BREAKING NEWS

Spovedania unei escroace din penitenciarul Arad (III)

Mizele “universitare” ale unui dosar de înșelăciune. Doi foști parteneri de afaceri se șantajează reciproc, iar o escroacă ajunge la pușcărie. Rămasă fără nicio șansă de eliberare înainte de termen, femeia se hotărăște să dezvăluie mecanismele jafului instituționalizat. Ce ne-a scris din Penitenciarul Arad ? Citiți mai jos.

 

            Spuneam în primul episod al “spovedaniei” că prima condamnare cu executare pe care a încasat-o Iulia Mădălina Prodan (fostă Ionescu), una dintre cele mai notorii escroace din istoria județului Satu Mare, a survenit după ce aceasta l-a înșelat pe omul de afaceri Felician Boloș, vânzându-i “pielea ursului din pădure”. Presa locală și centrală a scris volume despre acest caz neobișnuit. Rămâne un mister nedeslușit de  procurorii, judecătorii și jurnaliștii interesați de afacere. Cum a fost posibil ca versatul om de afaceri, Boloș, (culmea, fost polițist), să fie dus de nas de  Mădălina Prodan cu promisiunea că va fi ajutat să cumpere gara CFR Snagov și 12 vagoane de tren în schimbul sumei de 200.000 de euro ? Apoi, de parcă nimic nu se întâmplase, același Boloș cade victimă unei noi escrocherii. Prodan îl mai asigură că va exercita destulă influență pentru a-i angaja odraslele la Ministerul Afacerilor Externe, respectiv la Tarom. Făptașa are altă teorie despre modul în care i s-au instrumentat dosarele și, după încarcerare, Mădălina Prodan și-a așternut gândurile pe hârtie.

            După ce a fost condamnată în România, închisă și extrădată din Austria și, recent, recondamnată definitiv, Prodan s-a hotărât să vorbească. Mai întâi, a povestit cum au fost emise zeci sau sute de diplome, în baza unor acte de studii false sau prin simularea examenelor de licență la Universitatea Hyperion, la Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, la Universitatea București sau la alte instituții de învățământ cu care Hyperion avea protocoale de colaborare, până să obțină avizul de a-și organiza propriile sesiuni de licență. Practic, spunea Mădălina, “jumătate din cadrele de pe Udriște” și-au obținut în mod fraudulos diplome de studii superioare.

            A dat mai multe exemple de personalități politice și oameni de afaceri din Satu Mare ( Petric [n.r. probabil este vorba despre deputatul Octavian Petric], soția sa și Țou [n.r. probabil este vorba despre Ioan Țou]) și a afirmat chiar că în acest mod, fraudulos, și-ar fi obținut diplomele jumătate din cadrele MAI din secția de Poliție de la Udriște.

            Însă, un pion central în mărturiile scrise ale Mădălinei Prodan este milionarul C… Gh. fost partener de afaceri cu denunțătorul ei, Boloș. C… este un cunoscut politician sătmărean din comuna Certeze, fost deputat, prefect, etc, un personaj care a deținut nenumărate funcții importante, folosindu-se de actele false procurate cu ajutorul Mădălinei Prodan. Reamintim că aceasta din urmă a lucrat mai mulți ani la Universitatea Hyperion, al cărui fondator a fost tatăl ei, generalul Ion Prodan.  

Mădălina afirmă că diploma obținută ilegal de C… Gh. la Universitatea Hyperion îi folosea acestuia, printre altele, și pentru obținerea de fonduri europene.  Oamenii spun că C…Gh. deține numai la Odoreu peste 300 ha de teren, de pe care obține importante subvenții APIA.  

            Ce vrea să spună afacerista închisă ? Că de fapt, miza condamnării ei a fosta alta. Mădălina Prodan ar fi doar o victimă a războiului dintre doi foști parteneri de afaceri deosebit de influenți în județ, care s-au țepuit între ei în afacerea “Textila”, un dosar ținut la sertar de procurori. Și, pentru că ar fi refuzat să pună la dispoziția lui Boloș actele compromițătoare despre C…Gh., afaceristul i-ar fi făcut plângere. Așadar, conform Mădălinei Prodan, Felician Boloș dorea documentele compromițătoare pentru a-și șantaja fostul partener de afaceri, iar C…Gh. voia să țină sub obroc informațiile care l-ar putea compromite. Dealtfel, în urma unor “afaceri asemănătoare” în care și-a implicat unii membri ai familiei, ginerele său a suferit o condamnare cu executare, iar fiica sa își așteaptă sentința la începutul acestei toamne. Ce nu spune Mădălina Prodan ? Că în perioada în care a venit la Satul Mare și era cercetată în dosarele de înșelăciune, C…Gh. a ascuns-o într-o pensiune, în apropiere de Negrești Oaș.

