Un Barou pentru avocați, nu avocați pentru Barou !

Tweet

Restart Barou !

Noile alegeri din cadrul Barourilor din Romania dau ocazia provocarii unei schimbari. Este momentul ca avocatii sa se revolte impotriva celor care au acaparat profesia si au transformat-o in cenusareasa profesiilor juridice, in carpa de sters pe jos a institutiilor Statului. Este momentul sa schimbam actualele organe de conducere ale Barourilor cu oameni independenti, neaserviti nici unui sistem sau serviciu, fara datorii morale si fara timiditati decurgand din istorii personale si interese proprii.

Imaginea profesiei


Avocatul, singura profesie liberala dintre toate profesiile juridice, este cel mai prigonit si mai umilit, iar Barourile si Uniunea Avocatilor au stat si au asistat impasibil la scaderea atributiilor, la transformarea sa din garantul drepturilor si libertatilor cetatenilor in personaj auxiliar al justitiei.
Tinta batjocurii si tiraniei instantelor, umiliti in fiecare zi in salile de judecata, in arhive si grefe, tratati cu dispret de grefieri si jandarmi, obligati sa indure amenintari cu amenda si reclamatii, avocatii nu au avut NICIODATA un sprijin in asociatiile profesionale din care fac parte.
Baroul nu a stiut niciodata sa fie CSM-ul avocatilor, nu a vrut niciodata sa ia pozitie fata de abuzurile pe care avocatii le reclama in mod constant, nu a dorit sa fie un aparator al demnitatii si onoarei profesiei.
Din contra, Baroul a actionat in mod continuu impotriva intereselor membrilor sai, prin impunerea de taxe si refuzand sa dea socoteala pentru folosirea acestora, prin conditionarea exercitarii profesiei de avocat de plata cotelor de asigurare, de amenintarea cu excluderea la fiecare pas, prin refuzul sustinerii in mod activ a profesiei, prin demonetizarea institutiei in sine.

O alta problema nerezolvata pentru avocati: Casa de asigurari a avocatilor.

Permanent falimentara, cu toate ca incaseaza sume uriase de la avocati, o capusa care suge veniturile acestora fara ca ei sa poata avea vreun folos de pe urma platilor continue pe care le fac.
Este o ineptie ca, dupa ce ai cotizat in fiecare an cate zeci de mii de lei la Casa, sa primeasti sub aceeasi contributie pe care si un angajat cu studii medii il are si asta doar dupa indelungate piedici birocratice puse de angajatii Baroului si Casei, platiti din banii tai!
Sistemul de asigurari al avocatilor a fost conceput ca fiind separat de sistemul national, nu pentru ca sa existe o administratie diferita, ci pentru ca avocatii sa ii administreze patrimoniul astfel incat acesta sa aiba cel mai bun randament. Sa existe garantia intoarcerii banilor platiti.
In plus, de ce nu este cotizarea la Casa de asigurari facultativa? De ce sa nu fie pensia si alte indemnizatii direct proportionale cu suma cotizata? De ce avocatul sa nu poata sa controleze ceea ce se face cu banii sai?

Scaderea continua a atributiilor avocatului

Operatiuni pe care un avocat ar fi trebuit sa le poata face, care sunt in logica competentelor sale, au devenit monopolul altor profesii. Autentificarea actelor este doar un exemplu. Necesitata formei autentice, apoi, pentru validitatea actelor, se afla in continuarea aceleiasi logici.
Lipsa unei atitudini pro-active din partea Baroului, dublata de un lobby extrem de agresiv din partea Uniunii Notarilor, a permis extinderea actelor juridice a caror valabilitate este conditionata de autentificarea lor.
Acte normative trecute prin Parlament, pe sub masa, de comisiile juridice avand in componenta sau conducere notari au permis cresterea sferei de competenta a notarilor, in detrimentul avocatilor.
In acelasi timp, Uniunea notarilor a stiut permanent sa se ingrijeasca ca drepturile obtinute sa fie respectate de catre institutiile statului, incheind protcoale cu acestiea prin care introduceau notari in componenta diferitelor comisiilor avand ca scop supravegherea aplicarii legii. ANCPI este doar un exemplu, in care in mod constant comisiile mixte se intalnesc pentru a da instructiuni oficiilor judetene de cum trebuie aplicate normele legale.
In acest fel, chiar si atunci cand notarii nu aveau competente exclusive, acestia au stiut si au putut interpreta normele in asa fel incat sa isi creeze atributii pe care nu le aveau de drept.
Au reusit pana si modificarea codului de procedura civila, creindu-si in anumite materii competente concurente cu judecatorii ( a se vedea in materia arbitrajului obligativitatea existentei formei autentice a clauzei compromisorii si confirmarea de catre notar a hotararii arbitale!)

