Aranjament tacit pentru ordonanța interceptărilor

Senator: Valer Marian

Circumscripția electorală: nr. 32 Satu Mare

Colegiul electoral: nr. 1

Grupul parlamentar: independent

Ṣedinƫa Senatului din: 04.05.2016

DECLARAŢIE POLITICӐ

Titlu: Aranjament tacit pentru aprobarea contestatei ordonanțe a interceptărilor

În cursul anului trecut, după preluarea guvernării în Polonia de către dreapta conservatoare, noul premier Beata Szydlo i-a demis rapid pe cei patru șefi ai serviciilor secrete poloneze cu motivarea că aceste servicii deveniseră mai degrabă instituții politice decât instituții care să protejeze interesele țării, iar șefii lor deveniseră o amenințare mai mare decât cele din afară, inclusiv prin implicarea lor în interceptarea ilegală a convorbirilor unor demnitari polonezi.

De câteva săptămâni, în Macedonia au loc proteste vehemente împotriva deciziei președintelui acestei țări de a amnistia un grup de politicieni, în frunte cu fostul prim-ministru de dreapta Nikola Gruevski, care erau anchetați în legătură cu ascultarea ilegală a unui număr de 20.000 de persoane incluzând politicieni, magistrați, jurnaliști și clerici religioși. Este de menționat că în această țară balcanică a început, cu câțiva ani în urmă, implementarea unui program de combatere a corupției, susținut și finanțat de Uniunea Europeană, pentru care a fost desemnat coordonator fostul ministru român de justiție Monica Macovei.

Cu două săptămâni în urmă, Curtea Constituțională a Germaniei a decis că unele aspecte ale legii antiteroriste, introduse în 2009, sunt neconstituționale și încalcă dreptul la intimitate, motivându-se că această lege a fost folosită de poliția federală (BKA) pentru a desfășura „intervenții disproporționate” în anumite cazuri, în condițiile în care legea permite BKA să instaleze echipamente de supraveghere în locuințe, să monitorizeze convorbirile telefonice și să instaleze programe informatice speciale în cumputerele suspecților de terorism. Cazul a fost adus în atenția Curții Constituționale de un grup de policieni social-democrați, liberali și ecologiști care susțin că puterile acordate BKA încalcă drepturile individuale la intimitate.

Săptămâna trecută, în raportul Departamentului de Stat al SUA privind situația drepturilor omului în România pe anul 2015 se accentuează că există numeroase acuzații că autoritățile ascultă ilegal telefoanele, iar arestul preventiv este prelungit fără motiv. În document este prezentat faptul că SRI a pus în aplicare ilegal 44.000 de mandate de ascultare doar în 2014, adică 120 de mandate pe zi.

Prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 142 alin. 1 din Codul de procedură penală, constatând faptul că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate, şi că sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii.

Articolul 142 alin. 1 din Codul de procedură penală, intrat în vigoare în data de 1 februarie 2014, prevede textual următoarele: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului”. Este de precizat că vechiul Cod de procedură penală conținea o reglementare mai strictă și cu acoperire constituțională în materia supravegherii tehnice, prevăzând următoarele în art. 91² alin. 1 „Procurorul procedează personal la efectuarea înregistrărilor și interceptărilor prevăzute în art. 91¹ sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală”. Această reglementare a fost schimbată de ctitorii noului Cod de procedură penală, foștii miniștri de justiție Monica Macovei și Cătălin Predoiu și secretarul de stat Alina Bica, iar codul în vigoare a fost adoptat fără să fie supus dezbaterii Parlamentului, prin asumarea răspunderii guvernamentale de către cabinetul Emil Boc, cu susținerea președintelui Traian Băsescu. Principalele instituții judiciare, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Superior al Magistraturii, au fost consultate cu ocazia redactării noului Cod de procedură penală, dar niciuna nu a formulat obiecții referitor la prevederile declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Menționez că, potrivit unui răspuns primit recent la o întrebare adresată ministrului Afacerilor Interne, Petre Tobă, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne sunt desemnați peste 30.000 de ofițeri și agenți de poliție ca organe de cercetare ale poliției judiciare, care își desfășoară activitatea sub coordonarea și supravegherea procurorilor, astfel că nu poate fi invocată o penurie de lucrători specializați în acest domeniu.