            Ca urmare a acestui război mafiot, spune Mădălina Prodan, răzbunarea celor doi s-ar fi materializat în atacuri împotriva ei. În 2010, persoane necunoscute i-ar fi spart și incendiat casa din București, apoi ar fi incendiat și mașinile familiei. În mod curios, “hoții” nu erau interesați de aurul și banii aflați la discreție, au răscolit după stickuri și calculatoare. Dosarele deschise în urma acestor evenimente cu autori necunoscuți zac în nelucrare de aproape un deceniu.

             Vă prezentăm în continuare a treia parte a depoziției scrisă de Mădălina Prodan cu rezerva că nu știm cât de credibilă poate fi o escroacă notorie condamnată. Dar dacă spune adevărul ?          

Cum se aranjează studiile retroactive

            “L-am cunoscut pe numitul C… Gh. în 1999 prin intermediul domnului Bolog Tiberiu, apropiat fidel al acestuia și al doamnei Fedorca Aurelia actual primar al Negreștiului și mâna dreaptă din totdeauna a domnului C… Gh. În anul 1999 a venit la mine și la secretara șefă a Universității Hyperion, Tibi Bolog, pentru a-l ajuta pe C… Gh. să-și ia diploma de licență la Universitatea Hyperion, Facultatea de științe juridice. Acesta știa că pot să-l ajut deoarece tatăl meu Prodan Ion era membru fondator al Universității Hyperion din anul 1991, an în care a fost înființată universitatea. Acesta mi-a spus că C… Gh. era prefect de Satu Mare și are nevoie de studii retroactive, deoarece în momentul acela, la Prefectură, C…Gh. depusese o foaie matricolă de studii false, foaie matricolă făcută pe calculator. Așadar, el trebuia să se fi înscris la facultatea Hyperion în 1994. La insistențele celor doi am acceptat să-i ajut și în acest sens le-am cerut dosarul pentru a-l putea înscrie și înregistra retroactiv. În acel moment C…Gh. mi-a spus că nu are liceul terminat, ci doar 4 clase, dar acest lucru rămâne în sarcina lui, pentru a-și face rost de o diplomă de bacalaureat, dacă nu mă înșel, de la Liceul tehnologic din Negrești. Mi-a spus acest lucru, deoarece avea teamă să nu i se verifice diploma de bacalaureat și să se constate a fi falsă.”

Foaia matricolă rezolvă problemele de la prefectură

            “Eu atunci am spus că nu este competența Universității Hyperion să verifice veridicitatea diplomelor de bacalaureat. În următoarea săptămână îl trimite pe Bolog Tiberiu (în prezent decedat) cu dosarul complet, pentru a-și procura cei 5 ani de studii la Facultatea de drept, dându-mi termen de rezoluție o lună, deoarece era presat de la Prefectură și funcția sa era în aer. În circa 2 luni i-am întocmit foaia matricolă a celor 5 ani de studii din cadrul Universității Hyperion, aceasta fiind înregistrată cu număr matricol valabil la Ministerul Învățământului. Pentru a justifica prezența acestuia “la studii”, l-am pus pe acesta să facă o cerere pentru fiecare an de studiu prin care se adresa rectorului universității pentru a-l scuti de taxa de 300 de euro la vremea aceea, justificând că provine dintr-o familie săracă și cu probleme de sănătate. Era singura portiță existentă în regulamentul Universității Hyperion, pentru a justifica lipsa celor 5 chitanțe pentru fiecare an de studii, chitanțe ce trebuia înregistrate la Financiarul Universității Hyperion. Practic, fără aceste chitanțe nu puteai absolvi anii de studiu. Domnul Rector fiind de bună credință și având totală încredere în mine, mi-a semnat aceste scutiri de taxe. Acesta a fost cel mai greu și dificil moment al realizării foii matricole, pentru a avea și nr. matricol. În fiecare an erau în jur de 10 materii de curs, acestea fiind plătite cu 100 euro la fiecare examen.”

Licență aranjată la Universitatea Alexandru Ioan Cuza

            “După 2 luni l-am chemat pe Tiberiu Bolog să-i dau foaia matricolă care-l scăpa de problemele din Prefectură, deoarece foaia matricolă falsă trebuia schimbată cu foaia matricolă actuală, cu număr matricol înregistrat la C.A.A.F. și Ministerul Învățământului. Totul s-a liniștit urmând să mă contacteze când C… Gh. va dori să-și ia și licența în științe juridice. După un an sau doi mai târziu Tiberiu Bolog m-a contactat spunându-mi că trebuie să ne întâlnim urgent, deoarece au intervenit ceva probleme. A venit și mi-a spus că trebuie urgent înscris C… Gh. la prima sesiune de licență. În momentul acela Universitatea Hyperion nu avea autorizație de acreditare și nu putea organiza examene de licență în cadrul universității, aceasta încheind protocoale cu Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea de Stat București, etc.