Onorariile

Barourile nu au vrut niciodata sa protejeze avocatii si rezultatul muncii lor. Campania sustinuta care s-a dus si se duce impotriva avocatilor si care le-a creat imaginea unor persoane care isi inseala clientii nu a fost in nici un fel combatuta de catre Barouri. Onorariile avocatilor nu mai sunt privite ca pretul muncii lor, ci ca pe obiect de negociere chiar si dupa ce serviciile au fost prestate. Avocatul este obligat sa presteze serviciul pentru care s-a angajat prin contract, in schimb plata onorariului este doar o facultate pentru client. Daca nu se doreste plata onorariului, client face plangere penala sau actiune in instanta de anulare a contractului pentru ca onorariul este prea mare, iar Parchetul si instantele sunt extrem de dispuse sa dea o palma mai ales avocatilor care nu au fost parteneri potriviti de dialog.
Instantele diminueaza onorariile in functie de “simpatia” pe care o nutresc avocatului sau anuleaza clauzele privind onorariile pe motiv ca nu ar fi “corecte”, sau ca nu ar fi fost intelese de catre client.
Practica onorariilor de succes nu a fost niciodata sprijinita de Barou, facand obiectul unor reglementari ambigue care permit interpretarea in orice directie a legalitatii clauzei de rezultat.
In loc sa isi aleaga ca model legislatia anglo-saxona, “business orientated” si clar favorabila avocatilor, Baroul a preferat conceptia francofona, de factura socialist-etatista in care onorariul avocatului este incorsetat de norme statutare si legale si, in plus, neprotejat.
Barourile nu au fost interesate, precum Uniunea executorilor, sa protejeze avocatii prin introducerea unor norme care sa nu mai permita magistratilor sa diminueze intr-un mod subiectiv, si de multe ori, cu rea credinta, onorariilor avocatilor.
In cazul anularii executarii, onorariul executorului ramane neatins. In schimb, avocatul nu este protejat in cazul in care insantele de judecata anuleaza contractele de asistenta juridica in baza carora s-au prestat serviciile juridice de care a beneficiat clientul. Mai mult, tot mai multe piedici in executarea contractului de asistenta juridica au fost puse, UNBR intervenind chiar in favoarea adoptarii unui recurs in interesul legii prin care contractul de asistenta juridica, cu toate ca era recunoscut drept titlu executoriu, trebuia investit de instante. Un non sens juridic dar care dadea prilejul instantelor de a respinge cererile de investire si de a face astfel imposibila recuperarea onorariului de catre avocat.
In acelasi sens, Barourile au omis sa organizeze curtile de arbitraj profesionsite care ar fi permis avocatului o judecata rapida, trimitandu-l astfel in fata instantelor de judecata.

Publicitatea

Interzicerea publicitatii serviciilor prestate de avocat nu are nici o logica daca nu luam in considerare interesul pe care membrii conducerii barourilor il au de a pune piedici in dezvoltarea unei piate libere si competitive.
Interzicerea oricarei forme de publicitate duce la o lipsa de transparenta a pietei serviciilor juridice care nu poate decat sa protejeze practici nelegale de recrutare a clientilor.
Lipsa de publicitate este in detrimentul clientului care nu se poate informa in legatura cu serviciile de care poate sa beneficieze.
Si este in detrimentul si a tinerilor avocati care doar prin publicitate se pot face cunoscuti si isi pot recruta clientela.
Se incearca astfel de catre conducerile Barourilor sa se mentina status-quo-ul de la transformarea colegiilor socialiste in barouri, si sa se pastreze avantajul dobandit de avocatii de la acel moment, din care au fost recrutati si s-au permanentizat actualii membrii ai organelor de conducere.

Inventarea specializarilor si cursurilor

Obligarea avocatilor de a frecventa cursurile este o ineptie. Baroul nu tuteleaza avocatii. Avocatii au tot interesul sa isi imbunatateasca prestatia. Daca nu o fac, ei singuri suporta consecintele, exprimate in calitate si cantitatea clientilor.
Nu este grija Baroului daca avocatii au sau nu clienti, pentru ca, in aceeasi logica, nu ar fi trebuit sa fi interzis publicitatea.
In acelasi timp, este lipsit de logica sa obligi o persoana sa ia lectii de la un concurent.
Este evident ca motivul pentru care astfel de cursuri au fost infiintate este acela de a permite Baroului sa mai incaseze niste taxe.

De ce Baroul nu a facut si nu face nimic pentru avocati?
Pentru ca Baroul, respectiv conducerea acestuia este un concurent al avocatilor!
Baroul nu exista pentru avocati. Baroul exista ca sa creeze legitimitate celor cativa avocati care fac parte din organele sale de conducere si care, din cauza lipsei de reactie si a atomizarii profesiei, s-au perpetuat la carma singurei profesii juridice liberale.

De aceea, daca doriti un Barou al avocatilor, veniti la alegeri!
Alegeti oameni care sa reprezinte interesele avocatilor, ale profesiei, si nu propriile interese.
Oameni care sa lupte cu sistemul judiciar corupt, care sa redea profesiei onoarea si demnitatea din perioada interbelica.
Care sa faca cinste colegilor avocati.
Votati Schimbarea!

Amjust.ro