BREAKING NEWS

SRI în zodia Sămădăului de Târnova. O istorie trăită (I)

“Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine zice și cine ce face și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles.

Lică Sămădăul – nuvela Moara cu Noroc

Jumătatea lunii ianuarie ne-a găsit la Moara cu Noroc, stabilimentul în jurul căruia se învârte acțiunea nuvelei cu același nume. Nu știm sigur ce a mai rămas original din hanul original, dar câteva obiecte de odinioară pot fi admirate și astăzi în interiorul restaurantului. S-a mai păstrat și ceva din spiritul vremurilor descrise atât de plastic de Ioan Slavici în opera sa, pentru că, în apropiere, la nici zece kilometri de “Moară”, în comuna Târnova s-a născut și și-a petrecut copilăria, un personaj al zilelor noastre, pe cât de asemănător cu Sămădăul, pe atât de celebru. Generalul SRI Coldea. Florian Coldea sau Florinel, după cum este alintat de părinți și de consăteni, protagonistul unuia dintre cele mai mari scandaluri din istoria serviciilor secrete românești. Mărturiile celor care l-au cunoscut îndeaproape pe proaspătul rezervist Coldea, schițează un portret asemănător Sămădăului, personaj care întruchipa setea de putere în opera lui Slavici. Și tot aici, în imediata vecinătate a casei părintești, fostul prim-adjunct al SRI deține un imobil nou-nouț care nu apare în declarația sa de avere. Cine știe ? Poate că la Târnova se va retrage urmașul celebrului Lică Sămădăul, să-și cheltuiască pensia de 5.500 de euro ! Noi am fost și l-am vizitat. Am stat de vorbă cu sătenii. Vi-l prezentăm pe urmașul Sămădăului de la SRI, așa cum a fost. 

La Târnova, luna lui gerar a adus frig năpraznic. Rezervoarele de apă potabilă au înghețat și s-au spart. Noroc cu puțurile și fântânile săpate de săteni din fonduri proprii. Drumurile sunt rupte și desfundate, iar alimentarea cu gaz a rămas o veșnică promisiune electorală. Bufetul comunal, transformat acum într-un fel de bar elegant cu multe canapele, găzduiește câțiva consumatori tineri. Cei mai în vârstă, deranjați parcă de huzurul canapelelor își beau cocârțul afară, în frig. D’ale gurii nici nu poate fi vorba la Târnova. Oamenii ne îndrumă către alimentara. Ar mai fi un Vip Bar, dar nu este deschis decât în toiul verii și atunci, doar la sfârșit de săptămână pentru discotecă. O mie două sute de ucraineni s-au stabilit în comună. Penticostali cu familii numeroase și-au construit case mari și spațioase. Tinerii târnoveni au alte probleme. Singura fabrică din zonă, așezată undeva la ieșirea din Ineu, produce cablaje electronice pentru autoturisme. Investitorul străin plătește muncitorii cu salariul mediu pe economie. Spre Pâncota a fost o spălătorie, dar s-a închis anul trecut. În comuna Mocrea funcționează o altă investiție străină. Compania multinațională Smithfield a deschis o fermă mărișoară pentru creșterea porcinelor.

Nu este vinovat pentru toate relele

Cu cinci ani în urmă, Coldea Senior ( tatăl fostului prim-adjunct SRI Florian ),  ne-a spus că îi va ridica o casă fiului său în sat, dacă acesta va dori să se întoarcă. A vândut un teren din spatele proprietății sale unor ucraineni pripășiți în zonă și s-a pus pe treabă. Casa este gata. Privită din stradă, dacea ( denumirea caselor de vacanță populare în epoca sovietică ) tânărului rezervist Coldea nu pare cine știe ce. Advărata dimensiune a imobilului ( construit în lungime ) este mascată de casele vecine. Gardul modern, nou-nouț, iese în evidență. Sub acoperiș pâlpâie intermitent o lumină roșie. Alarma. Un sătean între două vârste cu piramida nazală ruptă povestește că a fost colegul de clasă al surorii generalului. Între el și Coldea e diferență de cinci ani. Simte nevoia să spună că “Florinel nu prea dă pe acolo”. Odrasla generalului mai trece prin Târnova în vacanță. “ Eu nu cred că Florin este vinovat pentru toate relele ce se spun”, mai spune omul cu nasul spart despre scandalul în care este implicat celebrul său consătean.