            Din acest motiv am hotărât să-l înscriu la examenul de licență în sesiunea vară 2003 la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. În acel moment, acesta mi-a spus că-i este teamă să nu fie descoperit cu diploma de bacalaureat falsă și mi-a spus să o înlocuiesc pe aceasta cu alta și anume cu o adeverință de bacalaureat (ținea loc de diplomă) de la liceul din Livada, lucru ce am și făcut.  L-am înscris în sesiunea de licențe de la Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza prin protocolul existent. Acesta s-a cazat la hotelul Minerva din București, vis-avis de Secția Poliție sector 1. Ne-am dus împreună să-și susțină examenul de licență (totul aranjat cu decanul de atunci Voicu ), sarcina lui C…Gh. era doar să fie prezent în sală, să scrie ceva pe hârtie.”

Anchetatorii nu au verificat studiile

            “La ieșire din examen (l-am așteptat în fața porții Academiei) mi-a spus că a intervenit o altă problemă și nu mai vrea să-și ia licența la Academia Alexandru Ioan Cuza. L-am întrebat ce s-a întâmplat și mi-a spus că o ziaristă se afla la fața locului, el fiind ținta. Atunci am renunțat și nu i s-a dat nota de trecere. Atunci am înțeles că, în momentul acela, el trebuia să fie în SUA și nu putea fi de două ori în două locuri diferite în acel moment. În această situație, i-am spus să aștepte sesiunea următoare, când Universitatea Hyperion poate va avea autorizația de acreditare, lucru ce s-a și întâmplat. Ulterior, același lucru (inginerie cu studii false, nu diplomă falsă) s-a întâmplat cu Petric Octavian și soția. Aceștia ferindu-se unii de alții. Au fost foarte multe verificări la Universitatea Hyperion, la cererea acelei ziariste, în momentul mandatului de deputat, dar ei au verificat numai dacă diploma există și înregistrată, nu și studiile.

            În anul 2010, având probleme în București, am venit în Satu Mare și l-am contactat. Acesta mi-a spus că orice probleme am, să i le spun, că peste el nu poate trece nimeni și că SRI-ul este a doua familie a lui.”

Dosarul sau șantajul ?

            “În tot acest timp cât am stat în Satu Mare, familia Boloș mi-a spus de nenumărate ori că dacă am să le dau dosarul lui C…Gh. și modul în care și-a dobândit licența la Universitatea Hyperion, nu-mi va face plângere penală (eu având probleme cu ei) și vor avea grijă de el (vroiau să-l șantajeze pe C…Gh., deoarece aceștia, C…Gh. și Boloș, aveau fabrica Tricotex împreună și C…Gh. i-a vândut partea lui Boloș prin falsuri).  

             Am refuzat și, de atunci, au început problemele mele cu Boloș. În anul 2012, aveam restaurantul Mon Ami din Satu Mare și într-o zi, m-am trezit cu o vizită surpriză din partea domnului C…Gh. împreună cu soția sa. Scopul nu era un prânz, ci era o presiune să-i restitui orice act, lucrare, document, care mai sunt la mine sau Universitatea Hyperion, documente ce-l vizau direct. În acel moment nu l-am refuzat. I-am spus că mă voi duce cândva în București și i le voi da. Din acel moment, am început să-l evit, de fiecare dată când trimetea pe cineva (Bolog Tiberiu) sau când mă suna.

            Deoarece i-am refuzat propunerea lui Boloș de a-l șantaja pe C…Gh. și nu i-am dat nimic, Boloș și-a depus un autodenunț la DNA Satu Mare, unde comisarul de cercetare era o prietenă de familie foarte bună a familiei Boloș și procurorul Iancu.

            Boloș a făcut presiuni (că se va rezolva dosarul du DNA-ul) dacă voi accepta propunerea. Nu am cedat și am fost condamnată la 1 an și 10 luni pentru trafic de influență, eu neavând o calitate de funcționar public pentru a fi cercetată de DNA.

            Procurorul Iancu, la audiere, mi-a sugerat să mă împac cu Boloș, pentru a încheia dosarul cu bine. Nu am acceptat. Am avut în prima instanță pe avocatul Biro, care mi-a cerut 5000 de euro pentru a-i da lui Iancu pentru a avea o pedeapsă cu suspendare. Nu i-am dat, neavând încredere și am primit această condamnare.

