Jaf cu popi la Institutul Eudoxiu Hurmuzachi
Interviu cu ziarista şi activista care a demascat „Gruparea Brânzea”
Alina Crangeanu
* „Românii din comunități sunt puși într-o postură proastă, nu le mai vine să accepte sprijin din partea unui om care se dovedește că a avut interes numai să se îmbogățească și pe seama instituției ăsteia”, declară Iulia Modiga
Fostă salariată a Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de
Pretutindeni, Iulia Modiga a dat în judecată instituția după ce a fost demisă,
prin ordin al ministrului, în luna iulie a.c. Procesul este pe rol la
Tribunalul București. Într-o postare pe facebook, de pe 17 iulie, Iulia se
referă la implicarea fostului ei șef, directorul argeșean Nicolae Brânzea, în
îndepărtarea ei din instituție, după ce a început să vorbească despre
neregulile comise de acesta pe perioada mandatului. „Brânzea ne vorbește despre
ce înseamnă «bun român și patriot».
Omite să pomenească de faptul că a fi un bun român și patriot înseamnă să nu
prejudiciezi banul public destinat românilor din afara granițelor țării.
Și uită să zică și că eram omul potrivit la locul potrivit, dar concedierea
fără temei oficial, cu temeiul neoficial că am semnalat neregulile comise de el
și de un grup de-al lui din institut, către organele abilitate, m-a scos din
instituția pentru care eram pregătită, unde îmi puneam la bătaie competențele”,
a scris Iulia Modiga. Despre ce nereguli este vorba ne-a dezvăluit în interviul
de mai jos Iulia Modiga, jurnalistă, doctor în științe sociale, activist civic
și fostă coordonatoare de proiecte în cadrul Institutului „Hurmuzachi”.
„S-a descoperit faptul că, la nivel de proiecte se plăteau protocoale de zeci de mii de euro, ceea ce era ilegal”
# Am văzut postarea ta în care spui că ai fost îndepărtată din institut
pentru că ai început să vorbești despre neregulilele făcute de Nicolae Brânzea
și grupul lui…
– Așa este, da, are anumite persoane din institut care i-au acoperit aceste
nereguli, pe care și mie mi-a fost inițial foarte dificil să le devoalez, să le
înțeleg, dar, dat fiind faptul că am lucrat acolo trei ani și jumătate și
pentru că a venit în institut o echipă profesionistă și în principal un jurist
care a găsit acolo dezastru la nivel de documente, am aflat și eu ce era în
spatele tuturor acțiunilor lui Nicolae Brânzea.
# La ce te referi? Au fost făcute și sesizări?
– În ultimul an, practic, eu fiind coordonator de proiecte, mi-a fost foarte
dificil să elaborez și să implementez proiectele destinate românilor din jurul
granițelor, pentru că am avut controale, inclusiv de la Curtea de Conturi și de
la Corpul de Control, și erau necesare explicații pentru foarte multe lucruri,
astfel încât am fost angrenată într-o analiză mai minuțioasă a felului în care
s-au derulat proiectele în vremea asigurării conducerii de către directorul
adjunct Nicolae Brânzea. În felul acesta s-a descoperit faptul că la nivel de
proiecte se plăteau protocoale, ceea ce era ilegal, pentru că instituția
noastră nu se încadra între instituțiile care plătesc protocol, și este vorba
despre sume de ordinul zecilor de mii de euro, pentru că erau stabilite de
Nicolae Brânzea în biroul lui. În momentul în care mergeam cu referatul, de
fiecare dată mi se adăugau din minte, fără niciun fel de calcul, fără bază
legală, cheltuieli de masă sau tratație sau protocol, 3.000, 1.000 de dolari,
trei mii de euro, depinde de cum evalua mental dumnealui și de zona în care
mergea, fie la Chișinău, fie în Israel.
„Nicolae Brânzea pleca cu Mirea la Chișinău și lua toți banii din casierie pentru protocoale”
# Ce însemnau, practic, aceste protocoale?
– De exemplu, la Chișinău mergea și întotdeauna pleca cu bani cash, deci
plățile se făceau prin casierie, depășind pragul legal care putea fi plătit
prin casierie, pentru că nu putea evalua care vor fi costurile cu aceste mese.
Și atunci pleca cu toți banii și dădea acolo. După ce invita la masă oamenii,
parteneri din proiect, amici, eu știu ce cunoscuți avea acolo, mâncau, beau,
plătea pe loc și se întorcea doar cu facturile. Eu bănuiesc că de aceea nici nu
eram trimisă în proiectele acestea pe care le coordonam, ci mergea dumnealui
împreună cu Dan Mirea și, eventual, cu casierul. De multe ori au plecat câte
trei, deși, din nou, era ilegal să se plece în trei, trebuiau să plece cel mult
două persoane reprezentante ale institutului.