“Eu sunt Lică Sămadăul…Multe se zic despre mine, și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite”

 Dezvăluirile fostului deputat Sebastian Ghiță, politician multimilionar din afaceri cu statul, dat în urmărire internațional, au aruncat în aer cariera șefului de facto al Serviciului Român de Informații, Florian Coldea. În discursul de plecare, Coldea a amenințat voalat că va reveni cu declarații publice despre cei interesați în debarcarea sa. Ani la rând, poliția politică și cancanurile binomului Coldea-Kovesi (SRI-DNA) au făcut deliciul presei de scandal, fiind prezentate în amănunt și pe site-ul Senatului. Faptele penale ale grupului Coldea & Co nu au fost luate în seamă, cercetate sau anchetate de parchet până acum, când dezmățul pe bani publici în casele conspirate ale SRI din capitală sau din Sinaia și din destinațiile exotice (Seychelles) pe care le vizitau, a ieșit la iveală, expus de acoperitul Ghiță.

Rând pe rând, episoadele cu bilețele care dovedeau că Traian Băsescu folosea SRI în scopuri politice sau că spionajul intern monitoriza cu atenție activitatea politicienilor români în Republica Moldova, au fost îngropate. Ce să mai vorbim despre ordinele abuzive emise de general sau despre mușamalizarea dosarelor de terorism și trafic de droguri și armament în care sunt implicate instituțiile de forță ale statului ?  Sub mandatul generalului Florian Coldea, Serviciul Român de Informații a dovedit că poate controla cu succes Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI.Astăzi, până și creatorul, protectorul și beneficiarul cel mai de seamă al abuzurilor binomului, fostul președinte Traian Băsescu se lepădă cu silă de faptele Sămădăului de la SRI.

Mărturia unui jurnalist

Am dat nas în nas cu cel care avea să devină cel mai mare grangur al SRI din ultimul deceniu, în 22 mai 2005, în botul avionului Hercules, aeronava care avea să mă aducă acasă din aventura cunoscută ca Răpirea din Irak. Aproape că nu l-am băgat în seamă pe individul înalt, deșirat și palid din fața mea. Ușor adus de spate, de o tasare de coloană mai veche, omul cu geanta de piele mi-a întins o mână subțire și albă ca de domnișoară, prezentându-se cu voce pierdută. Eram năuc și abia mă mișcam după repausul forțat din beci, iar zgomotul mecanismelor hidraulice vechi de jumătate de secol nu mi-au dat voie să aprofundez discuția cu cel care se așezase lângă mine. Coldea nu m-a pierdut din ochi pe tot parcursul călătoriei. Era încă maior la Antitero.

În Baza 90 Otopeni show-ul mediatic demarase în trombă, alimentat de mașina cu baloane colorate a acoperiților din presă. Mai rezervat, am coborât ultimul din avion. Picioarele refuzau să mă asculte. Echipa specială a SRI deplasată la Bagdad, era dotată cu multe genți de piele sigilate. Ofițerii erau erau cagulați. S-au remarcat viitorul prim-adjunct al directorului SRI, Florian Coldea, cu un cap mai înalt decât ceilalți, în cămașă albastră peste un tricou alb și un subordonat al său Cristi, în tricou de culoare roșie. Ce competențe avea Serviciul Român de Informații într-o operațiune desfășurată afara țării, este greu de explicat.