            Am făcut apel la Curtea de Apel Oradea și, ca o coincidență, se schimbă procurorul DNA și intră cu întârziere (venind din Satu Mare) procurorul Iancu. Și așa am rămas la o condamnare definitivă de 1 an și 10 luni. “

Nu au furat aur și bani. Erau interesați de informații      

            “M-am predat pentru executarea pedepsei și, în timpul executării în anul 2015,  

 familia mea a avut presiuni pentru a-i da lui C…Gh. documentele compromițătoare. Am transmis să-și ia gândul și să aștepte până mă voi elibera. Acesta mi-a transmis că e foarte târziu până atunci și că se va descurca singur.

            Adevărul este că la o săptămână după această discuție, într-o zi de (Sâmbătă ?) la ora 11.00, locuința unde am locuit ( strada Oastei nr. 10 B) a fost spartă și s-au furat : laptop, stickuri, DVD-uri, nimic de valoare și erau pe masă (bani, aur). Foștii mei socri, când au ajuns, au chemat Poliția și au făcut o plângere la Secția 5 București (Bucureștii Noi) și până în prezent (?) fără autor necunoscut, cei de la poliție ne-au spus că spargerea a fost numai pentru recuperarea unor documente ce se aflau ori pe stick, DVD sau memoria calculatorului. Când m-am eliberat m-am întâlnit cu C…Gh., dar acesta nu a mai întrebat nimic de actele sale. Cert este că dosarul există și acum în cercetare la Poliție.”  

Descinderi cu mascații

            “Adaug un moment foarte important ce a avut loc în anul 2010. La începutul anului 2010, C…Gh. mi-a cerut pentru prima dată, după atingerea scopului său (diploma în regulă), să mă întâlnesc cu el pentru ceva foarte important în fața hotelului București, acolo unde el avea biroul de deputat. Atunci a fost prima dată când mi-a cerut dosarul în întregime, al său, ce încă mai era la Universitatea Hyperion. Eu atunci m-am eschivat și i-am spus că este la mine acasă (strada Oastei nr 10B), iar eu am divorțat în relații nu tocmai amiabile și nu mă mai pot duce după el ! Niciodată nu am înțeles de ce, la sfârșitul anului 2010, după o lună sau două de la întâlnirea cu acesta, în mod nejustificat, nici până în momentul acesta, locuința mea din strada Oastei nr. 10B a fost descinsă, la ora 6 dimineața, de mascați pentru o perioadă de 10 ore, fără să fiu parte într-un dosar, fără explicații, ridicându-mi-se de la domiciliu numai acte care aveau legătură cu Universitatea Hyperion (lucrări de diplomă, chitanțe etc, laptop). După o perioadă de timp, fostul meu soț s-a dus să-și recupereze laptopul și a făcut o adresă prin care solicita a i se da un răspuns cu privire la descindere și ce obiect a avut. Nu a primit niciun răspuns, nici astăzi, doar au fost returnate obiectele ridicate.”

I-au incendiat casa în două rânduri

            Tot în anul 2010, Boloș dorea actele lui C…Gh. pentru a-și rezolva el problemele și mă șantaja că, dacă le voi da, atunci el știe cum să le facă folositoare pentru el și mie nu-mi mai depune plângere. Nu am cedat și am rezultatul astăzi (condamnări).

            Și coincidență, C…Gh. mă caută după atâta timp, tot anul 2010, pentru același lucru – documentele.

            Rezultatul acestor presiuni dintre ei am fost eu și familia mea, deoarece pentru a mă impresiona și ceda, am avut parte de incendierea locuinței mele (strada Oastei nr. 10B de două ori ). Potrivit aestor evenimente au fost sesizate din oficiu Parchetul și Secția 5 Poliție. Rezultat – Zero !

            Totodată, în aceeași noapte, au fost incendiate 2 autoturisme ce aparțineau fratelui meu și casa unde locuia familia acestuia, împreună cu mama mea. Autoturismele au avut proces verbal cu daună totală.

            Undeva este un semn de întrebare, pentru că cine este autorul moral al acestor fapte a speculat momentul când, în 2010, aveam un conflict de cămătărie cu persoane temute din oraș și au făcut o diversiune.

            Stând și analizând situația, interlopii sunt certați cu legea și nu puteau organiza o desindere cu mascați din partea DNA-ului și nici să mușamalizeze atât de bine dosarele rămase și astăzi fără răspuns.

Întrebare : Ce nevoie ar fi avut interlopii de documentele lui C…Gh. ? La ce le-ar fi folosit ? De unde știau ce am în casă ? Repet din casă nu s-au furat bunuri materiale, ele fiind la discreție.  

Eduard Ovidiu Ohanesian