BREAKING NEWS

Securistul își schimbă numele, dar năravul ba

Luna trecută, după ce descâlcea o licitație dubioasă prin care Poliţia Locală Sector 2 “dăruise” firmei Felix Telecom un contract de peste 5 de milioane de euro, presa centrală și-a adus aminte și de trecutul tumultuos al acționarului majoritar al acesteia. Generalul în rezervă Teodor Ilieș, afacerist de succes al zilelor noastre spionase Occidentul pentru securitatea ceaușistă. Săpând mai adânc, jurnaliștii au aflat că ofițerul era abonat la contracte de milioane de dolari cu STS, SRI, Ministerul Finanţelor Publice, MApN şi Hidroelectrica, într-un cuvânt cu instituțiile statului. Apoi, au aflat că printre acționarii firmei cu lipici la contracte bănoase nu se afla numai  fostul ofițer DIE cu nume conspirativ Claudiu Averescu, ci și Terra SA, firma prin care Securitatea făcea, înainte de 1989 tranzacţii cu tehnică militară. Împinși de nostalgia Epocii de Aur, găsim în panoplia generalului afacerist, cel puțin încă două personaje de poveste : colonelul Gheorghe Horotan – vărul lui Ilieș și cadristul Petru Neghiu, actual președinte al Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe (ACMRR-SIE).Unul dintre aceștia a avut demnitatea să-și păstreze numele real până la moarte. Celălalt…

