BREAKING NEWS

Scrisoare deschisă la 70 de ani de NATO

Către :

 

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

În atenţia :

Consiliului Atlanticului de Nord

Domnului Jens Stoltenberg, Secretar General al NATO

Cc:

Oficiul de Presă al NATO

Doamnei Oana Lungescu, Purtător de cuvânt NATO

Notificare

Subsemnatul Ohanesian Eduard Ovidiu, cetățean român, posesor al C.I. seria ……………, domiciliat în strada ……………………… București, România, cetățean al Uniunii Europene, posesor al pașaportului nr. ……………., în calitate de jurnalist și de parte civilă (sentința penală a Curții de Apel București nr. 122/24 aprilie 2008 și sentința 122/13 iunie 2007, definitive și irevocabile), sunt victima unei operațiuni de terorism internațional, planificată şi realizată, în anul 2005, de celule teroriste, conduse de un cetățean al SUA și de un cetățean român, implicaţi în nenumărate alte activităţi infracţionale (mai ales în contrabandă internațională cu armament, răpire și tortură a unui cetățean al SUA și a unui jurnalist francez).

            I. Luând în considerare condamnarea și încarcerarea cetățeanului SUA, Mohammad Munaf, născut la data de 29.11.1962, în Irak, fiul lui Munaf și Suad, posesor al pașaportului SUA, tip PA, nr. 112264008, cu domiciliul în 53-56 Forest Ave 2R, Sect.5, Ridgewood NY 11385 / New York USA, suspectat că ar fi angajat sau colaborator al Central Information Agency (CIA), dat în urmărire internațională pentru inițiere, coordonare și finanțare a unei acțiuni teroriste prin care au fost răpiți trei cetățeni români (cu mandat de executare a unei pedepse cu închisoarea de 10 ani), în prezent, deținut în Penitenciarul Rahova, luând în considerare condamnarea și încarcerarea pentru răpire şi terorism internaţional a fostului cetățean român, Omar Hayssam, născut la data de 01.03.1963, fiul lui Hayssam Khaled Omar și al lui Zahrei (Farzat), maior (r) în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condamnat cu executare la 20 de ani pentru inițiere, coordonare și finanțare a unei acțiuni teroriste prin care au fost răpiți trei cetățeni români, aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni și având în vedere atât protecția acordată teroriștilor internaționali mai înainte menționați, cât și ascunderea faptelor și complicilor acestora de către două state membre NATO, România şi Statele Unite ale Americii (SUA), vă aduc la cunoștință și vă sesizez public următoarele :  

1. Complicitatea și conspirația instituțiilor politice şi militare ale României și ale Statelor Unite ale Americii, care au asigurat protecția și au ascuns informații prețioase depre celule teroriste, contrabandiști internaționali, răpitori şi pe complicii acestora, fie ei persoane private sau instituţii, care au răpit și torturat ofițeri și cetățeni obișnuiți români, americani și francezi.

2.Referitor la aceste acte grave comise de reprezentanții militari și politici ale celor două state membre ale NATO și partenere pe alte teatre de luptă de pe glob, notific Consiliul Nord-Atlantic, în calitate de victimă a unor acte de terorism internaţional și trafic ilegal cu armament și, în calitate de jurnalist, vă solicit să analizați cu atenție și celeritate faptele descrise mai jos și să luați măsurile de necesare în virtutea principiilor și obiectivelor care stau la baza Alianței.

3.De asemenea, vă atrag atenţia că, împotriva principiilor Alianței, două state partenere în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), partenere în lupta globală antiteroristă, Statele Unite ale Americii și România, sprijină nemijlocit acțiuni teroriste și protejează celule teroriste formate din cetățeni români, americani, ruși, arabi și de alte naționalități, unii dintre aceștia fiind semnalați în mai multe rezoluții emise de Organizația Națiunilor Unite, în rapoarte UNIDIR sau aflați pe lista persoanelor căutate prin Interpol, alții fiind deja condamnați și încarcerați, după ce s-a procedat în mod repetat la adăpostirea lor în unități militare ale SUA.

4.O parte din infractorii de care vorbim au fost eliberați sau ținuți în custodia  forțelor militare aliate, cu bună știință, pentru a nu fi aduşi în faţa instanţelor de judecată românești sau americane, folosindu-se infrastructura și resursele militare ale statelor respective. Unii dintre teroriști, colaboratorii lor și celulele din care aceștia fac parte nu au fost niciodată urmăriți / urmărite, nici anchetați sau judecați pentru faptele lor, deși, inițial, au fost arestați pentru răpire sau trafic ilegal cu armament, droguri, țigări sau alte substanțe sau echipamente supuse embargoului internațional. În acest scop, înalți oficiali din cele două state la care facem referire mai sus, au folosit înțelegeri politice la cel mai înalt nivel, acorduri subterane mai vechi și protocoale noi, clasificate, semnate după 2004, anul în care România a aderat la NATO.

5.Nu au fost căutate, identificate sau anchetate contactele, sursele de finanțare, cercul infracțional și nu a fost trasată harta relațională, referitoare la celulele teroriste descrise mai jos. Deși autoritățile SUA și România cunoșteau în detaliu date despre  infracțiunile multiple desfășurate de teroriștii implicați în răpirea unor ofițeri de informații SUA și a unor cetățeni români, irakieni și francezi, nu au fost întreprinse demersuri pentru stoparea acestor activități criminale.

II. Compromiterea și vulnerabilizarea Alianței, la cel mai înalt nivel, prin numirea unui oficial controversat în conducerea NATO. Sub steagul fals al luptei împotriva terorismului și ca urmare a secretizării abuzive a operațiunilor speciale derulate de structurile de informații românești și americane în Siria, România și Irak, a fost împiedicată anchetarea unor acte grave de terorism, răpire și contrabandă internațională cu armament, în care sunt implicate instituții militarizate din cadrul celor două state membre NATO și partenere în diverse teatre de război. Astfel, o seamă de teroriști și criminali, cultivați de serviciile secrete, în România, încă dinainte de 1989, au beneficiat, timp de mai multe decenii, de protecție politică și suport economico-financiar din partea celor două state, mai ales din partea României.

1.Concret, actele de criminalitate economico-financiară care au asigurat finanţarea terorismului internațional, derulat de celulele teroriste de care vorbim, pe teritoriul României și în afară, s-au manifestat pregnant în perioada în care actualul secretar general adjunct al NATO, domnul Mircea Geoană (fiul generalului Ioan Geoană[1], personaj cu funcții înalte în nomenclatura comunistă, fost șef al Apărării civile, cu activitate intensă anti-NATO, anti-UE, înainte de 1989) ocupa funcții importante atât în statul român, cât și în perioada care acesta a activat ca ambasador al României în SUA.