# Aceste lucruri au fost verificate de Curtea de Conturi? Ce a găsit?
– Da, din 2016 până în 2018. De asemenea, 2018 și începutul lui 2019, și Curtea
de Conturi a analizat. S-a evidențiat faptul că Nicolae Brânzea și-a mărit
salariul în două tranșe, absolut ilegal, lucru demonstrat apoi și în instanță,
prin hotărâre definitivă. Există oameni care au scris la minister după această
decizie și au întrebat ministerul când vom recupera acești bani, pentru că avem
următoarea situație: acum trebuie să înapoieze prejudiciul acesta cauzat de
mărirea ilegală a salariului; deci, diferența de la salariul legal la cel
nelegal, una destul de consistentă, va trebui recuperată. Iar Ministerul pentru
Românii de Pretutindeni a răspuns petițiilor spunând că este o chestiune care
ține de instituție. Dar acolo director este chiar cel care a prejudiciat, adică
Brânzea. Cum va putea fi recuperat acest prejudiciu, din moment ce chiar el
conduce instituția, este un fapt misterios! Va mai trebui să întrebăm și noi
de-a lungul timpului dacă acești bani s-au recuperat, pentru că sunt bani
publici.
„Domnul Negrea, de la Curtea de Conturi, venea, își bea cafeaua liniștit cu domnul Brânzea și se asigurau reciproc că totul va fi bine”
# Referitor la sumele cheltuite pe protocoale, Curtea de Conturi sau un alt
organism de control, ce au avut de zis?
– A fost ceva descriptiv. Au amintit în rapoarte că s-au făcut aceste sesizări.
Mai exact că directorul general al instituției a reflectat lucrul acesta, că
s-au efectuat nelegal plăți pentru cheltuieli de protocol, taxe de participare,
precum aceea la Marșul Holocaustului, de 6.290 de euro, care este ilegal,
pentru că institutul nu poate plăti taxe de participare sau onorarii mascate.
Deci, au făcut o analiză descriptivă, nu au existat măsuri. Atât Corpul de
Control, cât și Curtea de Conturi au fost sesizate cu privire la aceste
nelegalități. Sunt cunoscute legăturile lui Nicolae Brânzea cu Lucian Negrea de
la Curtea de Conturi și de fiecare dată când venea Curtea de Conturi și eu eram
destul de alarmată, să xeroxez, să fac adrese, să scriu obiecțiuni, să răspund
Curții de Conturi, deși semna Nicolae Brânzea, el de fiecare dată mă asigura că
este pur și simplu o formalitate, pentru că așa trebuie, să ne verifice o dată
pe an. De fapt, domnul Negrea de la Curtea de Conturi venea, își bea cafeaua
liniștit cu domnul Nicolae Brânzea și se asigurau reciproc că totul va fi bine.
# Este vorba despre Corpul de control al ministerului?
– Nu, este vorba despre Corpul de Control al prim-ministrului, deoarece Corpul
de control al Ministerului Românilor de Pretutindeni trebuia să efectueze un
audit la noi la instituție și în mod straniu s-a retras. A venit cred că pentru
o zi și apoi a invocat niște alte probleme în cadrul ministerului și s-a
retras. Curtea și Corpul au văzut de asemenea și neclarități, neconcordanțe în
ceea ce privește inventarierea în institut, arhivarea, că nu există sistem de
arhivă…
„Pe ei nu îi interesează nevoile românilor din afara graniţelor, ci doar să îşi păstreze funcţiile”
# Tu contești în instanță decizia de încetare a detașării, practic a
concedierii, prin ordin de la minister…
– Da, pentru că ordinul a fost nelegal, pentru că institutul are personalitate
juridică proprie, fiind ordonator, și așa mai departe. Nu poate avea ministerul
capacitatea de a interveni decât dacă există o situație de excepție, atunci
poate interveni cu ordin peste decizia directorului.
# Ce se întâmplă acum la Institutul „Hurmuzachi”, după ce Nicolae Brânzea a
revenit în funcție și și-a întrerupt, cu această ocazie, și concediul medical?
– În momentul ăsta Nicolae Brânzea a revenit director general, proiectele nu se
mai derulează cum se derulau, nu se mai cumpără materiale didactice pentru
comunitățile istorice, cum se cumpărau, se cumpără creioane, caiete și alte
lucruri de care nu au nevoie, nici nu îi mai întreabă, de fapt, de ce au nevoie
și încercăm să compensăm din privat. De exemplu, eu încerc să cumpăr aparat de
aer condiționat pentru niște copii români din Vidin, Bulgaria,
prin intermediul unei campanii. Pe ei (n.red. – actuala conducere a
institutului) nu îi interesează nevoile românilor ăstora, din afara granițelor,
pe ei îi interesează doar să își păstreze funcțiile… A rămas în urmă și cu
proiectele derulate (n.red. – Nicolae Brânzea) și este regretabil, pentru că și
oamenii din comunități sunt puși într-o postură proastă, nu le mai vine să
accepte sprijin din partea unui om care se dovedește că a avut interes numai să
se îmbogățească și pe seama instituției ăsteia sau din punct de vedere social
să ajungă el unde își dorește.
preluare Jurnalul de Arges