Într-un asemenea context intern și extern, Guvernul României a adoptat, la propunerea ministrului Justiției, Raluca Prună, Ordonanța de Urgență nr. 6 din 14 martie 2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Această ordonanță a fost vehement contestată de către asociațiile profesionale ale magistraților, respectiv de către Uniunea Națională a Judecătorilor din România și Asociația Magistraților din România, de profesori universitari de drept și avocați, precum și de către organizațiile neguvernamentale verticale, specializate și dedicate apărării drepturilor omului, în frunte cu Centrul pentru Resurse Juridice. Principalele critici aduse ordonanței sunt legate de neconstituționalitatea acesteia întrucât, pe de parte, un astfel de act normativ nu poate fi adoptat în cazul în care privește o problemă care afectează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, iar, pe de altă parte, legiferează transformarea SRI în organ special de cercetare penală, fapt fără precedent după Revoluție, care ne aduce aminte de rolul nefast jucat de fosta Securitate în timpul regimului totalitar comunist.

Cele mai concludente și pertinente critici au fost formulate de Centrul pentru Resurse Juridice, care a învederat, în esență, următoarele aspecte:

Modificările propuse nu pot face obiectul unei ordonanţe de urgenţă, întrucât afectează drepturile şi libertăţile fundamentale, prin introducerea unui serviciu militarizat şi secret ca titular al tehnicii de interceptare şi mai cu seamă prin sporirea competenţelor acestui serviciu în zona de cercetare penală, încălcând astfel art. 115 alin. 6 din Constituţia României.
Completarea Legii nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI prin adăugarea alineatului 2 al art. 8, introduce o structură denumită Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilorcare obţine, prelucrează şi stochează informaţii referitoare la securitatea naţională şi care, la cererea organelor de urmărire penală, asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice pentru executarea supravegherii tehnice din Codul de procedură penală. Acest alineat nu detaliază explicit, în lege, cine este acest centru, ce face, cine îl conduce, cui se subordonează, cu excepţia faptului că este în cadrul SRI. În lipsa unor astfel de date, textul nu este clar, previzibil şi accesibil (a se vedea §46 din Decizia Curții Constituționale).
Parchetele vor primi mijloace tehnice necesare, numai că acestea operează numai prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor al SRI, deci nu vor pune nemijlocit în executaremandatele de supraveghere tehnică, asa cum prevede art. 8 alin. 2 din Legea 14/1992, ci vor fi mijlociţi de SRI, aparatura necesară aparţinând acestui serviciu.
Nu rezultă nici cum vor colabora furnizorii de reţele publice de comunicaţii cu procurorul, organele de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (noul alin. 2 al art. 142 CPP), câtă vreme totul este mijlocit de Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul SRI. Textul este in contradicţie cu noul alin. 2 al art. 8 prezentat mai sus. Drept urmare, nu este clar, previzibil şi accesibil(a se vedea §46 din Decizia Curții Constituționale).
Noul alin. 3 al art. 8 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI stabileşte că modul concret de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabileşte prin protocoale de cooperare. Prin urmare, se stabileşte printr-o legislaţie infralegală, de natură administrativă, care are un grad sporit de inaccesibilitate şi instabilitate,un mod concret de intruziune în viaţa privată a cetăţeanului (a se vedea §47 din Decizia Curții Constituționale).

