BREAKING NEWS

Discriminare în instanțele de judecată clujene

valer mistoAdresată: Domnului ministru al Justiţiei, Robert Cazanciuc

Senator: Valer Marian

Circumscripţia electorală: nr. 32 Satu Mare

Colegiul electoral: 1

Grup parlamentar: independent

Obiect: Nerespectarea legislației privind taxele judiciare de timbru de către instanțele judecătorești din Cluj Napoca

Şedinţa Senatului din : 22.06.2015

În temeiul art. 112 alin. 1 din Constituţia României şi art. 162 din Regulamentul Senatului, vă înaintez prezenta

INTERPELARE: 

Conform mai multor justițiabili care m-au sesizat, în unele dosare soluționate de instanțele de judecată din Cluj Napoca (Judecătorie, Tribunal, Curte de Apel), aplicarea prevederilor legale privind taxele judiciare de timbru a devenit un mijloc de favorizare a unor părți din proces și de discriminare și prejudiciere a părților adverse, prin stabilirea unor taxe ilegale și inechitabile în diferite faze procesuale cu consecința prejudicierii atât a bugetului de stat sau local cât a și justițiabililor a căror situație financiară a fost îngreunată și al căror acces la justiție a fost limitat prin tratamentul discriminatoriu aplicat.

Astfel, la instanța de fond (Judecătoria Cluj Napoca) au fost calculate în unele cauze civile, pentru anumite părți, taxe de timbru mult inferioare față de valoarea reală a obiectului procesului și, chiar dacă părțile adverse au sesizat instanța cu excepția insuficientei timbrări, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind admise apoi acțiunile reclamanților.

Ulterior, în căile de atac, instanța de apel (Tribunalul Cluj Napoca) și apoi instanța de recurs (Curtea de Apel Cluj Napoca) au recalculat taxa de timbru în sarcina apelanților, respectiv a recurenților la o valoare mult majorată, probabil la valoarea reală, dar nu au fost interesate și nu au dat în debit reclamanții, deși au fost sesizate de părțile adverse în acest sens, la instanța de fond, conform prevederilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 38 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, care statuează că, în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

Rezultă astfel, că unii judecători aplică aleatoriu și după bunul plac dispozițiile legale privind calcularea taxelor judiciare de timbru ce se constituie ca venituri la bugetul de stat sau la bugetul local pentru serviciile judiciare realizate cu cheltuieli de stat, deoarece în anumite cauze nu sunt aplicate prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 și art. 38 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 pentru clienții anumitor avocați, instanțele superioare neconstatând și neîndreptând aceste deficiențe, fapt prin care favorizează abuziv clienții acestora și prejudiciază bugetul de stat și bugetul local la categoria venituri din taxe de timbru. În majoritatea acestor cauze, avocații părților favorizate au deținut funcții de conducere, inclusiv de decan la Baroul de Avocați Cluj, în care au fost admiși în perioada vizată rude ale unor judecători (soții, copii ș.a.) sau chiar unii magistrați.

În cele ce urmează voi prezenta unele cazuri din care rezultă atât o evidentă inechitate și o dublă măsură în aplicarea dispozițiilor legale, printr-o crasă inegalitate de tratament juridic în ce privește stabilirea și încasarea taxelor judiciare de timbru la nivelul Curții de Apel Cluj și a instanțelor aflate sub jurisdicția acesteia, cât și o activitate nelegală și prejudiciabilă ca urmare a neîncasării conștiente și voite a sumelor ce ar fi trebuit percepute cu titlu de taxe de timbru :

  1. În dosarul nr. 437/211/2007, pârâții Miclea Florin și Miclea Mariana au fost obligați la plata unei taxe judiciare de timbru în valoare de 2.415,5 lei atât în apel, de către Tribunalul Cluj, cât și în recurs, de către Curtea de Apel Cluj, deși reclamantul Miclea Virgil fusese obligat de instanța de fond, Judecătoria Cluj Napoca, la plata unei taxe de timbru de doar 177 lei.

În cazul în care instanța de fond a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, pârâții susmenționați ar fi trebuit obligați, conform art. 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv art. 23 alin. 1 lit.a și art. 24 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata a 50% din taxa respectivă în instanțele de apel și de recurs, respectiv la plata unei taxe de 88,50 lei (177 lei : 2).

