De la habarnistul Lazăr la habarnistul Zegrean
În data de 20 noiembrie, la Curtea de Apel Alba Iulia a avut loc primul termen al procesului de contencios administrativ care are ca obiect cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ), Augustin Lazăr, prin care acesta a solicitat suspendarea și apoi anularea propunerii formulate de ministrul justiției, Tudorel Toader, pentru revocarea sa din funcție. Procesul a fost amânat o săptămână întrucât în cauză a fost depusă o cerere de intervenție. Marți, 27 noiembrie, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția de necompetență teritorială formulată de ministrul justiției, Tudorel Toader, și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.
Procurorul general a apelat la o instanță care nu are competență materială
Procesul de contencios administrativ intentat de procurorul general Lazăr dovedește că, cu tot doctoratul său, acesta este un habarnist în materie de drept în general, nu numai în drept penal și drept procesual penal, care au prevalat în profesia sa de procuror. Curtea de Apel Alba Iulia nu are nici competența materială nici competența teritorială să soluționeze o cerere de genul celei formulate de actualul șef al procurorilor din România. Această curte nu are competență materială întrucât propunerea de revocare formulată de ministrul justiției nu constituie un act administrativ, care să poată fi cenzurat de instanțele de contencios administrativ, ci este un act de drept constituțional, care poate fi cenzurat doar de instanța de contencios constituțional, respectiv de Curtea Constituțională a României. În acest sens s-a pronunțat clar și argumentat Curtea Constituțională prin Decizia nr.358 din 30 mai 2018, prin care s-a stabilit existența unui conflict constituțional între ministrul justiției și Președintele României, precum și obligația președintelui Klaus Iohannis de a emite decretul de revocare din funcție a procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. În motivarea acestei hotărâri este statuat în mod clar (la punctele 67, 70, 71, 72, 73, 74) că în această ecuație competența instanței de contencios administrativ este exclusă. La punctul 71 din motivare este precizat expres că „instanța de contencios administrativ nu poate cerceta raportul de drept constituțional dintre ministrul justiției și Președintele României din moment ce, între cele două autorități, în problema dată nu se stabilesc raporturi de drept administrativ, ci de drept constituțional”. Conform punctului 69 din motivarea deciziei CCR decretul Președintelui României de revocare din funcție constituie un act administrativ ce poate fi atacat la o instanță de contencios administrativ, care, potrivit punctului 73 din motivare, va reține numai competența de control stricto sensu a legalității decretului/refuzului emiterii acestuia, respectiv: emitent, temei de drept, existența propunerii ministrului justiției de revocare a procurorului din funcția de conducere și a comunicării acesteia în vederea emiterii avizului de către Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori, semnătura și, după caz, publicarea în Monitorul Oficial al României.
Este evident că procurorul general Lazăr s-a grăbit să atace propunerea de revocare formulată de ministrul justiției, în condițiile în care el putea ataca, sub aspectele susmenționate, doar decretul Președintelui României prin care s-ar fi dispus revocarea sa. Pe de altă parte, nu trebuie să fii mare jurist ca să-ți dai seama că o propunere, o cerere, în speță de revocare din funcție, nu are valențele unui act administrativ care poate fi atacat în contencios administrativ întrucât nu a produs efecte juridice, procurorul general rămânând în funcție. În înțelesul conferit de articolul 2 alineatul 1 litera c din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Ori, propunerea de revocare nu a născut, modificat sau stins raporturi juridice privind funcția de procuror general exercitată de Augustin Lazăr. Ca atare, acesta nu se poate considera o persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim din moment ce a rămas în funcție în urma formulării propunerii de revocare de către ministrul justiției, aceasta negenerând revocarea sa până în prezent.
Curtea de Apel Alba Iulia nu are nici competență teritorială
Procurorul general Augustin Lazăr s-a adresat Curții de Apel Alba Iulia prevalându-se de prevederile articolului 10 alineatul 3 din Legea contenciosului administrativ, conform cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Augustin Lazăr are domiciliul în Alba Iulia, dar trebuie avut în vedere că acesta nu a formulat acțiunea în contencios administrativ în calitate de persoană fizică, de simplu cetățean, ci în calitate de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care are sediul instituțional în București. În consecință, procurorul general Lazăr avea posibilitatea să se adreseze doar Curții de Apel București. Competența fiind de ordine publică, sesizarea Curții de Apel Alba Iulia este inadmisibilă.