2.De-a lungul carierei sale, Mircea Geoană a păstrat și cultivat legăturile cu vechiul regim nu numai prin intermediul partidului pe care l-a condus, ci și în afara lui. De exemplu, unul dintre prietenii săi vechi, generalul SIE, Dan Dumitru, a fost semnalat de jurnaliști, în timpul alegerilor prezidențiale din 2009, în anturajul lui Geoană, cu arma din dotare la vedere în mijlocul mulțimii. Înainte de 1989, generalul Dumitru a făcut parte din faimoasa unitate de spioni “ilegali” denumită “Fantome”, UM 0920/U, care acționa sub acoperire în spațiul occidental, împotriva NATO. În democrație, prietenul lui Mircea Geoană a condus Direcția Operațiuni Speciale din spionajul extern, apoi a fost numit șef al Oficiului pentru Relațiile cu Republica Moldova din subordinea Secretariatului General al Guvernului. Iată cum a fost posibil ca, la 70 de ani de la înființarea Alianței, domnul Mircea Geoană[2], coleg de partid (Partidul Social Democrat) cu teroristul român Omar Hayssam, cu anturajul descris mai sus, să fie numit secretar general adjunct al NATO.

III.Două state, România și SUA, aliniate cel puțin la nivel declarativ în lupta globală antiterorism, au mușamalizat și au ascuns infracțiuni de terorism, răpire și contrabandă internațională cu armament, prin eliberarea și protejarea teroriștilor, făptașilor și complicilor acestora, fie că este vorba despre persoane private, reprezentanți sau agenți ai instituțiilor de forță ale României sau ale SUA și au secretizat abuziv probe (documente, înregistrări audio/video, dosare penale).

1.În operațiunea “Răpirea din Irak”, în care au fost implicați și trei cetățeni români, au fost ascunse opiniei publice, o perioadă îndelungată, numărul și identitatea ostaticilor, deținuți de gruparea teroristă dirijată de Omar Hayssam – Mohammad Munaf, sub pământ, în ferma aflată la 29 de kilometri sud de Bagdad, în zona denumită de militari Triunghiul Morții[3] (delimitată de localitățile Iussufia, Mahmudia, Iskandaria). Din totalul celor 55 de zile de detenție, subsemnatul a fost ținut ostatic în condiții foarte grele, în locația de mai sus, mai bine de 51 de zile. Ferma în care au fost ținuți ostaticii enumerați mai sus se afla la coordonatele următoare: ( GPS militar)  33°05’32” Nord și 44°26’46” Est.

2. Cu alte cuvinte, SUA, România și Franța au încercat să ascundă faptul că pe lângă cei trei jurnaliști români ostatici în subsolul fermei irakiene, gruparea infracțională a ținut sub amenințarea armelor, un ofițer de spionaj american, Roy Hallums, o jurnalistă franceză, Florence Aubenas, un ofițer de aviație irakian, Hussein Hanoun, un comerciant filipinez și alte cinci persoane de naționalități diferite, despre care nu s-au publicat informații. Târziu, în anul 2010, fostul ofițer de spionaj al armatei SUA (Pentagon), Roy Hallums, a primit aviz de la organele contrainformative americane și a recunoscut, în mod oficial, în cartea sa, cu titlul “Buried Alive”[4], că a fost deținut sub pământ, alături de jurnaliștii români (Capitolul 20 The Romanians, pagina 129)[5]. De asemenea, Hallums a primit aviz să participe la emisiuni cu nivel maxim de interes în rândul telespectatorilor în SUA, cum ar fi “60 minutes”, într-un interviu despre răpirea sa, realizat de Lesley Stahl.

3.Astfel, Roy Hallums confirma indirect ceea ce autoritățile SUA s-au străduit să ascundă și anume că un cetățean al SUA, Mohammad Munaf, a fost cel puțin complice la răpirea și torturarea altui cetățean SUA (Hallums) și a unei franțuzoaice (Florence Aubenas). Roy Hallums nu a fost niciodată audiat de procurorii români în dosarul de terorism deschis la București (dosar penal nr. 540/D/P/2005), deși mărturia sa avea o importanță deosebită. Teroriștii Munaf și Omar nu au fost cercetați sau puși sub acuzație de justiția SUA sau în Franța pentru răpire, în cazurile Roy Hallums, Florence Aubenas, ș.a.

4.După câțiva ani de la eliberarea ofițerului Roy Hallums, armata Statelor Unite ale Americii a declasificat informații și imagini despre recuperarea acestuia de către ofițerii serviciului special Hostage Working Group[6], aflat sub conducerea colonelului Daniel O’Shea. Sub coordonarea și folosind documentarea serviciilor secrete ale armatei SUA, postul Discovery Channel a prezentat în documentarul “Kidnapp and Rescue”[7], primele imagini din locația în care Hallums a fost ținut ostatic alături de jurnaliștii români, de jurnalista franceză și de alte victime ale răpirilor. Beneficiind de filmările originale ( imagini luate din drone și de pe căștile militarilor ) producătorii documentarului au ascuns cu grijă orice informație despre ceilalți ostatici, fără să facă vreo referire la jurnaliștii români sau la persoana care le-a oferit militarilor informații despre ferma cu ostatici.

5.În luna mai 2005, imediat după eliberarea jurnaliștilor români și aducerea acestora în țară, Serviciul Român de Informații a continuat operațiunea de mușamalizare a cazului de terorism internațional. Sub pretextul unui “debriefing”, jurnaliștii au fost închiși într-o vilă din complexul SRI, denumit codificat K2-K4-T14[8], după numele străzilor pe care se află, sub paza ofițerilor antiterorism. În această perioadă, jurnaliștii au fost anchetați de echipe mixte formate din magistrați DIICOT și ofițeri de informații în lipsa avocaților. Declarațiile luate în aceste condiții au fost secretizate, dar folosite ca puncte de reper de magistrații DIICOT în ancheta oficială. Operațiunea de anchetare ilegală a foștilor ostatici nu se putea derula decât în virtutea unor protocoale dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) și Serviciul Român de Informații, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).     

6.Anchetatorii români au fost interesați de informațiile pe care jurnaliștii le dețin despre adevăratele mize ale operațiunii de răpire, deoarece în spatele “Răpirii din Irak” se ascundeau alte operațiuni secrete, iar magistrații bănuiau o legătură apropiată între unii jurnaliști și teroriști. Ulterior, lt.-colonel Moaied Abdel Kazem[9], anchetator în cadrul Ministerului de Interne Irakian, a confirmat implicarea unuia dintre jurnaliștii români în organizarea răpirii. Într-o înregistrare video, anchetatorul irakian a acuzat autoritățile române că îl acoperă pe jurnalistul implicat în organizarea operațiunii de răpire.

            7. Pe de altă parte, subsemnatul a descoperit și a probat că, din dosarul inițial, cu nr. 540/D/P/2005, anchetatorii au disjuns, în secret, o altă lucrare penală, mult mai importantă, în care au fost ascunse adevăratele mize ale operațiunii “Răpirea din Irak”. Este vorba despre dosarul nr. 628/D/P/2005[10], în care magistrații anchetau legăturile teroriștilor Omar Hayssam și Mohammad Munaf cu celula condusă de traficantul de armament Viktor Bout. În dosarul “Armamentul” au fost audiate sute de persoane, politicieni, oameni de afaceri, diplomați și ofițeri de informații. Magistrații DIICOT au lucrat compartimentat, pe echipe, fiecare cu părticica sa. Singurul care știa tabloul de ansamblu al dosarului nr. 628/D/P/2005 era procurorul Ciprian Nastasiu.

