Groparii învăţământului românesc

GRUPUL PARLAMENTAR PSD

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

Şedinţa Senatului din: 21.05.2012

Titlul declaraţiei: Cine sunt cavalerii Apocalipsei învăţământului românesc?

În ultimele două săptămâni s-au găsit să critice guvernul USL pe tema educaţiei naţionale şi a deţinătorilor portofoliului Educaţiei tocmai groparii învăţământului românesc: ex-premierul Emil Boc şi foştii miniştri Daniel Funeriu şi Cătălin Baba. Cu exact doi ani în urmă, majoritatea parlamentară PDL – UDMR – independenţi a adoptat proiectul legii educaţiei naţionale iniţiat de Guvernul Boc IV, care a fost denumită, pe bună dreptate, legea educaţiei antinaţionale şi a fost catalogată drept o ruşine naţională. Pentru că producea o discriminare a copiilor din mediul rural absolvenţi ai ciclului gimnazial, legându-i de glie prin învăţământul obligatoriu de 10 ani instituit. Pentru că producea o discriminare a copiilor majorităţii faţă de copiii minorităţilor naţionale. Pentru că producea o discriminare a copiilor din România faţă de copiii din Uniunea Europeană, întrucât nu ia în considerare necesităţile copilului pentru fiecare ciclu şcolar şi nu îi oferă acestuia egalitate de şanse cu ceilalţi copii din spaţiul comunitar. Pentru că încălca dreptul de proprietate prevăzut de Constituţie, prin prevederea potrivit căreia bunurile dobândite de universităţile private după înfiinţare sunt bunuri publice. Pentru că încălca Codul Muncii prin prevederea că în învăţământ contractele individuale de muncă se încheie pe durată determinată, deşi regula este încheierea acestor contracte pe durată nedeterminată. Pentru că încălca, fapt fără precedent în epoca postcomunistă, autonomia universitară fiind evidentă tendinţa de a controla politic universităţile prin puterea discreţionară conferită ministrului educaţiei de a-i demite pe rectori, prin dreptul conferit rectorului sau decanului desemnat de a-şi alege întreaga echipă şi prin excluderea studenţilor din procesul de alegere a conducerilor facultăţilor şi universităţilor. Pentru că urmărea un singur obiectiv: politizarea sistemului, în dorinţa de a deveni docil, de a-l subordona puterii portocalii, cum încerca aceasta cu toate categoriile sociale şi în toate segmentele vieţii publice din România. Pentru că elimina, sub pretextul dezideologizării, conţinuturile şi valorile moralei, religiei şi culturii civice şi politice. Pentru că expedia în trei articole cercetarea ştiinţifică, componentă importantă a activităţii universitare. Pentru că nu era o lege de compatibilizare cu tendinţele europene de promovare a inovaţiei tehnologice şi societare. Pentru că nu a ţinut cont de opiniile exprimate de majoritatea părinţilor, elevilor, studenţilor, profesorilor şi rectorilor din România. Un exemplu de efect al lipsei de minimă consultare este degringolada produsă în ultimele săptămâni de trecerea la implementarea aşa zisei clase 0 sau pregătitoare. Pentru că, sub aspectul finanţării, şcoala era sacrificată în favoarea turismului, a serviciilor secrete şi a baronilor asfaltului.

Nu în ultimul rând, pentru că, prin această lege, PDL şi Guvernul Boc au vândut limba română ca să rămână la putere. PDL în cârdăşie cu UDMR au impus, cu doi ani în urmă, în Camera Deputaţilor adoptarea articolului prin care este permisă predarea Istoriei românilor şi a Geografiei României în limba minorităţilor naţionale, la toate nivelurile şcolare, din şcoala primară şi până în liceu. Pe de altă parte, minorităţile naţionale vor învăţa limba română ca pe o limbă străină, respectiv ca limba engleză, franceză sau germană. UDMR a câştigat astfel tot ceea ce nu a reuşit să câştige începând din anul 1990 până în 2010: învăţământ în limba maghiară de la grădiniţă până la facultate, transport, cazare şi masă gratuite pentru elevii maghiari care nu pot studia în localităţile în care locuiesc, finanţarea suplimentară pentru şcolile minorităţilor şi, mai ales, dreptul de a studia Istoria şi Geografia României în limba maternă. Nici un preşedinte al României, premier sau ministru al Educaţiei nu a acceptat până atunci să transforme în literă de lege pretenţiile integrale ale UDMR. Au acceptat acest fapt atunci preşedintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc şi ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, secondat de secretarii de stat Oana Badea şi Cătălin Baba, devenit ministru al Educaţiei în pasagerul guvern MRU. Au acceptat acest fapt în condiţiile în care oricum România era dată ca exemplu în materie de drepturi ale minorităţilor pentru toate celelalte state din Europa. Nicio minoritate naţională din statele Uniunii Europene sau din Statele Unite ale Americii nu beneficiază de aşa ceva, existând două excepţii pe care le invocă cu obstinaţie UDMR: Spania, care are un statut separat pentru provincia Catalonia, dar este stat federal, şi Suedia, pentru minoritatea finlandeză.