SRI preia inițiativa mușamalizării

Am fost conduși în hangarul pentru elicoptere. Mașinile SRI identice, împodobite cu girofaruri și perdeluțe la geamuri, aveau sa plece în trombă atrăgând ziariștii ca niște magneți. S-au împrăștiat în toate direcţiile. Ne-am suit în ultima dubă și am  plecat după ce s-a eliberat aeroportul. Trei zile am stat ascunși sub nasul jurnaliștilor, într-o vilă diplomatică aparținând Serviciului Român de Informații. Eram  deținuți de lux, într-o casă păzită 24 de ore din 24 de agenți frumos costumați. O scară interioară șerpuia de la apartamentele noastre, jos într-un uriaș living. Acolo au fost organizate audierile ziariștilor și tot acolo, dormea îmbrăcat supraveghetorul operațiunii, Florian Coldea. Procurori și psihologi de la SRI ne audiau în lipsa unui avocat în camere spațioase cu uși mari și grele din lemn. Aveau un aer de săli de tribunal. Colonelul Florian Coldea era pretutindeni. Mă întrebam când mai are timp să doarmă. Mi-a acordat o atenție specială (fie ea și la ordin), fiind apropiați o perioadă lungă de timp. Alături de el, ocazional mai apăreau și alți grei ai statului român sau ai altor state. Medicii erau de la SRI, ca dealtfel și cei care ne serveau la masă.

Un mic binom DIICOT-SRI pentru fiecare

Vila SRI era păzită strașnic de cohorte de sereiști. Pe holuri și în jurul clădirii mișunau permanent echipe de băieți tunși scurt, bine făcuți, îmbrăcați la costum și cravată. Ca pe vremuri. Cum depășeam limita virtuală, un băiat cu ochi albaștri ne apostrofa. Prin grădină ne-am plimbat numai însoțiți de șeful spitalului SRI, colonelul Cristian Celea sau împreună cu președintele țării. Fiecare ziarist a fost audiat separat de un mic binom format din cuplul procuror DIICOT – psiholog SRI. Toți tineri, toți raportau președintelui. Pe atunci nu se discuta despre protocoale secrete dintre servicii secrete și Ministerul Public.

Zi de zi era prezent la vilă, viitorul ( fost ) prim-adjunct SRI Coldea, un fel de maestru de ceremonii al evenimentului. Generalul era genul omului nou de tip iliescian : sărac și cinstit, posesor de medalii americane. Procurorul Raluca Botea m-a audiat în prezența psihologului ( SRI ) Florin Glință. S-a consemnat un prim set de declarații (semnate de audiat si de procuror), documente care nu trebuiau să apară la dosarul public al răpirii. Cel puțin așa ni s-a promis. Echipa care a audiat-o pe jurnalista Marie-Jeane Ion era formată din procurorul Alina Sabău și psihologul SRI Raluca Gladoveanu.

Sătul de prezența psihologilor SRI, i-am spus tânărului Glință :

” Vrei să știi ce este în capul meu ? Du-te și citeste ce am scris în perioada februarie – martie 2005 !”.

Spre surpriderea mea, psihologul m-a ascultat. A citit și a doua zi mi-a spus textual :

„ Dumitale îți lipsește instinctul de conservare ! Acolo este opera unui întreg serviciu de informații”.

Procurorii răpirii nu mai sunt în parchet

Sfidând ordinele prezidențiale și supravegherea SRI, un oficial mi-a pasat niște documente importante care dovedeau legătura dintre teroriști, răpitori și instituțiile de forță ale statului. A fost primul semn că la vila SRI avea loc o mascaradă.

În prezent, Raluca Botea este în pensie. Dealtfel, la intervențiile politice făcute de putere asupra Parchetului General, toată echipa condusă de procurorul George Muscalu a avut probleme. Magistratul sereiului, Doru Ioan Cristescu, era și omul de încredere al președintelui Traian Băsescu. Până la un punct nevralgic – dosarul ALRO.