8. Vă reamintesc faptul că, în timpul anchetelor derulate la București, în dosarele nr. 540/D/P/2005 și nr. 628/D/P/2005, în beciul cu ostatici, de unde fuseseră extrași românii, zăceau ofițerul american Roy Hallums, jurnalista franceză Florence Aubenas și alte persoane. Aveam să aflu mai târziu că serviciile de informații ale SUA îi ceruseră pentru interogare, atât pe jurnaliștii români extrași, cât și pe teroristul Mohammad Munaf. Autoritățile române au refuzat cererea, pentru că erau suspiciuni rezonabile că cel puțin unul dintre jurnaliști, odraslă de politician și diplomat, era implicat în organizarea răpirii, familia sa făcând parte din anturajul teroristului Omar Hayssam.

IV. Serviciile de informaţii româneşti şi americane, în complicitate, au ascuns continuu şi au blocat parţial sau total anchetele referitoare la activităţile teroriste derulate de gruparea Viktor Bout-Omar Hayssam-Mohammad Munaf şi complicii acestora[11]. Cel mai important secret din spatele operațiunii “Răpirea din Irak” este traficul internațional cu armament, în care teroriștii, unul român, altul american, erau implicați până peste cap, alături de Viktor Bout & Comp și de instituții și firme românești (Monzer Al Kassar, Ivan Grigorevici Busuioc, Romarm, etc).

1.În încercarea de a ascunde de ochii publicului trocul arme contra droguri ( narcoterorism cum a fost denumit de autoritățile SUA ) care stă în spatele răpirii jurnaliștilor români în Irak, procurorul șef adjunct DIICOT, Ciprian Nastasiu, decide disjungerea unui dosar nou 628/D/P/2005[12], denumit de presă “Armamentul”, din 540/D/P/2005, dosarul răpirii. Disjungerea s-a produs în data de 4 iulie 2005, în mare secret, prima dovadă a existenței noului dosar, fiind înregistrată în Procesul verbal încheiat în data de 18.11.2006, semnat de procurorul de caz Ciprian Nastasiu și de ofițerul Ministerului de Interne, Miron Cristian Alexandru. Din acest moment autoritățile române și cele americane au lucrat cot la cot pentru a-l identifica, documenta și aresta pe traficantul Viktor Anatolyevich Bout și numai pe acesta, deși în dosarul nr. 628/D/P/2005 aveau să fie audiați și anchetați zeci-sute de oameni de afaceri, politicieni, diplomați și chiar membri ai serviciilor de informații.

2. Începând cu anul 2007, ca răsplată pentru obediența sa în fața factorului politic, magistratul care a instrumentat cele mai importante dosare româneşti referitoare la terorismul internaţional, Ciprian Nastasiu, a fost invitat de autorităţile SUA[13], în mai multe rânduri, pentru a conferenţia în faţa cadrelor FBI, CIA şi Secret Service despre rolul colaborării dintre magistraţi şi serviciile secrete (protocoale secrete, echipe comune), metodă dezavuată de întreaga societate românească în ultimii ani şi denunţată de Justiţie ca fiind abuzivă și ilegală. De remarcat că magistratul Nastasiu, avea soția angajată în cadrul Serviciului Român de Informații, instituție de contraspionaj intern care a avut numeroase ingerințe dovedite, ulterior denunțate ca ilegale, în actul de justiție.

3.Numele traficantului Viktor Bout, în toate formele acestuia, figurează în mai multe rezoluţii ale Naţiunilor Unite și rapoarte emise de Comitetul de Securitate al Națiunilor Unite (ONU), printre care SC1532 (2004),SC 8570/1 Decembrie 2005[14]. Decenii la rând, au fost ascunse dovezile despre colaborarea intensă dintre serviciile secrete românești cu celulele teroriste și traficanții de armament, mai nou, despre relația dintre Serviciul Român de Informații și Viktor Bout, în “afacerea rachete antiaeriene și antitanc contra droguri” derulate cu organizații teroriste din Columbia (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia-Ejército del Pueblo, FARC–EP sau FARC)[15].

            4.Într-un raport al UNIDIR din anul 2009, specialiștii semnalau că unul dintre complicii traficantului Viktor Bout, Monzer Al Kassar, a cumpărat arme de la compania românească Romarm[16] pentru a le vinde Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia. Monzer al Kassar primise peste 400.000 de dolari pentru contractul de armament, fonduri care erau prezentate ca fiind bani obţinuţi din comerţul organizației FARC cu droguri. Operaţiunea de cumpărare prevedea achiziţionarea de către FARC a 4.350 puşti de asalt AKM, 3.350 puşti de asalt AKMS, 200 puşti de asalt RPK, 50 de puşti sniper Dragunov, 500 de pistoale Makarov, 2 milioane de gloanţe, 120 lansatoare de rachete RPG, 1.650 de grenade PG-7V si 2.400 grenade de mână RGO-78. Organizația columbiană FARC a fost declarată teroristă de SUA, încă din anul 1997.

            5. Cu ocazia vizitelor de lucru în SUA, procurorul Ciprian Nastasiu a primit de la oficialii americani, o documentaţie impresionantă despre activităţile teroriste ale grupărilor infracţionale coordonate de Viktor Bout, pe tot globul. În calitate de jurnalist am publicat în presa centrală o parte din această amplă documentaţie[17], pe care am primit-o în limba franceză, apoi am trimis-o autorităţilor SUA prin intermediul Ambasadei SUA la București. Având în vedere că documentația conține sute de pagini, documente, fotografii, nume, firme, transferuri bancare, date, fapte, sunt pregătit să v-o pun la dispoziție, la cerere.

6.SUA și România au ascuns cu grijă faptul că, inițial, operațiunea de capturare a traficantului de arme, Viktor Bout și a complicelui său Monzer Al Kassar, s-a desfășurat la București, în perioada ianuarie-februarie 2008[18], sub coordonarea Drug Enforcement Administration (DEA), cu participarea nemijlocită a Parchetului General (procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – DIICOT) și a Serviciului Român de Informații. Magistrații DIICOT au ascultat zile-n șir interceptările convorbirilor telefonice dintre traficanții care se pregăteau să vină în România. Ce căuta DEA, agenția americană de luptă antidrog, să captureze un traficant de armament la București ?

7. În cele din urmă, în data de 6 martie 2008, Bout a fost capturat de ofițerii DEA și de Poliția Thailandeză la etajul 27 al hotelului Sofitel din Bangkok. Documentele de extrădare emise de SUA, după capturarea traficantului, conţin învinuiri grave, printre care şi traficul cu rachete antiaeriene sau rachete antitanc tip Fagot 9K111[19], Fagot 9M111 ( Spigot, în codificare NATO ) sau versiuni mai noi, de fabricaţie sovietică, capabile să distrugă tancuri M1A2 Abrams. Bout a mai fost acuzat și de conspirație în vederea uciderii unor cetățeni ai SUA. Despre filiera românească a traficului cu arme nu s-a spus nicun cuvânt în instanțele americane.

