BREAKING NEWS

Secrete prăfuite din sertarele Codruței Kovesi

Păgubitul român, plimbat nouă ani cu jalba-n băț prin instituțiile comunitare

*Un caz de piraterie software și de fraudă scoate la iveală modul defectuos (maladministration) în care instituțiile Uniunii Europene gestionează cheltuirea și recuperarea banilor UE
*În 2003, aplicațiile tip ERP, proprietate a S.C. OMNIS Group SRL, piratate de o firmă concurentă, au fost folosite pentru derularea unui grant PHARE
*În 2006, Oficiul de Luptă Antifraudă (OLAF), instituția care avea competența să cerceteze cauzele de fraudare ale bugetului UE, a deschis cazul OF/2005/0417 și, pe baza comunicărilor primite de la autoritățile judiciare române a decis să nu începă investigația
*OLAF garanta astfel, că derularea contractului PHARE în discuție era conformă cu cele mai înalte standarde europene de utilizare a fondurilor nerambursabile în domeniul IT
*Investigația se redeschide patru ani mai târziu (2010) sub alt număr, iar în 2014, OLAF constată că victima avea dreptate
*Raportul final al OLAF, recomandă imperativ recuperarea prejudiciului de 50.000 de euro, după 9 ani de ping pong cu documentele cazului OMNIS, după ce a cheltuit un munte de bani cu deplasări și investigații
*Direcția Națională Anticorupție refuză să dea orice fel de informații despre comunicările cu OLAF în cazul OMNIS

 

În 7 martie 2005, sub titlul “Piraterie software”, cotidianul Ziua relata pe scurt povestea S.C. OMNIS Group SRL care, constata că o firmă concurentă îi piratase aplicațiile software tip SaaS (CLOUD) EAS/ERP, producție proprie, comercializându-le sub alte denumiri prin intermediul Internet. Programatorii descoperiseră din întâmplare, în anul 2004, că instrumentele de navigare și control al aplicației “ISIS.net”, creație originală OMNIS, care avea în spate milioane de linii de cod create de angajați, ani în șir, erau postate pe un site obscur. “www.rsc.ro” aparținea S.C. Romanian Software Company (RSC), o companie cu doi angajați la acea vreme, printre acționarii căreia se afla fostul ministru de finanțe Sebastian Vlădescu (26%). Misterul sustragerii codului sursă al aplicației ISIS. net a fost elucidat după ce au fost identificați autorii : Dragoș Săracu și Irinel Lupei, doi foști angajați OMNIS care plecaseră la RSC cu tot cu programe. Reprezentanții OMNIS spuneau că, pentru a acoperi și, ulterior, promova frauda, RSC a redenumit aplicațiile furate, acestea fiind comercializate sub titulatura de Hipocrate, Ares.Net, Care.Net, HIS (Hospital Information Systems), etc. Apoi, pentru a-și asigura protecția, RSC ar fi donat aplicația Hipocrate (HIS) către spitalul SRI, Pofesor Agrippa Ionescu (în data de 19 iulie 2002, pentru o valoare contabilă de 120.000 euro fără TVA) și Spitalului de Urgență Profesor Dr. Dimitrie Gerota al MAI (în data de 12 noiembrie 2002, pentru o valoare contabilă de 150.000 $ fără TVA). Pe lista clienților RSC, care au beneficiat de aplicațiile piratate, se află zeci de policlinici, spitale, servicii de ambulanță, primării, alte firme private. OMNIS, proprietarul de drept al software-ului, a notificat imediat beneficiarii fraudei, a trimis plângere la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), la Poliție, la Ministerul IT&C, urmând demersurile legale în justiție. Firma RSC a negat continuu frauda, motivând că a primit codul sursă (care se regăsește în aplicația Navision 3.60) de la Microsoft, gratuit, pe Internet. Conform declarațiilor RSC, aceasta beneficiase de codul sursă în virtutea faptului că, devenise în 2005, partener certificat Microsoft pentru livrare de produse IT pentru administrarea afacerilor. În cele din urmă, expertizele ORDA au dovedit că aplicația ISIS.net fusese piratată și că Microsoft nu a pus la dispoziția RSC vreun cod sursă. OMNIS a depus un lung șir de plângeri penale, scrisori și notificări către autoritățile statului, și autoritățile Comisiei UE, urmate de numeroase procese mediatizate în presa centrală în cotidianele Ziua, Atac, Gardianul ș.a. La rândul ei, RSC îi dă în judecată pe reprezentanții OMNIS Group, acuzându-i de denigrare, dar pierde toate procesele.

