/11.07.1996 pronunţată în dosarul nr. 15060/1995 de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, decizia civilă nr. 173/C/04.03.1997 pronunţată în dosarul nr. 240/C/1997 de către Tribunalul Bucureşti -Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 466/26.09.1995 pronunţată în dosarul nr. 6265/1995 de către Tribunalul Bucureşti-Secţia a-III-a Civilă, sentinţa civilă nr. 4095/26.04.1995 pronunţată în dosarul nr. 1708/1995 de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.”
Fără comentarii.

Precedentul Macovei

În arhiva SIPA, printre alte rapoarte referitoare la fostul ministru al Justiției, Monica Macovei, se află cu siguranță și ordonanța emisă în data de 12 iulie 1993 de magistratul Popescu Alexandru.
Din document reținem că, “specialista” în drept, justiţie, mineriade, politică şi alte cele, a dat dovadă de neglijenţă la locul de muncă, pierzând un dosar pe când era procuror şef de birou la Parchetul de pe lângă TMB. Viitorul ministru al Justiției Monica Macovei rătăcise, nu se știe cum, dosarul nr. 1539/P/1991. Ca urmare a dispariţiei lucrării susmenţionate, procurorul Popescu dispune refacerea dosarului:

“Văzând şi disp. art.509 c.pr.pen. şi art.51a1.2c.pr.pen.

DISPUN:

1.- Reconstituirea dosarului nr.1539/P/1991, privind pe inculpatul GAIU FLORIN, cercetat sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.2 si 3 din Decretul-Lege nr.88/1990.-
2.- Reconstituirea dosarului va fi efectuată de către Inspectoratul General al Poliţiei – Direcţia Cercetări Penale, căreia i se va trimite prezenta ordonanţă.

Procuror
Popescu Alexandru“

Drept răsplată, după ani de activitate în slujba adevărului şi a dreptăţii, Macovei a fost promovată mai departe în “sistemul ticăloşit”, până a ajuns în capul Justiţiei dâmbovițene.

Eduard Ovidiu Ohanesian

 

 

Documente doveditoare