Naţiunea şi, mai ales, tineretul, viitorul său, trebuie să ştie cine au fost artizanii legii educaţiei antinaţionale şi cavalerii Apocalipsei învăţământului românesc:

Un prim ministru autist şi în materie de educaţie şi în materie de drept, este vorba de Emil Boc, profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj – Napoca, doctor în filozofie politică şi veşnic doctorand în drept constituţional, şeful de Guvern cu cel mai bogat palmares de ordonanţe şi legi declarate neconstituţionale (14), care a participat la pritocirea legii educaţiei antinaţionale inclusiv ca ministru interimar al Educaţiei după scoaterea PSD de la guvernare în toamna anului 2009. Culmea ironiei, Emil Boc nu este recunoscut şi acceptat ca profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Babeş – Bolyai şi nu a reuşit să-şi ia de 15 ani doctoratul în drept constituţional, la care este înscris din anul 1997 la eminentul şi exigentul profesor Ioan Deleanu. Premierul slugoi al preşedintelui jucător Traian Băsescu a uitat cam repede cum plagia, ca fruntaş utecist tânăr şi neliniştit cuvântările, tezele şi indicaţiile mult iubitului şi mult stimatului conducător comunist Nicolae Ceauşescu.
Un ministru al Educaţiei rupt de realităţile româneşti, este vorba de Daniel Funeriu, care a plecat din ţară la vârsta de 17 ani (înainte de 1989) şi a revenit după 20 de ani, lăudându-se în CV cu diplome obţinute de la tot felul de ONG-uri străine pe care le consideră instituţii de învăţământ superior, precum şi cu titlul de expert ştiinţific în nanotehnologii. Un ministru care n-a activat, respectiv n-a profesat în învăţământul românesc, şi care prin titularizarea în fruntea Ministerului Educaţiei a obţinut a doua şi principala sa slujbă şi funcţie publică în România, după ce anterior a fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu pe probleme de educaţie şi vicepreşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru educaţie. Un ministru depăşit de propriile ambiţii, după cum l-a caracterizat colegul său de partid Cristian Preda, europarlamentar PDL şi fost decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti. Un ministru care confundă cetăţenia cu naţionalitatea (a se vedea CV-ul, în care a consemnat „Nationalite: Română, Franceză”) şi care a pocit de mai multe ori limba română. Un ministru care avea atâta simţire românească încât nu şi-a învăţat propriul şi unicul copil să vorbească limba paternă. Un ministru care a promovat incompetenţa şi impertinenţa, plagiatul şi ultragiatul, isteria şi ţigănia în Ministerul Educaţie.

III. Un ministru al Educaţiei, care a fost mai bine de doi ani secretar de stat pentru învăţământul universitar, este vorba de Cătălin Baba, fost şef al Cancelariei primului-ministru Emil Boc, doctor veterinar ( probabil că datorită acestei profesii de bază a confundat educaţia naţională cu tăierea mieilor) şi doctor în ştiinţe politice, conferenţiar şi decan la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj – Napoca. Un parvenit, care a scandalizat lumea universitară clujeană prin solicitarea adresată Senatului Universităţii de a i se crea specializarea „Politica sănătăţii” şi de a i se înfiinţa un post de profesor universitar pentru aceasta. Un demagog, care afirma într-un interviu că prin proiectul noii legi a educaţiei naţionale se urmăreşte limitarea nepotismului în învăţământul universitar („Prin interzicerea ocupării oricărui post de conducere, în cadrul aceleiaşi facultăţi şi universităţi ce către afini şi rudele până la gradul II inclusiv, încercăm să limităm nepotismul”), după ce a scandalizat lumea universitară clujeană încercând să-i promoveze ca asistenţi universitari la facultatea la care este decan pe soţia sa (absolventă mediocră, cu o medie în jur de 7, a unei facultăţi private de drept) şi pe cumnatul său (absolvent al Facultăţii de Medicină), care nu aveau nici experienţă în învăţământ nici activitate ştiinţifică.