Piraterie software și fraudă cu fonduri europene

În încercarea de a afla cât mai multe informații despre cei care îi prejudiciaseră, reprezentanții OMNIS Group descoperă că firma RSC, fără angajați până la sfârșitul anului 2002, derula un contract care beneficia de finanțare din fonduri PHARE, care presupunea crearea și dezvoltarea unor programe software pentru management medical. Proiectul european se intitula “Development and selling software HIS – Hospital Information System – for medical management, creation and and selling three new software products” și beneficia de o finanțare din surse europene de 50.000 de euro “RO 0007.02.01, asociate cererii de proiecte (Call for proposal) CP-1/2001. OMNIS acuză RSC că a folosit în cadrul acestui proiect aplicațiile piratate și, în data de 5 mai 2005, semnalează frauda de proprietate intelectuală șefului Delegației Uniunii Europene la București, Jonathan Scheele, solicitând verificarea contractului. În scrisoarea adresată înaltului demnitar european, OMNIS a atașat Raportul de Expertiză ORDA care confirma plagiatul operelor sale originale și atrăgea atenția că fondurile PHARE acordate firmei Romanian Software Company erau folosite ca suport și legitimizare a fraudei în curs de extindere.
Patronul firmei OMNIS, Dragoș Rișcanu, afirmă că procedurile de verificare erau simple. Oficialii UE nu aveau altceva de făcut decât să răsfoiască documentația depusă la finalizarea grantului, să caute codul sursă care a stat la baza aplicațiilor nou create de RSC, acesta devenind după acceptarea raportului final de recepție a proiectului, și proprietatea UE, care avea dreptul să îl folosească după cum credea de cuviință că este mai bine pentru interesele UE.

Decizie necomunicată, acuzații nefondate

Inițial, sesizarea OMNIS nu a fost verificată de reprezentanții instituțiilor UE la București, dar este trimisă la OLAF, serviciul care elaborează lupta antifraudă în numele Comisiei Europen. În secret, fără să comunice cu informatorul, OLAF deschide în baza sesizărilor OMNIS, primul dosar, OF/2005/0417, pe care îl închide în data de 04.07.2006 cu decizia “Non Case”. Astfel, OLAF lua decizia de accepta ca standard european de bună practică frauda respectivă, bazându-se doar pe rapoartele Poliției (procuror de caz Nicoleta Bulgaru și procuror Dragoș Nestor) și ale Direcției Naționale Anticorupție (procurorii Irinel Păun și Claudiu Dumitrescu), care nu luaseră în considerare probele administrate nici expertiza ORDA. Decizia (Non case) stabilea că acuzațiile de piraterie și fraudă aduse firmei RSC erau nefondate. Documentul semnat de Alberto Perduca nu a fost comunicat OMNIS, apoi OLAF nu a catadicsit să mai răspundă scrisorilor repetate trimise de cei prejudiciați. În cele din urmă, după mai bine de patru ani de la închiderea OF/2005/0417, în cursul anului 2010, la cererea jurnalistului Dan Coste (care tratase cazul în amănunt în paginile “Microsoft Îngerul Păzitor”, volumele 1 și 2 , publicat la editura Aldo Press 2010 ), OLAF comunică decizia de “Non case” prezentată mai sus. Ulterior, OMNIS primește o scrisoare prin care este informată că în urma sesizărilor sale, OLAF a deschis o nouă investigație OF/2010/0068, care cuprindea și toată documentația din dosarul clasat. După cercetări îndelungate, care au mai durat încă patru ani, timp în care două delegațiile de control OLAF sau deplasat în România pentru a strânge informații suplimentare ( în septembrie 2012 și în februarie 2013), cazul a fost reclasificat ca “investigație externă”. Presupunem că numai costurile deplasărilor și vizitelor comisiilor OLAF în acest caz trebuie să fi depășit prejudiciul din dosar, adică 50.000 euro.