În cazul în care instanța de fond nu a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, instanțele de apel și de recurs ar fi trebuit să-i oblige pe reclamanți, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 38 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata diferenței de 4.654 lei (2.415,5 lei x 2 – 177 lei).

  1. În dosarul nr. 20514/211/2011, pârâții au fost obligați de Tribunalul Cluj, respectiv de Curtea de Apel Cluj la plata unei taxe judiciare de timbru de 2.592 lei în apel respectiv în recurs. Reclamanții au fost obligați de Judecătoria Cluj Napoca la plata unei taxe judiciare de timbru de 3.811 lei, calculată la valoarea diminuată a imobilului de 110.000 lei, deși ar fi trebuit să fie calculată la valoarea contractuală a imobilului de 178.672 lei și să aibă un cuantum de 5.184 lei, respectiv dublul sumei de 2.592 lei stabilită în sarcina pârâților în apel și în recurs.

În cazul în care instanța de fond a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, pârâții  ar fi trebuit obligați, conform art. 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv art. 23 alin. 1 lit.a și art. 24 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata a 50% din taxa respectivă în instanțele de apel și de recurs, respectiv la plata unei taxe de 1.905,50 lei (3.811 lei : 2).

În cazul în care instanța de fond nu a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, instanțele de apel și de recurs ar fi trebuit să-i oblige pe reclamanți, conform art.20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv art.38 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata diferenței de 1.373 lei ( 2.592 lei x 2 – 3.811 lei).

  1. În dosarul nr. 237/2001/2004, pârâtul-reclamant reconvențional Rus Ioan a fost obligat de Tribunalul Cluj la plata unei taxe judiciare de timbru de 7.4815 lei în apel, deși reclamanta Seiche Georgeta fusese obligată de instanța de fond (Judecătoria Cluj Napoca) la plata unei taxe judiciare de timbru 14.214,40 lei (254.000 ROL + 780.000 ROL + 14.111 RON).

În cazul în care instanța de fond a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, pârâtul reclamant-reconvențional ar fi trebuit obligat, conform art. 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv art. 23 alin. 1 lit.a și art. 24 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata a 50% din taxa respectivă în instanțele de apel și de recurs, respectiv la plata unei taxe de 7.107,2 lei (14.214,40 lei : 2), dar acesta a fost obligat la plata unei taxe de 10 ori mai mare (7.4815 lei).

În cazul în care instanța de fond nu a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, instanțele de apel și de recurs ar fi trebuit să o oblige pe reclamantă, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 38 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata diferenței de 135.415,6 lei ( 74.815 lei x 2 – 14.214,40 lei).

Pus în fața situației de a achita o taxă judiciară de timbru de  74.815 lei, pârâtul reclamant-reconvențional Rus Ioan a trebuit să renunțe la motivele de apel  privind modalitatea de partaj, care constituia obiectul principal al cauzei, întrucât nu avea disponibilitatea financiară de a achita o astfel de sumă, fapt ce reprezintă o limitare, o restricționare a acesului la justiție. În această situație, instanța de apel l-a obligat pe pârâtul reclamant-reconvențional la plata unei taxe de timbru de16.872,95lei  (10.282,95 lei + 6.590 lei), care, de asemenea, depășește substanțial nu numai 50% din taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă la instanța de fond, ci și chiar cuantumul total al acestei taxe, în valoare de 14.214,40 lei. La instanța de apel, deși și-a precizat și extins pretențiile față de instanța de fond, apelanta- reclamantă a fost obligată la plata unei taxe de timbru de doar 4.753 lei (1.390 lei + 3.363 lei).

În recurs, pârâtul reclamant-reconvențional a fost obligat la plata unei taxe judiciare de timbru de 17.946,18 lei (6.565,18 lei +  11.381 lei), sumă care, de asemenea, depășește substanțial  50% din taxa achitată de reclamantă la instanța de fond și chiar cuantumul integral al acesteia, în valoare de 14.214,40 lei.