Din nou, deși colaborau la identificarea și neutralizarea celulei de contrabandiști cu armament, deși exista în lucru, la București, un dosar complex de trafic internațional cu armament în care erau implicați Omar Hayssam, Mohammad Munaf și alții, SUA și România au ținut separat contribuția teroriștilor români. Am aflat din surse militare că toate rachetele antitanc tip Fagot, de fabricație sovietică, au dispărut după 1989, din depozitele Armatei Române ( de exemplu, din depozitele regimentului de infanterie motorizată UM 01278 Someşeni, Cluj Napoca).

8. În anul 2005, la București s-a înregistrat o intensificare a activităților de strângere de informații a agenților sudcoreeni. Aceștia erau deosebit de interesați de flota românească de aeronave MIG 29 ( 18 bucăți), abandonate pe aeroportul Mihail Kogălniceanu. Coreea de Sud nu putea permite ca o tehnologie militară atât de performantă să ajungă în mâinile vecinului din nord, care era în relații cordiale cu teroristul Omar Hayssam și cu gruparea infracțională a acestuia. Afacerea MIG 29  a explodat în presă[20]. Aeronavele deosebit de performante erau echipamentele ideale pentru o afacere ilegală, pentru traficanți ca Bout & Comp.  

9. Culmea ironiei, în declarația sa, din 4 noiembrie 2011, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Mark Gitenstein[21], a adresat mulţumiri Guvernului României şi poporului român pentru cooperarea excelentă a procurorilor români din cadrul DIICOT cu instituţii abilitate din SUA, în cazul cetăţeanului rus Viktor Bout, găsit vinovat de un juriu federal american de conspiraţie în vederea vinderii de armament unei organizaţii teroriste (FARC din Columbia). Practic, autorităţile SUA nu erau interesate decât de capturarea traficantului de arme Viktor Bout, pe care l-au încarcerat pentru 25 de ani la Penitenciarul Marion din SUA. Complicii români ai acestuia fie ei persoane sau instituții nu au dat socoteală.

10. Bout a intrat în istorie și în atenția publicului larg, prin două filme realizate de Hollywood, inspirate din activitatea sa infracțională. Cel mai cunoscut film a fost pelicula romanțată “Lord of the War”[22], în care rolul teroristului a fost interpretat de actorul Nicholas Cage.

11.Procurorii DIICOT la care făcea referire ambasadorul SUA în comunicatul său, Ciprian Nastasiu și Angela Ciurea[23], tocmai fuseseră excluși din magistratură. În cele din urmă, pentru că întreaga operațiune a ajuns subiect de presă, magistrații români care au lucrat în acest dosar, cu structuri de informații din mai multe state (SUA, Spania, Irak, Siria, Thailanda) au fost compromiși și, sub diverse pretexte, au fost înlăturați brutal din magistratură. Apoi, întregul dosar “Armamentul” a fost secretizat, iar în anul 2011, a fost închis cu rezoluții de neîncepere a urmăririi penale pentru toți subiecții anchetei[24].

            V. Documentele referitoare la activitățile criminale ale traficantului Viktor Bout, ale teroriștilor Mohammad Munaf și Omar Hayssam și ale complicilor acestora, protejați și susținuți de instituțiile statului român au fost secretizate abuziv, odată cu închiderea dosarului penal nr. 628/D/P/2005. Au fost falsificate, trunchiate și ascunse numeroase documente întocmite de comisiile rogatorii românești trimise pentru a-i ancheta pe teroriștii români sau americani în Irak sau Siria.

1.Ca urmare, anchetele care privesc răpirea unor jurnaliști în Irak, în anul 2005, traficul ilegal de armament și de alte substanțe interzise, derulat de gruparea Viktor Bout-Omar Hayssam-Mohammad Munaf, alături de instituții de forță din România, dosarele deschise în urma dispariției teroriștilor Mohammad Munaf și Omar Hayssam, au fost compromise s-au închise abuziv, iar magistrații eliminați din anchete.  Mușamalizarea afacerii “Viktor Bout” la cel mai înalt nivel, în România, s-a desăvârșit după circa patru ani. Prin adresa nr. 269 din data de 12.01.2012[25], Ministerul Justiției transmitea Parlamentului României că, în urma cererii de asistență judiciară din SUA, procurorii DIICOT au acordat sprijin în identificarea traficantului de armament Viktor Bout și că, în România, Bout a făcut obiectul unui dosar penal despre care nu se pot furniza date suplimentare.

2. Au fost șterse sau ascunse urmele colaborării statului român cu terorismul internațional, după ce în spațiul public au apărut documente datate în 2006, despre tranzitul armamentului către spațiul arab, la bordul unor nave sub pavilion nord-coreean (nava Iman T), prin portul Constanța, cu avizul serviciilor românești de informații (SRI)[26]. Imediat, presa centrală a speculat pe marginea informațiilor că aceleași nave, sub pavilion nord-coreean, transportaseră în Siria, prin Marea Neagră, tehnologie nucleară destinată construcției reactorului nuclear de la Deir-Ez Zor, din nord-vest-ul Siriei. Deși destinația din acte a transporturilor era portul Alexandria, destinația reală a navei Iman T era portul Tartous din Siria.

3.Ascunderea traficului cu armament și tranzitul tehnologiei nucleare nord-coreene, prin portul Constanța (România), pe nave aflate sub pavilion nord-corean, în zone supuse embargoului internațional, nu se putea realiza decât prin participarea nemijlocită a procurorului Ciprian Nastasiu, același magistrat care a instrumentat și dosarul răpirii jurnaliștilor români din Irak. Dar, după compromiterea și înlăturarea sa din magistratură, fostul procuror DIICOT, Ciprian Nastasiu, omul care se ocupa de cele mai importante dosare de terorism ale României, s-a răzbunat și a dezvăluit o parte din nelegiurile celulei teroriste susmenționate și relațiile acesteia în lumea politică, de afaceri și cu serviciile de informații românești, în volumul “Prădarea României” publicat în 2009 la Washington[27].

4.Este posibil ca imediat ce și-au atins scopul, adică arestarea traficantului Viktor Bout, autoritățile SUA să-l fi abandonat pe procurorul Ciprian Nastasiu și să fi lăsat partenerul român să-și curețe propria ogradă. Cert este că magistratul nu a reușit să ascundă adevăratele mize ale dosarului “Răpirea din Irak”, așa cum scontau șefii săi politici, adică traficul cu armament, cu droguri, cu țigări și implicarea autorităților române, la cel mai înalt nivel în aceste operațiuni și a fost eliminat din sistem. Execuția magistratului agreat de toate serviciile secrete și cultivat de spionajul american a fost girată de președintele țării la acea dată, care l-a numit pe Nastasiu “rebut”. În aceste condiții, fostul procuror DIICOT s-a simțit trădat chiar de stăpânii săi și a recționat dur, cu dezvăluiri fulminante din culisele statului mafiot.