Procurorul general Lazăr a sesizat Curtea de Apel Alba Iulia mizând probabil pe o atitudine condescendentă și favorabilă din partea judecătorilor de la această instanță, în vederea tergiversării sau stopării revocării sale din funcție. După cum se știe, Lazăr a fost vreme de mai bine de trei decenii procuror la Alba Iulia, unde în perioada 2001-2016 a deținut funcțiile de procuror general adjunct și de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. Soția sa, Elisabeta Lazăr, a activat ca judecător la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel Alba Iulia până în anul 2009, când a ieșit la pensie. Mai mult, președinte al Secției de contencios administrativ al Curții de Apel Alba Iulia este soția unui subaltern apropiat și promovat de procurorul general Lazăr, respectiv judecătoarea Carmen Fiț. Soțul acesteia, procurorul George Fiț, a fost mulți ani subalternul lui Lazăr la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În acest an procurorul Fiț a fost delegat la Parchetul General în funcția de consilier al procurorului general Lazăr iar ulterior a fost numit cu delegare în funcția de procuror șef al Direcției de Resurse Umane din PICCJ. După ce a obținut o funcție bine retribuită, la începutul acestei luni, procurorul Fiț a solicitat și a obținut pensionarea, la vârsta de 55 de ani, cu acordul șefului său Lazăr, care i-a asigurat astfel o pensie substanțială la o vârstă relativ îndepărtată de bătrânețe. Mai mult ca sigur că Lazăr a mizat și mizează pe o solidaritate locală și de breaslă, bazată pe anumite interese comune dar și pe potențiale șantaje. Toate acestea constituie motive justificate pentru o cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Alba Iulia.
Elucubrațiile lui moș Zegrean
Procurorul general Lazăr a fost influențat în demersul său judiciar de declarația prealabilă a tizului său Augustin Zegrean, președintele Curții Constituționale în perioada 2010-2016, care a devenit mai nou un adevărat guru în materie de drept constituțional pentru o anumită parte a presei. Plictisit probabil de viața de provincie de la Bistrița și de pensia de 7-8 mii de euro, acest moș Teacă al constituționalismului românesc s-a trezit să declare, într-un limbaj cu iz bulevardier, la scurt timp după ce ministrul Tudorel Toader a anunțat că a înaintat președintelui Klaus Iohannis propunerea de revocare, că procurorul general Lazăr poate să atace în contencios administrativ „această cerere, această sesizare a ministrului”. Să spună un fost președinte al Curții Constituționale că poate fi atacată în contencios administrativ o propunere, o cerere, o sesizare, e chiar de noaptea minții. Ba, mai mult, moș Zegrean și-a exprimat și mirarea că fostul procuror șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, nu a făcut acest demers față de propunerea de revocare a sa din funcție.
Augustin Zegrean a mai debitat o perlă zilele trecute când a afirmat că președintele Klaus Iohannis nu avea altă soluție decât să refuze numirea Adinei Florea în funcția de procuror șef al DNA în condițiile în care a primit aviz negativ de la Consiliul Superior al Magistraturii. Moș Zegrean a uitat că, taman cu nouă ani în urmă, când era judecător la Curtea Constituțională, fostul președinte Traian Băsescu, care-l oploșise în această funcție, a reinvestit-o pe Kovesi procuror general al PICCJ în condițiile în care Consiliul Superior al Magistraturii adoptase un aviz negativ aproape în unanimitate (cinci voturi împotrivă și un vot pentru). Atunci nu l-a dat zelul constituțional afară din casă, nezicând nici pâs, ca să nu-și supere stăpânul și binefăcătorul de la Palatul Cotroceni.
Președinte al CCR fără doctorat și fără operă
Ultimele ziceri ale lui Augustin Zegrean ne ridică iar mari semne de întrebare asupra modului în care au fost numiți unii judecători de la Curtea Constituțională raportat la îndeplinirea criteriilor de competență și probitate profesională. Zegrean a fost numit judecător la Curtea Constituțională, pentru un mandat de nouă ani, de către fostul președinte Traian Băsescu, în anul 2007, în timp ce era deputat PDL, partidul păstorit de principalul locatar de la Cotroceni. În 2010, la scurt timp după câștigarea celui de-al doilea mandat prezidențial de către Traian Băsescu, Augustin Zegrean a fost ales președinte al Curții Constituționale, funcție în care s-a remarcat drept o marionetă a lui Băsescu și a PDL. Până atunci, luându-se exemplul de la statele democratice occidentale, și în România au fost desemnați președinți ai Curții Constituționale juriști eminenți, neafiliați politic, adevărate somități în materie de drept, cu doctorat în științe juridice, cu o activitate prodigioasă în magistratură, cu carieră universitară de referință și cu o activitate publicistică remarcabilă.