Ce este și mai grav, în hotărârile judecătorești pronunțate de Judecătoria Cluj, Tribunalul Cluj, respectiv Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 237/211/2014 (sentința civilă nr.15124/12.07.2012, decizia civilă nr. 139/A/28.02.2014 și decizia civilă nr. 153/R/2015/18.03.2015, rămasă definitivă și irevocabilă), sunt înregistrate o serie de nelegalități crase privind fondul cauzei, după cum urmează:

  1. În mod nelegal, instanța de apel a luat în considerare și a admis motive de apel care practic reprezintă o precizare și o extindere a acțiunii reclamantei direct în apel în ce privește echivalentul lipsei de folosință, motive care nu numai că nu au făcut obiectul analizei instanței de fond și nu au fost taxate corespunzător în fața acestei instanțe, dar privesc o perioadă ulterioară pronunțării hotărârii apelate (12.07.2012-31.10.2013). Pe de altă parte, aceste pretenții suplimentare ale reclamantei au fost formulate fără a se baza pe niciun mijloc de probă.

Conform prevederilor art. 294 din vechiul Cod de procedură civilă, care era în vigoare în perioada soluționării cauzei în fond și al declarării apelului, în apel nu se poate schimba calitatea părților sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi.

  1. În mod nelegal, reclamantei i s-a acordat prin hotărârea instanței de fond, care a fost menținută de instanțele de apel și de recurs sub acest aspect, mai mult decât a cerut (plus petit) în ce privește echivalentul lipsei de folosință, fiind întrunit astfel motivul de apel prevăzut de art. 304 pct.6 din vechiul Cod de procedură civilă.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat pretenții în sumă totală de 1.000.000 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru perioada 2003-2010, precizând pretenții de 125.000 lei/an. Prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, care a fost considerată corectă de toate instanțele de judecată, a fost calculată o valoare totală a despăgubirilor de 4.089.800 lei pentru perioada 2003-2010, care este de peste 4 ori mai mare decât valoare pretinsă de către reclamantă prin cererea cu care a învestit instanța, valoarea chiriei aferente folosinței imobilului fiind stabilită de expert la nivelul de 511.225 lei/an.

Ulterior depunerii suplimentului la raportul de expertiză, în faza de fond a judecății, reclamanta nu și-a mai precizat cererea nici în sensul de a solicita majorarea despăgubirilor conform valorilor determinate de către expert, nici în sensul de a solicita achitarea despăgubirilor exclusiv pentru perioada 2007-2010, în condițiile în care instanța a admis excepția prescripției extinctive pentru pretențiile formulate pentru perioada 2003- iunie 2007.

Pretențiile admise prin hotărârea instanței de fond, care a fost menținută sub acest aspect de instanțele de apel și de recurs, au depășit limitele valorice ale pretențiilor formulate de reclamantă, precum și limitele în care au fost timbrate pretențiile deduse judecății, în condițiile în care a fost admisă acțiunea reclamantei pentru suma de 753.250 lei, reprezentând lipsa de folosință pentru 3 ani de chirie calculată conform valorii din expertiză și nu conform valorii indicate și timbrate de reclamantă (125.000 lei/an), situație în care aceste pretenții nu puteau depăși suma de 375.000 lei (125.000 lei/an x 3 ani). Adunând totalul pretențiilor respinse ca efect al prescripției extinctive, respectiv 625.000 lei (125.000 lei/an x 5 ani), cu pretențiile admise, respectiv 752.250 lei, rezultă că instanța ade apel a avut în vedere pretenții totale în valoare de 1.377.250 lei, rezultând că, deși a fost învestită cu o solicitare precizată și timbrată la 1.000.000 lei, a fost pronunțată o soluție prin care s-a dat în mod vădit mai mult decât s-a cerut.

  1. Instanțele de fond, de apel și de recurs au luat în considerare raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar în data de 14.11.2006, raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar în data de 5.08.2009, răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiza tehnică judiciară depus la dosar în data de 15.02.2010 și suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar în data de 21.02.2011, deși expertul care le-a efectuat, inginerul Avram Gheorghe, nu era abilitat să efectueze astfel de expertize, întrucât nu deținea calitatea de evaluator autorizat, membru titular al ANEVAR, fapt care rezultă din adresa ANEVAR nr. 29/15.01.2015, în baza căreia a fost depusă împotriva expertului susmenționat plângere penală la Direcția Națională Anticorupție, prin care s-a solicitat cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, uzurparea funcției, fals intelectual și uz de fals.
  2. Pârâta Rus Valeria, mama pârâtului reclamant reconvențional Rus Ioan (o femeie în vârstă, văduvă și bolnavă, care locuiește singură la țară), nu a fost citată legal în cauză până în faza de recurs și nu i-au fost comunicate hotărârile pronunțate de Judecătoria Cluj Napoca și de Tribunalul Cluj, pentru a putea exercita căile cuvenite de atac, fiindu-i încălcat astfel în mod grav accesul la justiție.