5. Printre altele, autorul volumului “Prădarea României” avea să lămurească modul în care, în anul 2006, teroristul nr. 1 al României, Omar Hayssam, fugea din țară la bordul navei Iman T. Din spusele sale reiese că eliberarea teroristului se făcuse la ordin politic. Nava Iman T aparținea prietenului familiei Omar, Mustafa Tartoussi, și era comandată de vărul acestuia, Youssef Tartoussi. Terorism de familie. Toți acești complici ai teroristului Omar Hayssam și o parte din frații acestuia, au fost anchetați în dosarul de trafic internațional cu armament nr. 628/D/P/2005. Unii dintre aceștia au fost condamnați și închiși pentru alte infracțiuni. Fratele fugarului Omar, Mukhles, a fost condamnat pentru că l-a ajutat pe terorist să dispară. Acesta din urmă a fugit din țară la timp. În prezent, Mukhles Omar este urmărit internațional[28].

6. Tot în dosarul nr. 628/D/P/2005 alături de teroristul Omar Hayssam a fost anchetat și unul dintre cei mai bogați români la acea dată, afaceristul Dinu Patriciu. “Afacerea Sudan”[29], cum a fost intitulat scandalul, a făcut valuri în presă și a fost întoarsă pe toate părțile, dar a rămas secretizată în ciuda faptului că Patriciu a decedat, iar Omar Hayssam a fost încarcerat.

Anchetatorii români au încercat din răsputeri, pe parcursul audierilor să mă determine să nu menționez traficul cu armament în declarație.

VI.Compromiterea, mituirea și eliminarea anchetatorilor care s-au ocupat de dosarele penale deschise în urma actelor teroriste, efectuate de grupările infracționale, au devenit un scop al puterii politice imediat ce magistraţii DIICOT au ajuns cu rapoartele și anchetele la uşa Preşedinţiei României. Munca agenților operativi ai SRI, MAI și dosarele procurorilor care s-au ocupat în teren de anchetele penale care vizează acte de terorism au fost ținute la sertar sau blocate politic.

1. În acest fel au fost ascunse și au fost protejate fondurile și bunurile mobile și imobile care alimentau operațiunile de crimă organizată ale teroriștilor și traficanților de arme susmenționați. Există indicii și probe temeinice că grupările criminale de care vorbim, complicii și familiile acestora acționau de trei sau patru decenii în plan internațional, sub coordonarea instituțiilor de forță şi ale serviciilor de informaţii ale României și ale SUA.

2.Subsemnatul, în calitate de jurnalist, am publicat nenumărate date și documente clasificate referitoare la activitățile infracționale de corupție și de suport al terorismului internațional în care au fost implicați sau au avut calitatea de organizator cei doi teroriști internaționali Mohammad Munaf și Omar Hayssam[30]. Documentele, unele din acestea având caracter secret, dovedeau că, după 1990, autoritățile statului român, la cel mai înalt nivel, cunoșteau în amănunt, pas cu pas, toate infracțiunile comise de cei doi și că nu au luat nici un fel de măsuri.

3.Am publicat fragmente elocvente din documentul clasificat “Strict Secret” cu titlul “Corupția în România (1990-2000). Activitatea Consiliului Național de Combatere a Corupției și Crimei Organizate”[31], raport complex dezbătut de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în anul 2000, care cuprindea, printre altele, un compendiu al infracțiunilor comise de familia teroristului Omar Hayssam pe teritoriul României, timp de un deceniu. Activitățile infracționale ale celulelor teroriste se derulau în timp ce statul român semna protocoale de aderare la organizațiile euroatlantice. Am fost hăituit și marginalizat de agenții statului român. 

4. În anul 2013 am obținut și am publicat raportul Direcției de Informații și Protecție Internă (DGIPI), serviciul secret al Ministerului de Interne, cu numărul 978970 emis în data de 31.10.2013. Documentul intitulat “Matricea responsabilităților în anchetă și situația lui Omar Hayssam”[32] este un adevărat opis al activităților infracționale comise de celulele teroriste coordonate de grupul Bout-Hayssam-Munaf. Anexa documentului conține sute de rapoarte, emise începând cu anul 2001, clasificate “Secret” sau “Strict secret” despre gruprea susmenționată, adresate tuturor instituțiilor de forță ale statului român, DIICOT, IGPF, IGPR, secretar de stat MAI, inclusiv Președinția României. Practic, raportul spionajului MI dovedește că autoritățile statului știau totul despre infracțiunile comise de teroriști, dar nu au luat nicio măsură pentru a le opri, dimpotrivă, i-au protejat pe infractori.

5. De asemenea, o notă informativă olografă însoțită de informația de primă sesizare și de alte rezoluții, clasificate “Strict secret”[33],  emise de agenții din teren ai Serviciului Român de Informații, în luna august 2001, semnalează în amănunt activitățile derulate de teroristul român Omar Hayssam în sprijinul unor organizații teroriste ca Hamas, Hezbollah sau Frații Musulmani. Documentele[34] ignorate de șefii SRI dovedesc modul în care principalul organ contrainformativ al României, îl proteja de infractor, ocolind rapoartele agenților săi din teren.

6. În aceste condiții, magistrații care au instrumentat dosarele de terorism cele mai importante ale României “au trecut cu vederea” complicitățile unor oameni de afaceri și ale unor politicieni de vază cu celulele infracționale. Astfel, deși în pagina 13 a rechizitoriului din dosarul nr. 540/D/P/2005 (Răpirea din Irak), scrie negru pe alb că operațiunea răpirii s-a pus la cale, la mijlocul lunii martie, în prezența teroriștilor și a unuia dintre jurnaliștii implicați, în sediul firmei afaceristului sirian Yassin Mohammad, procurorii nu au mers cu cercetările mai departe. Partener de afaceri al celor doi teroriști și administrator în cel puțin o firmă dubioasă (Mija Parc), cercetată în dosarele de trafic cu armament, Doctor Yassin a fost unul dintre beneficiarii[35] transferurilor de fonduri folosite de Omar Hayssam în mai multe infracțiuni.

Întâmplător sau nu, spun unii membri ai comunității arabe din București, Yassin Mohammad s-ar trage dintr-un clan cunoscut în zona Tartous din Siria și era un personaj agreat de fostul președinte Traian Băsescu.  

VII.În plan internațional, complicii teroristului SUA, Mohammad Munaf, în actele de răpire și terorism săvârșite împotriva unui cetățean SUA și împotriva unor cetățeni români, au fost lăsați să scape. La operațiunea de răpire a jurnaliștilor români, organizată de teroriștii american Mohammad Munaf și român Omar Hayssam, în martie 2005, au participat, în teren, mai mulți membri ai familiei Munaf, frați, surori, cumnați. Înainte de deplasarea jurnaliștilor în Irak, Mohammad Munaf se lăuda în fața acestora că unul dintre unchii săi făcea parte din galeria celor 55, ce mai căutați demnitari irakieni de armata SUA. Pentru a veni în ajutorul militarilor săi, US Army tipărise și distribuise pachete de cărți de joc, care trebuiau să ajute la identificarea demnitarilor căutați.   