Fostul președinte Augustin Zegrean nu a îndeplinit niciunul din aceste criterii sau repere. Nu avea doctorat în drept, nu activase deloc în magistratură ca judecător sau procuror, nu activase în învățământul universitar și nu publicase nicio lucrare de specialitate. Zegrean a fost un student mediocru la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, unde a avut probleme la examenul de Drept constituțional. Dovada mediocrității sale o constituie faptul că, la absolvire, în 1980, a prins doar repartiție de jurisconsult la Baza Județeană de Aprovizionare Tehnico-Materială (BJATM) Bistrița, unde a activat până în 1984, după care și-a continuat cariera ca jurisconsult la Întreprinderea de Rețele Electrice (IRE) Bistrița, ambele întreprinderi fiind de rangul II. Din 1988 până în 2007 a fost avocat în Baroul Bistrița-Năsăud, specializat în drept civil și comercial. La promovarea la Curtea Constituțională, Zegrean s-a mândrit în CV-ul său cu un articol intitulat „Explicații teroretice la legea fondului funciar”, pe care l-a publicat în presa locală în 1991, în timp ce era senator FSN.
Judecător cu cârdășii mafiote
Din păcate, Augustin Zegrean nu este singurul judecător cu o expertiză și cu o exprimare precare de la Curtea Constituțională. Zegrean este talonat îndeaproape de judecătorul Petre Lăzăroiu, fost Ceaușescu, care a fost numit la instanța constituțională tot de către ex-președintele Traian Băsescu, în 2008. Actualmente veteran al Curții Constituționale Lăzăroiu a debutat ca jurisconsult la Combinatul de Articole Tehnice de Cauciuc București (1978-1990), după care și-a aprofundat cariera ca jurisconsult la Întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic București (1990-1993). Nu a activat niciodată în magistratură ca judecător sau procuror. În perioada 1993-2003 a fost judecător financiar la Curtea de Conturi a României. În timpul mandatului de primar general al lui Băsescu, judecătorul financiar Lăzăroiu a închis un dosar al acestuia care avea ca obiect o serie de nelegalități constatate de Curtea de Conturi. Se pare că Băsescu nu a uitat acest lucru când l-a numit, după circa cinci ani, judecător la Curtea Constituțională. Lăzăroiu este lector universitar la Universitatea Creștină Dimitrie-Cantemir din 1998, nereușind vreme de două decenii să mai dobândească vreun grad didactic. Și-a luat doctoratul în drept în 2011, la Facultatea de Drept a Universității Lucian Blaga din Sibiu, iar opera sa științifică se reduce la un curs anost și insipid de Drept Financiar și Fiscal.
Judecătorul Pavel Lăzăroiu a fost și un apropiat al fostului senator și ministru Vasile Blaga, ex-secretar general al PDL și copreședinte al PNL, cu care avea obiceiul să se întâlnească, la un grătar și la un șpriț, pentru a pune țara și Constituția la cale, în casa din București a unui afacerist dubios din zona Oașului, Dumitru Pop, poreclit Mitică Ofsaid. Acest afacerist are antecedente penale, fiind arestat și trimis în judecată în două rânduri, respectiv în 1989 pentru trafic de persoane peste frontieră în Ungaria și în 2003 pentru trafic de influență constatat de DNA. În perioada guvernărilor PDL a beneficiat de contracte de zeci de milioane de euro cu statul, îndeosebi cu companiile naționale Apele Române și Electrica. Ultima sa ispravă este prejudicierea CEC Bank prin nereturnarea unui credit de 3,2 milioane de euro, cu care a cumpărat, împreună cu Vasile Blaga, un hotel în Viena (hotelul Reither din lanțul Western Union). Judecătorul Lăzăroiu este în continuare în relații apropiate cu afaceristul Mitică Ofsaid, acesta lăudându-se anul trecut că i-ar fi tăiat și expediat la București o oaie pentru pastramă și un porc pentru Crăciun. Din păcate, Lăzăroiu nu este singurul judecător de la Curtea Constituțională aflat în relații apropiate cu afaceriști dubioși, inclusiv din zona Oașului.
Cam acest gen de „somități juridice” a promovat fostul președinte Traian Băsescu la Curtea Constituțională a României. Tot Băsescu l-a promovat în forul constituțional pe fostul procuror șef al DNA, Daniel Morar, probabil drept răsplată că a închis dosarul Flota după ce a devenit președinte. Morar a avut experiență și funcții în procuratură (șef de secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror șef al DNA, prim-adjunct delegat al procurorului general al PICCJ), dar, ca și Augustin Zegrean, nu are doctorat în drept, nu are carieră universitară și nu are nicio lucrare științifică de referință. Să nu ne mirăm deci la ce nivel a ajuns constituționalismul autohton.
Valer Marian