Astfel, la începutul procesului, a fost citată greșit la Judecătoria Cluj Napoca la adresa ”comuna Micești sat Săliște jud. Cluj”, care a fost indicată în mod greșit de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, întrucât, pe de o parte, din anul 1968, în urma reorganizării administrativ-teritoriale, satul Săliște aparține de comuna Ciurila, iar, pe de altă parte, nu a fost indicat numărul imobilului în care locuia în satul Săliște. Ulterior, pârâta susmenționată a fost citată la adresa ”Cluj Napoca str. Horia nr.112”, dar de la această adresă s-a mutat înaintea deschiderii procesului de către reclamantă, întrucât a vândut apartamentul deținut în imobilul respectiv, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat la Biroul notarului public Laura Moigrădean sub nr. 1175/18.04.2003. Totodată, pe citațiile emise pe adresa ”Cluj Napoca str. Horia nr. 112” nu a fost menționat și numărul de apartament, care era 33, fapt cunoscut de reclamantă, care a locuit în acest apartament.

Pe de altă parte, hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel i-au fost comunicate, de asemenea, în mod greșit pârâtei Rus Valeria la adresa ”Cluj Napoca str. Horia nr.112”, care este consemnată în ambele hotărâri, și astfel nu a luat cunoștință de conținutul acestora și nu a putut exercita căile legale de atac, în condițiile în care în anul 2003, după vânzarea aparatamentului de la adresa respectiva s-a mutat și a locuit efectiv în comuna Ciurila sat Săliște nr. 29, adresă care i-a fost înscrisă ca domiciliu cu ocazia schimbării actului de identitate și al eliberării cărții de identitate cu seria KX nr 525431 de către SPCLEP Turda la data de 25.01.2007. Inițial, și recursurile declarate în cauză i-au fost comunicate tot la adresa ”Cluj Napoca str. Horia nr.112”, astfel că nu a putut lua cunoștință de conținutul acestora și nu și-a putut  exprima poziția procesuală și formula apărări prin întâmpinare în cauză.

Menționez că avocatul reclamanților din dosarele nr. 237/211/2004 și nr. 20514/211/2011 a fost doamna Stanca Gidro, care a deținut funcția de decan al Baroului de Avocați Cluj în perioada 2006-2014, perioadă în care a fost admise ca avocați în barou mai multe rude ale  unor judecători de la instanțele din Cluj Napoca, printre care și soția (fostă arhivară) judecătorului de la Curtea de Apel Cluj Napoca, Ioan Daniel Chiș, care a fost președintele completului de judecată care a respins recursul pârâtului-reclamant reconvențional Ioan Rus în dosarul nr. 237/211/2004, pronunțând astfel o hotărâre favorabilă clientei doamnei avocat Gidro.

Pentru considerentele expuse, vă solicit, în primul rând, domnule ministru, ținând cont și de calitatea dvs. de membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să cereți Inspecției Judiciare a CSM să verifice modul de aplicare a legislației privind taxele judiciare de timbru în dosarele menționate în interpelare, urmând să fie sesizate, sub acest aspect, și Curtea de Conturi a României, în vederea stabilirii și recuperării prejudiciului cauzat, și Direcția Națională Anticorupție, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prin procurarea unui avantaj patrimonial unui terț, prevăzută de art. 297 din Codul penal rap. la art.13/2 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. În al doilea rând, vă solict să cereți Inspecției Judiciare a CSM să efectueze verificări cu privire la activitatea și conduita necorespunzătoare a judecătorilor de la Judecătoria Cluj Napoca, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj Napoca care au pronunțat în dosarul nr. 237/211/2004 hotărâri date cu încălcarea gravă a legii, sub aspectul criticilor formulate mai sus.

Solicit răspuns scris în care să-mi comunicați constatările efectuate și măsurile dispuse în vederea restabilirii legalității.

Senator

Valer Marian