Cele două state membre NATO, despre care vorbim, au mușamalizat la unison colaborarea și activitățile infracționale internaționale derulate de familia teroristului Mohammad Munaf, încă din anii ’80, pe teritoriul mai multor țări : Irak, România, Olanda, SUA, Marea Britanie, Canada.

1.Youssef Munaf Mohammed[36], cunoscător al limbii române și al limbii engleze, fratele lui Mohammad, personajul care i-a însoțit pe jurnaliștii români prin Bagdad, complice la actele de terorism comise de fratele său, a fost arestat, judecat și condamnat, apoi a fost eliberat. Sunt indicii că fratele teroristului Munaf nu era la prima acțiune teroristă. În 2005, Youssef avea mâna dreaptă, imobilizată într-un suport din material plastic, deoarece un glonț de 7,62 mm îi afectase nervii antebrațului. Youssef Munaf vorbea cursiv românește, semn că și acesta a fost școlit în România, fiind în atenția autorităților. În prezent, Youssef este divorțat, are un copil și lucrează la un cabinet oftalmologic din Irak.

2.Subliniez că, în conformitate cu dosarul de urmărire penală, la planificarea și execuția răpirii jurnaliștilor români în teren, în centrul Bagdadului, au participat următorii teroriști: Mohammad Munaf, fratele acestuia Youssef Munaf Mohammed, Salam Hekmat Muhammed, Abdel Jabbar Abbas Jasem, Omar Jassam Muhammed, Ibrahim Yassin Kadhem[37]. Fosta soție a teroristului, Georgete, alte surori, cumnați și prieteni din România, Irak, Marea Britanie sau SUA ai lui Munaf[38] au ajutat la spălarea bunurilor mobile și imobile și a conturilor folosite de celula teroristă.     

3. Povestea teroristului sunnit Mohammad Munaf, cetățean al SUA începe cu implicarea tatălui său, Munaf Al Amin (de origine turkmenă, născut în 1919) în afacerea “Arme pentru Irak”. Munaf Senior a avut 11 copii, 7 băieți și 4 fete. Cei mai mulți dintre aceștia au studii superioare, cu diplome obținute în afara Irakului. Trei sau patru copii ai familiei Munaf locuiesc și activează în Occident. Surse din comunitatea arabă din București mi-au relatat că, în perioada 1983-1984, alături de fostul preşedinte al SUA, Richard Nixon, de fostul vicepreşedinte al SUA, Spiro T. Agnew, fostul procuror general al SUA, John Mitchell, John Brennan, fostul şef de cabinet al lui Nixon, Munaf Al Amin a fost implicat în livrarea unei importante cantităţi de arme regimului de la Bagdad, sub acoperirea unui transport de uniforme militare produse în România, într-o secție specială a întreprinderii de confecții APACA. Afacerea a fost supervizată de Sarkis Garabet Soghanalian, un faimos traficant internațional de armament, poreclit “Neguțătorul Morții”. Angajat de CIA, Soghanalian avea misiunea să susțină efortul de înarmare al dictatorului Saddam Hussein în războiul irakiano-iranian din anii ’80. Scandalul a făcut subiectul volumului “Prelude to terror”, autor Joseph. J. Trento[39]. În paralel cu sprijinul american pentru Irak, la vremea aceea, pe platforma industrială Brașov, mai ales în Uzinele Tractorul Brașov, s-a înregistrat o adevărată paradă a delegațiilor irakiene și iraniene interesate să achiziționeze armament de la regimul comunist român.

În anul 2018, prin intermediul documentarului “Hunting ISIS – episodul Brothers in arms” serviciile de informații americane au dezvăluit că, după ocuparea orașului Mossul din Irak, trupele ISIS au avut acces al armele și muniția livrate de SUA dictatorului Saddam Hussein, cu peste trei decenii în urmă.

4.Tot la începutul anilor ’80, îşi începea cariera “universitară” la Institutul de Construcţii București, viitorul terorist Mohammad Munaf (fiul cel mai mic al lui Munaf Al Amin) care, și în calitate de student a comis nenumărate infracțiuni pe teritoriul României. Mohammad, cel mai mic fiu al familiei Munaf, fusese acceptat la studii în capitala României, pentru a scăpa de încorporare în războiul irakiano-iranian. În mod curios, deşi Munaf nu cunoaşte bine limba română, teroristul ar fi terminat facultatea într-un sistem de învăţământ dificil de urmat la vremea aceea chiar şi pentru românii sadea. Conform propriilor declarații, în timpul studenției, Munaf a accidentat cu automobilul personal o fată din București, ulterior mituind atât victima, medicii cât și organele de anchetă pentru a mușamaliza dosarul penal.  

5. Nu se știe cu precizie nici momentul, nici modul în care Mohammad Munaf a obținut cetățenia SUA[40]. Foștii săi parteneri de afaceri din comunitatea arabă din București susțin că teroristul nu a călcat niciodată pe teritoriul american. Jurnaliştii de investigaţii care i-au luat urma în SUA, au constatat că adresa teroristului Mohammad Munaf din paşaportul american este falsă. Autoritățile americane, care l-au ascuns și protejat pe terorist un deceniu, nu au oferit nicio informație despre acesta, deși este cel puțin complice la răpirea și torturarea cetățeanului SUA, Roy Hallums, fost ofițer la Pentagon. De aici putem trage concluzia că Mohammad Munaf a acționat în România ca “ilegal” CIA, fără acoperire diplomatică.

 6.O dovadă indubitabilă că Munaf avea strânse legături cu serviciile secrete ale statelor aliate prezente pe câmpurile de bătălie din Irak este accesul neîngrădit al acestuia la colonelul Khorshid (de origine turkmenă ca și Munaf), șeful echipei de protecție a premierului irakian din 2005, Ayad Allawi. Datorită intervenției și insistențelor telefonice ale teroristului Munaf, jurnaliștii români au reușit să intre la premierul Allawi și să stea de vorbă cu acesta, într-unul din fostele palate securizate ale regimului Saddam Hussein, cu numai câteva zile înainte de răpire. Deși Irakul este o țară intens supravegheată electronic, serviciile secrete ale armatelor staționate în zonă nu și-au dat silința să asculte convorbirile telefonice ale teroristului Munaf cu celula pe care o coordona în teren.   

 7.Demn de remarcat că, după arestarea sa de către forţele armate ale SUA (Forțele de Comandă 134)[41],  şi încarcerarea temporară în penitenciarul Abu Ghraib, aflat sub control american, Mohammad Munaf avea să descrie ( declarație, pag.1, din 26-27 iulie 2005, la Camp Crooper, Irak)[42] cum a folosit cetăţenia SUA pentru a garanta şi a feri de sechestru o mare parte din averea complicelui său, Omar Hayssam, intrat pe lista neagră a oficialilor de la București. Munaf a ajuns în custodia armatei SUA având pe numele său bunuri mobile și imobile, bani și acțiuni de zeci de milioane de dolari, obținute din infracțiuni și destinate actelor de corupție și crimei organizate. Astfel, conform declarației teroristului Mohammad Munaf, la nivelul anului 2005, autorităţile române nu ar fi îndrăznit să se atingă de averea transferată de Omar Hayssam pe numele unui cetăţean al SUA.