Magistrații, avocații, profesorii de drept, ONG-urile verticale, o parte a presei și numeroși cetățeni și-au pus speranțele în Parlamentul României, așteptând ca forul legiuitor suprem să respingă contestata ordonanță. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2016 a fost înregistrat, sub nr. 173/21.03.2016, la Senatul României, prima cameră sesizată, care a aprobat dezbaterea sa în procedură de urgență, cu termen de adoptare tacită la data de 5 mai 2016. Referitor la acest proiect de lege, Biroul Permanent al Senatului a însărcinat Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Comisia pentru muncă și protecție socială și Comisia pentru drepturile omului să adopte avize până la data de 6 aprilie 2016 și a însărcinat Comisia juridică și Comisia pentru constituționalitate să adopte raport comun până la data de 13 aprilie 2016. Comisiile de avizare s-au conformat, adoptând avize favorabile până la termenul fixat. Concesivitatea lor a fost oarecum șocantă, mai ales în cazul Comisiei pentru drepturile omului, care a adoptat aviz favorabil cu unanimitate de voturi. Comisia juridică și Comisia pentru constituționalitate nu au respectat termenul fixat, neputând adopta raportul comun timp de trei săptămâni din lipsă de cvorum. Săptămâna trecută, respectiv în data de 26 aprilie 2016, cele două comisii au adoptat un raport comun de respingere, cu mențiunea că acest fapt nu s-a datorat voturilor împotrivă, ci numărului mic de voturi pentru (4) și abținerilor (6).

În aceste condiții, proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2016 trebuia să intre pe ordinea de zi a Senatului în ședințele de plen imediat următoare, respectiv în cele două ședințe programate după Paști, în zilele de 3 și 4 mai 2016, pentru a nu trece prin adoptare tacită în data de 5 mai. Proiectul de lege nu a figurat pe ordinea de zi afișată pe site-ul Senatului în prima parte a zilei de 3 mai 2016, apărând însă pe prima poziție în ordinea de zi distribuită la casetele senatorilor înainte de ședința de plen programată pentru ora 16.00. Este de precizat că raportul de respingere adoptat de Comisia juridică și de Comisia pentru constituționalitate nu a apărut pe site-ul Senatului până la ora începerii ședinței. Cum era previzibil, numărul senatorilor prezenți la ședința de plen din 3 mai a fost mai redus decât în mod obișnuit. Curios este că, în jurul orelor 17.00, după ce a fost epuizată prima parte a ordinii de zi și urma să se treacă la partea a doua, care cuprindea inițiativele legislative supuse dezbaterii, un vicelider al Grupului parlamentar al PNL din Senat a solicitat președintelui de ședință să constate lipsa de cvorum, fapt verificat și confirmat. Astfel că ședința de plen a fost închisă, iar proiectul de lege pentru adoptarea contestatei ordonanțe nu a mai mai putut fi supus dezbaterii și adoptării. Și, cum în ziua următoare, respectiv în data de 4 mai este programată doar o ședință comună a Senatului și Camerei Deputaților, urmează ca ordonanță să fie aprobată tacit de Camera Superioară a Parlamentului în data de 5 mai 2016, când în programul Senatului sunt prevăzute doar ședințe ale comisiilor permanente.

Cine a făcut jocurile pentru ca ultracontestata ordonanță a interceptărilor să fie adoptată tacit de Senat? Cei care și-au pus speranțele în Parlament vor putea trage concluziile de rigoare. Este evident că atât Biroul Permanent al Senatului cât și președintele Senatului și liderii grupurilor parlamentare nu au depus diligențe în vederea dezbaterii ordonanței interceptărilor în termenul fixat. Cert este că la Senat manipularea a făcut casă bună cu superficialitatea și lașitatea. Cert este și că România devine oaia neagră a Uniunii Europene și în acest domeniu, în condițiile în care până și în Bulgaria vecină, la care ne place să ne uităm deseori cu superioritate, executarea interceptărilor este apanajul Ministerului de Interne, nu al unui serviciu secret.

Senator independent

Valer Marian