Cătălin Baba s-a remarcat drept valet al fostului premier Emil Boc, care l-a promovat şef al Cancelariei primului ministru şi apoi secretar de stat la Educaţie. Facultatea de bază a lui Cătălin Baba este Medicina Veterinară, dar ulterior a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative, unde a ajuns conferenţiar şi decan, calitate în care s-a remarcat prin tot felul de promovări dubioase, inclusiv, aşa cum am semnalat, ale soţiei şi cumnatului său. Astfel, printr-o declaraţie elaborată de Colegiul Senatului şi Consiliul Academic al Universităţii Babeş – Bolyai, Cătălin Baba a fost acuzat de nepotism, în anul 2009, după numirea sa în funcţia de secretar de stat la Educaţie. O primă acuzaţie a fost aceea că soţia sa Alina Baba, fostă Cherecheş, originară din Satu Mare şi licenţiată iniţial a unei facultăţi de drept private, pe care a absolvit-o cu media 7,16, la Universitatea Vasile Goldiş, a absolvit ulterior extensia Satu Mare a Facultăţii de Administraţie Publică a Universităţii Babeş – Bolyai, la care soţul său era decan, cu media 10, dar colegii săi sătmăreni susţin că n-au văzut-o la faţă în cei trei ani de studii, nici la cursuri şi nici la examene. O a doua acuzaţie era că, în calitate de decan, a solicitat derogare de medie pentru soţia sa şi pentru cumnatul Răzvan Cherecheş pentru ca aceştia să poată ocupa posturile de asistent la Drept constituţional, respectiv asistent la Sănătate publică la facultatea pe care o conducea. O a treia acuzaţie era că Baba nu are lucrări de unic autor (articole, studii, recenzii, s.a.), puţinele sale scrieri fiind în colaborare cu alţi autori. O a patra acuzaţie era aceea că, deşi norma didactică a lui Cătălin Baba cuprinde discipline din domeniul ştiinţelor politice şi politicilor publice, acesta se ocupa de disciplina de sănătate publică, calificarea sa fiind de medic veterinar.

Pe de altă parte,Cătălin Baba s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut concomitent atât funcţia de secretar de stat la Educaţie cât şi calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Televiziunii Române. În plus, mai mulţi primari din Regiunea de Dezvoltare de Nord-Vest au reclamat că aproape toate proiectele cu finanţare europeană au fost intermediate şi taxate în ultimii ani de firma de consultanţă a familiei Baba, având denumirea Societatea comercială C (de la Cătălin) & A (de la Alina) Proiect SRL Cluj-Napoca.

Secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar Oana Badea, o învăţătoare şi apoi profesoară eşuată şi frustrată de la Aiud, ajunsă pe filieră politică inspector general adjunct al judeţului Alba, prim-vicepreşedinte al Organizaţiei Naţionale a Femeilor din PDL, consilier personal al fostului ministru al Educaţiei, Mihail Hărdău, şi purtător de cuvânt al Ministerului Educaţiei. Poreclită „profa de la Şcoala Ardeleană a PDL”, aceasta şi-a demonstrat nivelul de inteligenţă introducând următorul paragraf în proiectul de lege pe care Guvernul l-a înaintat Parlamentului: „Salarizarea învăţătorilor şi educatoarelor nu va depinde de nivelul studiilor, ci de postul ocupat. Mulţi învăţători cu studii medii sunt mai bine pregătiţi decât mulţi cu studii superioare”. Această Oana Badea a demonstrat doar că ştie să se certe la televizor precum o precupeaţă din Piaţa Obor.

Toţi aceşti gropari ai învăţământului românesc ar trebui să aibă o doză minimă de bun simţ şi să tacă. Măcar până uită lumea de ei.

Senator

Valer Marian