8.Transferul teroristului Munaf către autoritatea militară SUA, staţionată în Bagdad, s-a făcut sub supravegherea maiorului SRI Florian Coldea, deși conform legii, principalul organ contrainformativ, mult lăudat de aliați, Serviciul Român de Informații, nu avea competenţe în afara teritoriului României. Șeful oficial al operațiunii de extragere a jurnaliștilor din Irak, din 2005, era generalul SIE Adrian Isac.[43] Martorii cei mai importanți la fața locului, la predarea teroristului american sunt: colonelul SIE Octavian Hârșeu, specialist în limba arabă, negociator în criza ostaticilor și fostul ambasador al României în Irak, Mihai Ștefan Stuparu.

Conform legii, Serviciul Român de Informații este autoritatea investită de legi cu gestionarea problemei terorismului, cu excepția spațiului MApN (Armata), Ministerului Afacerilor Interne, ambasadelor și oficiilor consulare române din afara țării. Din păcate, la ordinul Preşedintelui României, o bună parte din dosarul operaţiunii cunoscută de opinia publică sub numele generic de “Răpirea din Irak”, a fost secretizată. Ulterior, chemat în fața procurorilor, președintele a negat că ar fi secretizat vreun document referitor la răpire.

9. După episodul răpirii din martie 2005, medicii Louay Munaf[44] și Miriam Munaf, frate, respectiv soră a teroristului, acționari Timesco Ltd,[45] au dispărut din Marea Britanie. Am atras atenția autorităților române și ale SUA că, prin conturile celor doi frați din Marea Britanie, au trecut banii teroristului Mohammad Munaf. Nicio autoritate nu a verificat activitatea acestora. În prezent, Louay Munaf, despre care se spunea că a fost unul dintre medicii lui Saddam Hussein, se pare că activează ca medic oftalmolog în Alberta, Canada. Despre Miriam nu am date concludente. În martie 2005, cei doi frați dețineau în centrul Bagdadului o vilă care valora sute de mii de dolari.  

10. Pentru a-l ajuta pe Munaf să scape de pușcărie, în 2016, o altă soră a teroristului, care locuiește în SUA, a virat suma de 20.000 de dolari în conturile unui cunoscut birou de avocatură din București. Mohammad Munaf a deschis o acțiune în revizuire, fără succes[46].

            VIII.Muşamalizarea anchetei referitoare la răpirea cetățenilor români din 2005, a început prin transferul teroristului Mohammad Munaf, armatei SUA. Astfel, un personaj cheie în afacerea răpirii era ferit de brațul cel lung al legii. Banii și bunurile folosite de acesta și de celula teroristă pe care o coordona au dispărut. O mare parte din averea folosită de teroriști în infracțiuni a intrat în posesia unui personaj dubios, agreat de autoritățile române, Yassin Mohamed, poreclit de presă “Doctor Yassin”.   La fața locului, în Ambasada României din Bagadad, în momentul transferului teroristului american, se aflau numeroase cadre militare ale Serviciului de Informații Externe, Serviciului Român de Informații, Direcției Generale de Informații a Armatei – Direcția de Informații Militare (DIM/J2), diplomați acoperiți, alți oficiali. Teroristul SUA, Mohammad Munaf trecut în custodia armatei americane numai cu acordul șefului Consiliului de Apărare al Țării, președintele României la acea dată, Traian Băsescu. O perioadă lungă de timp, autoritățile române au încercat să ascundă că Munaf a fost adus în Ambasada României din Irak. Oficialii americani au tăcut.

            1. Este important de subliniat faptul că, în momentul răpirii jurnaliștilor români, în seara de 28 martie 2005,  președintele Traian Băsescu efectua o vizită oficială la militarii români staționați în Irak[47]. Președintele era în ambasadă și purta o uniformă MApN a cărei etichetă, cu numele său, era brodată într-una din fabricile unui dizident kurd din Siria (om de afaceri în București), pe numele său Imad Kassas. În seara răpirii, unul dintre colegii jurnaliști, din redacția ziarului România liberă, m-a contactat telefonic și mi-a confirmat că președintele este în Irak.

            2.Teroristul Mohammad Munaf a fost livrat Forţei Militare SUA, staţionată în Irak, în perioada 23-26 mai 2005, imediat după extragerea ostaticilor români, din sediul Ambasadei României din Bagdad, adică de pe teritoriul României, fără întocmirea vreunui document. Autoritatea militară SUA staționată în Bagdad l-a arestat imediat. Munaf a fost protejat pe teritoriul Irakului până în 2015, când în urma scandalului internațional, jenant pentru SUA și România, teroristul a fost returnat autorităților române.

3.După 2005, Mohammad Munaf, aflat în custodia armatei SUA, în Camp Crooper, Irak, sub numărul de deținut US91Z200175[48], nu a mai fost cerut de justiția românească, spre extrădare în vederea judecării. Dovada că teroristul era în custodia armatei SUA este documentată în corespondența diplomatică dintre SUA și România, nota MAE nr. 1232 din data de 11 iulie 2007. Deşi magistraţii anchetatori ( procurorii DIICOT) au făcut eforturi mari pentru ca Munaf să nu fie predat autorităţilor din Irak sau eliberat, ministrul Justiţiei din România, de la acea dată, a emis un ordin clasificat ca document de uz intern, prin care interzicea subordonaţilor săi înaintarea vreunei cereri de extrădare a acestuia. Ministrul de Justiție, Monica Luisa Macovei, a emis și semnat Ordinul 1833/C din 5 decembrie 2005[49], prin care a dispus netransmiterea cererii de extrădare din Statele Unite, referitoare la teroristului american Mohammad Munaf.

Conspirația internațională pentru protejarea teroristului Mohammad Munaf, la care au fost părtașe SUA și România, a avut motive bine întemeiate. Oficialii celor două state nu erau interesați să iasă la iveală participarea unui cetățean SUA la răpirea și torturarea unui alt cetățean SUA, Roy Hallums, fost spion al Pentagonului.  

4.Procurorul general al României de la acea dată, generalul Ilie Botoș a dat în judecată Ministerul Justiției pentru ca subordonații săi să poată cere extrădarea teroristului Mohammad Munaf din SUA și anchetarea sa. Fără succes. Pentru a i se închide gura, Ilie Botoș a fost demis de la conducerea Parchetului general, a fost decorat și înaintat în grad și a fost numit adjunctul directorului Direcției Generale de Informații a Apărării[50], mai precis, șef al serviciului de informații externe al Armatei, DIM/J2. La plecarea lui din fruntea Parchetului general, Botoș a declarat amenințător că procurorul Ciprian Nastasiu avea în lucru un dosar deosebit de important referitor la trafic internațional cu armament. În România, în cazul răpirii, a urmat un simulacru de proces în lipsa principalilor făptuitori.