Nici procurorul Alina Sabău nu a făcut mulți purici pe la Ministerul Public. După ce a scos la iveală complicitățile serviciilor secrete în dosarele celebrului Zaher Iskandarani, a fost mutată (sau a plecat din proprie inițiativă) la Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului de Interne. Dosarele arabilor s-au închis cu NUP, Iskandarani a fost trimis la tratament, iar afacerile cu tutun de contrabandă au devenit secrete de stat. Procurorii dăduseră din nou peste ofițeri SRI.

 Cu șefii SRI la ușă

Traian Băsescu ne-a onorat cu prezența sa în fiecare seară. Lucru mare să te viziteze trei zile la rând, cel mai mare important om din stat. Cum îl vedeam pe șeful SRI Radu Timofte pe băncuță, la ușa camerei, cumințel și tăcut, știam că vine Băsescu. Coldea dormea îmbrăcat pe canapelele din holul cel mare al vilei. Aveam să aflu curând adevăratul scop al debriefingului. Tot ce declaram în cursul zilei micului binom, auzeam seara din gura președintelui. Radu Timofte, discretul șef al Serviciului Român de Informații  ajungea la obiectiv cu cel puțin 10 minute înaintea președintelui. O umbră tăcută, pe care o găseai la ușă când ți-era lumea mai dragă. Prezența lui semnala sosirea iminentă în obiectiv  a președintelui României. De obicei, ofițerii nu stăteau la palavre cu noi, ne întrebau doar ce dorim să mâncăm, unde mergem. Erau  grămadă pe toate holurile. Atmosfera de detenție de lux era animată doar de glumele șefului cel mare.

Neîncrederea prezidențială

Președintele ne-a împărtășit câte ceva din experiența sa prin parchete și ne-a atras atenția asupra metodelor folosite de procurori. “Să nu aveți încredere în ei !”, spunea el.  După dosarul „Flota”, Băsescu nu avea păreri prea bune despre magistrații țării. Ne-a sfătuit să ne constituim părți civile în procesul ce va urma. Știind că totul nu era decât o cacealma, mai târziu, președintele avea să ne îndemne public printr-o conferință de presă să urmăm această procedură. Interesant este faptul că statul român, deși a mobilizat resurse importante pentru afacerea Răpirea din Irak, nu s-a constituit parte civilă în dosar. Nu avea de recuperat chiar nimic de la „organizatorii răpirii” ? Nu. Procurorii ascundeau cu grijă cel mai important dosar al României, 628/D/P/2005, mai cunoscut ca Armamentul. În fapt, după cum aveam să aflu mai târziu, ancheta internațională care a sta în spatele afacerii Răpirea din Irak, viza schimbul de droguri contra arme cu organizația teroristă FARC. Mixul de procurori și sereiști au vegheat ca până la audierea victimelor, teroristul să-și înstrăineze averea din spatele gratiilor. Micul binom dosea fapte grave de terorism internațional în care era implicat cel puțin un cetățean american. Mohammad Munaf.

Imediat după perioada de diebrifing, am plecat la Brașov, unde am căutat odihna mult așteptată. Departe de lumea dezlănțuită, la Șirnea, în mijlocul naturii, viața părea un paradis. Nu mă mai săturam să privesc cerul și stelele nopții, care îmi lipsiseră 55 de zile. Un telefon din redacție m-a readus cu picioarele pe pământ.

“ Ovidiu știi pe cine a numit Băsescu prim-adjunct la SRI ? Cică este vorba despre un tânăr de 33-34 de ani.”, întrebă Dan Tapalgă, noul șef al Secției Investigații de la România liberă.

I-am spus a doua zi. Era vorba despre Florian Coldea. Sistemul îl recompensa pe Coldea pentru modul în care manageriase operațiunea “Micul binom”. Mai întâi l-am sunat pe proaspătul șef al spionilor interni și l-am felicitat. SRI intrase în zodia Sămădăului de Târnova.

Eduard Ovidiu Ohanesian