Raport final : victima are dreptate

Au mai trecut încă doi ani ( 9 în total), până ce OLAF avea să constate că de fapt OMNIS Group are dreptate. În urma sesizărilor repetate ale victimei actului de piraterie (crimă cibernetică după standardele Convenției de la Budapesta privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001) utilizat în fraudarea fondurilor europene, oficialii UE au emis “Raportul final THOR (2014) 23116” din data de 6.08.2014 prin care, folosind o expresie alambicată, afirmă că “ concluziile activităților investigative fundamentează posibilitatea comiterii unor infracțiuni care au afectat interesele financiare sau de altă natură ale Uniunii Europene”. Cu alte cuvinte, investigatorii au constatat ineligibilitatea firmei Romanian Software Company SRL pentru a primi grantul PHARE de 50.000 euro, ineligibilitatea costurilor datorate conflictul de interese în care se aflau managerii și acționarii RSC la acea vreme și existența un posibil act de piratare software. Ca urmare, investigatorii OLAF recomandau imperativ Directorate General Enlargement ( DG ELARG) din cadrul Comisiei Europene să recupereze întreaga sumă plătită RSC prin programul PHARE 2000 Coeziune Social- Economică – RO 0007.02.01 și asigurarea cooperării cu autoritățile române pentru recuperarea integrală a fondurilor, având în vedere că fraudarea fondurilor Phare și piratarea aplicațiilor OMNIS Group făcea subiectul dosarului 85/P/2011 instrumentat de DNA.
De asemenea, OLAF recomandă Direcției Naționale Anticorupție să ia în considerare rezultatele raportului final și să coopereze strâns cu oficialii Comisiei Europene, luând toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea fondurilor fraudate. Având în vedere caracteristicile cazului, OLAF le solicită celor notificați și raportarea soluționării celor susmenționate în cel mult 12 luni de la data primirii recomandărilor OLAF.

Cazul OMNIS secretizat ?

Ministerul Public și DNA au primit raportul final (OLAF Case OF/2010/0068 – 6 August 2014 Final Report and Recommendations) emis, împreună cu recomandările de rigoare, în 25.08.2014. Scrisoarea semnată de directorul Giovanni Kessler, atrage atenția ÎCCJ, asupra legăturii dintre investigația OLAF și dosarul penal nr. 85/P/2011, aflat pe rol la DNA. Firma OMNIS Group, parte vătămată în dosarul menționat, a primit documentul de la DNA, oficial, în 20 decembrie 2016. Am încercat să aflăm în ce constă colaborarea strânsă a instituțiilor europene cu DNA în cazul OMNIS și dacă în urma recomandărilor imperative cuprinse în raportului final OLAF, magistrații anticorupție au întreprins vreo măsură pentru recuperarea fondurilor fraudate. Deasemenea am solicitat DNA o listă a instituțiilor competente pe care DNA le-a sesizat pentru rezolvarea cazului.
Direcția Națională Anticorupție ne-a dat de înțeles că, deocamdată, informațiile referitoare la cazul OMNIS nu sunt de nasul presei și ne-a remis următorul mesaj : “La solicitarea dvs. din data de 11 mai 2017, Biroul de Informare şi Relaţii Publice este abilitat să vă comunice următoarele: În acest moment, informațiile solicitate nu fac obiectul comunicării publice, fiindu-le incidente prevederile art. 12, lit. e) din legea 544/2001”.
Am încercat să aflăm de la oficialii Uniunii Europene cum a fost posibil ca de abia după un deceniu de tergiversări, investigatorii OLAF să ajungă, în sfârșit, la concluzia că în cazul semnalat de firma OMNIS Group s-a produs o fraudă cu bani europeni. Răspunsul remis de OLAF este dezarmant. Oficiului de presă al antifraudei europene ne transmite prin pixul purtătorului său de cuvânt, Silvana Enculescu, următoarele: “Având în vedere reglementările secretizării investigative și potențial juridice în astfel de cazuri, OLAF nu poate face alte comentarii.”

Eduard Ovidiu Ohanesian

Documente OLAF si nu numai….

Articol Dan Coste ZIUA DNA predare raport OLAF Riscanu Istoricul demersurilor OMNIS Lista demersurilor catre UE Raport Decizia Non case

raspuns DNA OLAF