Un document unic în istoria recentă a țării
Anuarul Diplomatic și Consular al României ediția 1993-1994
Documentul Ministerului Afacerilor Externe face referire la o perioadă în care, cele mai importante reprezentanțe diplomatice ale României erau populate cu rămășițele Securității externe (DIE/CIE – UM 0920/ UM 0544). Lecturând paginile anuarului, puteți găsi și scurte biografii ale externiștilor acoperiți și ale odraslelor nomenclaturii comuniste, care au făcut carieră în partidele politice post-decembriste, devenind ulterior înalți demnitari, șefi de partide, miniștri, prim-miniștri sau șefi ai instituțiilor de forță.
Documentul emis “din greșeală” la ordinul fostului ministru de externe Adrian Năstase, începând cu 1990, a avut viață scurtă, fiind publicat în numai trei ediții, cea de mai jos fiind și ediția din urmă. Deși nu face parte din categoria documentelor clasificate, anuarul a fost ascuns cu grijă de ochii opiniei publice.
Având în vedere ultimele dezvăluiri despre personalitățile care au dominat ultimul sfert de secol politicul și domeniile financiar-bancar sau de afaceri, anuarul este o poartă spre înțelegerea profundă a evoluției societății românești. După cum reiese din cele 273 de pagini ale documentului, Ministerul Afacerilor Externe este doar unul dintre pilonii de acoperire folosiți de serviciile secrete întru promovarea și pregătirea cadrelor de nădejde ale capitalismului pogorât peste capetele cetățeanului de rând. Lecturând paginile de mai jos, veți descoperi firme de comerț exterior, instituții publice sau private și organe de presă, la umbra cărora au crescut viitorii agenți. O dovadă că, majoritatea vechilor unități militare nu au dispărut după Revoluția din 1989, s-au perfecționat și metamorfozat în ritm euroatlantic cu același tip de “om nou”, purtător de vechi metehne.
Eduard Ovidiu Ohanesian