Personal, i-am întâlnit pe securistul-cronicar Petru Neghiu și pe Teodor Ilieș în vara anului 2012, după ce în presă apăruse portretul neromanțat al afaceristului. Inițial, am avut impresia că discut cu două ființe umane. „ Dar cine voiați să facă afaceri cu Israelul și cu Armata ?”, m-a întrebat tendențios Neghiu. I-am explicat că serialul “Cupola”, unde apăruseră detalii despre prietenul său Ilieș nu putea fii decât opera unui serviciu de informații. Afacerile generalului Ilieș și ale vărului său colonelul DIE (r) Gheorghe Horotan fiind în vizorul contrainformațiilor încă din 1973, când Averescu spion UM0920/V1 la Geneva cerea permisiune în Centrală să îl viziteze pe Horațiu (numele conspirat al lui Horotan) la New York. Horotan, originar din Satu Mare spiona alături de soția sa Augusta, sub aripa Direcţiei Economice din MAE la Națiunile Unite.
Într-o discuție purtată cu fostul magistrat militar Dan Voinea pe tema metehnelor vechiului regim, acesta spunea : “  Securitatea nu trebuie crezută pe cuvânt niciodată”. Mi-au venit în minte aceste vorbe după ce am parcurs câteva pagini din  revista Periscop, o publicație finanțată de Serviciului de Informații Externe, care ridică în slăvi (inclusiv prin versuri) marii torționari ai fostei Securități. Mai precis, este vorba despre însemnările securiștilor care și-au trădat  comandantul suprem, pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989.  În aceeași publicație, mi-am regăsit numele anagramatizat – Petinu Tregheu Ahonesian, alături  de câteva comentarii la adresa celor de etnie armeană. Ahonesian, nimic altceva decât o semnătură în subsolul unui articol ridicol și denigrator, scris de șeful Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, fost cadrist ceaușist la DIE/CIE/SIE. Așa a găsit de cuviință generalul Petru Neghiu să semneze un material în care îi înjură pe ofițerii care au avut tupeul să dezvăluie mizeria post-decembristă din “externe”.
Marin Cruceru, unul dintre ofițerii prezentați negativ de cronicarul Neghiu, purta numele conspirat “Cuza” și a lucrat sub acoperire pentru SIE vreme îndelungată, ca secretar de redacție la Jurnalul Național ediția de Chișinău. Probabil că ordinele primite de șeful rezerviștilor de la Biroul Director al noii securități (format din generalii Silviu Predoiu și Vasile Sarcă, ambii vechi ofițeri comuniști) nu se discută. Se execută. Altfel, Neghiu nu și-ar mai putea exercita talentul scriitoricesc pe banii poporului. Celălalt subiect al articolului, purta în anii ’70 numele de cod “Anton Traian” și spiona la ONU sub acoperirea de cercetător la Institutul pentru Studiere a Conjuncturii Economice Internaționale (instituție de acoperire a DIE). “Anton”, fost ofițer operativ, a avut tupeul inimaginabil să sesizeze fapte grave de corupție ale conducerii ACMRR-SIE la una din întâlnirile rezerviștilor de școala DIE din Brănești, adunare condusă chiar de Neghiu.
Generalul Voinea avea dreptate. În cazul “LOR”, aparențele înșeală. Pe vremuri, când organul de partid a hotârât să epureze “Sistemul” de bolșevicii aduși pe tancuri din URSS, mulți evrei și sovietici și-au românizat numele pentru a se menține în funcții de conducere din cadrul PCR, MAE, Justiție sau Ministerul de Interne. Foste cadre ale Direcței a III-a Contrainformații a DSS spun că maghiarii racolați în anii ’80 au procedat într-un mod asemănător. Astfel, Hirsch a devenit Haiducu, Ileș-Ilieș, Goldstein-Aurescu, Asztalos-Măgureanu, Haynal-Hăineală, Naghi-Neghiu, Silaghi-Stănescu ș.a.m.d.
Revenind la cronicarul secu Petru Neghiu, aflăm de pe siteul ACMRR-SIE, că a fost asistent universitar la facultatea de filologie a Universității Babeș Bolyai, unde urmase cursurile facultății de filologie-secția de limbă franceză. Neghiu se laudă că vorbește patru limbi străine : franceză, italiană, engleză și maghiară. Oameni răi și cârcotași din jurul generalului spun că de fapt maghiara este limba sa maternă. Dar asta este altă poveste. Așteptăm cu interes ca generalul de brigadă (r) Neghiu să scrie într-un alt număr al revistei Periscop despre mizerabilul turnător ungur Peter Naghi, marșrutizat de Securitate la Universitatea Babeș Bolyai, la facultatea de filologie – secția de limbă franceză pentru a fila o dizidentă celebră (la vremea aceea), profesoara Doina Cornea. Dacă este așa de specializat în anagrame, ne poate spune cronicarul Petru Neghiu ce nume și-a luat turnătorul Peter Naghi, după ce a intrat în sistem și de ce și-a trădat Comandantul Suprem.
Este de notorietate faptul că, în anii ’50, sub ocupație sovietică, în miliție a fost adus primul val de țigani, unii dintre aceștia ceangăi din zona Bacău, majoritatea purtând numele Gabor, de unde și denumirea de “gabori” dată milițienilor din Epoca de Aur. În cartea sa Gulagul în conştiinţa românească, Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste, apărută în 2005 la Iaşi, Editura Polirom, Ruxandra Cesereanu, referindu-se la Securitate și cadrele ei, face următoarea observație : „instrumentele represiunii au fost recrutate dinspre periferie spre centru. Funcţia represivă a fost încredinţată unor categorii sociale şi etnice excentrice. Din punct de vedere social au fost folosiţi indivizi declasaţi, compromişi în regimurile dictatoriale anterioare, care puteau fi şantajaţi. Din punct de vedere etnic, comuniştii români, dirijaţi de cei sovietici, nu au ezitat să apeleze la tensiunile interetnice reale, transformându-le într-un instrument de dezbinare în vederea consolidării puterii. Astfel în Securitate au activat indivizi aparţinând minorităţilor evreiască, maghiară, ţigănească, rusă. În acest fel, resentimentul populaţiei era deturnat de la obiectul lui real (torţionarii comunişti, indiferent de originea lor etnică), asupra unui obiect fals: minorităţile”.
Cu numele schimbate sau nu, Ilieș, Neghiu și ai lor fac parte dintr-un sistem pe cât de bine pus la punct, pe atât de ticălos și înrădăcinat în mințile și sufletele oamenilor numit Securitate. Noi vom continua investigațiile pentru a scoate la iveală legăturile celor de teapa lor cu bătăușul securității interne Ileș de la Satu Mare și cu un alt mare torționar al Ardealului din anii ‘50 Ludovic Weiss, retras în Israel în 1970. Îl asigurăm pe generalul Neghiu că ticăloșii își pot schimba numele, dar năravul ba. În definitiv, nu este important cum te cheamă sau ce etnie ai, onorant este să-ți păstrezi și să-l rostești cu plăcere în public.
 

Eduard Ovidiu Ohanesian

 

 

1 Comment on Securistul își schimbă numele, dar năravul ba

  1. Am aflat aceasta pagina, dupa ce am cautat despre Securistul își schimbă numele, dar năravul ba pe Google.
    Se pare ca informatia dvs e foarte valoroasa, mai ales ca am mai gasit aici si
    despre ohanesian, ora exacta, lucruri interesante si folositoare.
    Mult succes in continuare!

    View Comment

Comments are closed.