5.Conform documentelor ulterioare emise de armata SUA și de Ministerul de Externe român (A/L544/52 /23 mai 2007), Munaf a fost continuu asistat de reprezentanții autorității militare SUA : avocatul Gary Nunn, analist american JIDC Jonathan Brookshire, de alți ofițeri FBI care au lucrat la caz alături de comisiile rogatorii trimise din România[51].

6.Timp de un deceniu, teroristul, cetățean SUA, Mohammad Munaf, a fost protejat de forţele armate ale SUA din Irak, timp în care familia şi complicii acestuia au ascuns şi au spălat bunurile mobile şi imobile obţinute din activităţi infracţionale, folosite în sprijinirea activităţilor de terorism derulate de gruparea condusă de Mohammad Munaf din SUA, România şi Irak. Un rol important în transferul bunurilor obținute de terorist prin infracțiuni și prin cesiune de la partenerul să Omar Hayssam, l-a avut familia lui Munaf, prin conexiunile sale din Irak, România, Marea Britanie și SUA.

7. Astfel, documentele care au ajuns în posesia mea, dovedesc fără putință de tăgadă că teroristul Mohammad Munaf înstrăina acțiuni, bunuri, bani, imobile direct din arest, din custodia armatei SUA. Forțele militare ale SUA nu au sechestrat nicio clipă bunurile sau conturile complicilor lui Munaf, părtași la actele de terorism internațional. Aceeași situație s-a repetat și în România, unde procesul răpirii a fost tergiversat datorită lipsei teroristului Munaf. Actul de justiție a fost compromis prin înțelegeri politice și discuții de culise între SUA și România, în încercarea de a proteja un terorist american și celula acestuia.     

            IX. Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații, alte structuri informative ale armatei române și ale armatei SUA, aflate în misiune în Irak și FBI ascund de 15 ani informații capitale despre teroriștii menționați mai sus, deși unii dintre ei erau urmăriți internațional de organele de anchetă și de instituțiile internaționale polițienești (INTERPOL, EUROPOL) pentru infracțiuni grave ca : răpire, trafic internațional cu arme, cu substanțe explozive și cu droguri de mare risc.  

            1.Au împiedicat anchetele penale, i-au favorizat sau chiar i-au salvat pe unii membri ai grupărilor de crimă organizată participante la acte de răpire și terorism. În cazul teroriștilor Mohammad Munaf și Omar Hayssam, o parte dintre miniștrii și unii dintre magistrații care au legături trainice cu serviciile de informații ( chiar legături de familie), au intervenit personal în protejarea și eliberarea criminalilor. Cei care au coordonat și au girat compromiterea anchetelor penale și, în general, a actului de justiție în dosarele de terorism internațional, au fost chiar Traian Băsescu, președintele țării de la acea dată, confirmat recent ca agent al serviciilor secrete comuniste și ministrul de Justiție de la acea vreme, Monica Luisa Macovei, care, în mod constant a împiedicat declasificarea și publicarea documentelor referitoare la terorism.

2.Deşi Mohammad Munaf era căutat internaţional prin INTERPOL[52], pentru fapte de terorism, atât autorităţile române, cât şi cele americane se prefăceau că nu-l găsesc. În 2010, aflat sub protecție SUA, teroristul american Munaf sfida opinia publică prin intervenţii video şi telefonice în direct la televiziunile publice din România, afişându-se cu un ceas de mână, de zeci de mii de euro[53]. Personal, l-am surprins pe teroristul căutat internaţional, în mai multe postări ale acestuia împreună cu familia şi complicii săi din Irak, nepedepsiţi, în fotografii postate pe Facebook, în anul 2014.

În același mod, după ce a fugit din România, Omar Hayssam, purta îndelungi dialoguri telefonice cu procurorii DIICOT și cu presa, batjocorind autoritățile de la distanță[54].  

3.La insistențele mele, Curtea de Apel București l-a audiat pe ambasadorul român în Irak din anul 2005, Mihai Ștefan Stuparu, cadru acoperit al spionajului extern[55]. Diplomatul a refuzat să depună mărturie, dovedind că SIE este mai presus de lege. Irakianul Raad Halool, fost partner de afacei cu teroriștii, dar și primul care a sesizat răpirea românului la Ministerul de Interne irakian, avea să declare că prima tranșă de bani, trimisă de Omar Hayssam pentru eliberarea ostaticilor (circa 200.000 de dolari) ajunsese la Stuparu în ambasadă.

4.La cererea mea, negociatorul român din timpul crizei răpirii, colonelul SIE, Octavian Hârșeu, a depus mărturie în fața instanței de judecată[56]. Declarațiile sub jurământ și înregistrările audio/video ale ofițerului român, fost consilier al ambasadorului în timpul crizei din Irak, referitoare la perioada răpirii, au provocat un șoc în opinia publică. Practic, Hârșeu a fost primul martor care confirma în fața instanței că, în afacerea “Răpirea din Irak” președintele țării mințise opinia publică. Teroristul american, Munaf, a fost predat autorităților americane direct de pe pământ românesc. După acest episod jenant pentru statul român, toate cererile mele de audiere a martorilor de la fața locului (generalul Adian Isac, colonelul Florian Coldea, ș.a.) au fost respinse. Ce făceau reprezentații Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului de Informații Externe ? Se străduiau să ascundă dovezile din dosarul de trafic internațional cu armament.  

5.Am notificat în mod repetat Ambasada SUA din România[57] şi Departamentul de Justiţie al SUA despre modul în care este protejat teroristul Mohammad Munaf şi despre modul în care a scăpat de justiție gruparea din care acesta făcea parte. În cele din urmă, dintr-un motiv sau altul, teroristul american a fost adus în România unde îşi ispăşeşte pedeapsa. Fondurile folosite de celulele teroriste au fost spălate sau înstrăinate, iar complicii teroristului au scăpat pentru că  faptele acestora nu au fost anchetate de organele competente americane. Complicii săi activează liniştiţi în mai multe ţări occidentale ca SUA, Canada sau Marea Britanie sau chiar în Irak. De aici, tragem concluzia că nici Serviciul de Informații Externe și nici Direcția de Informații Militare (DIM/J2) nu l-au căutat vreodată pe terorist, deși statul român îl dăduse în urmărire prin Interpol. Vă reamintesc faptul că România are în Irak o prezență militară semnificativă, inclusiv agenți de informații militare care au o colaborare fructuoasă cu aliații.

6.Subsemnatul a depus eforturi uriaşe pentru a documenta și a informa autoritățile românești și americane despre mușamalizarea dosarelor în care fusese anchetată celula teroristă Bout-Munaf-Omar[58]. Informațiile pe care vi le comunic prin această notificare, alături de sute de alte documente, înregistrări audio/video, fotografii, mărturii și probe au fost depuse în instanțele de judecată din România, la Ambasada SUA din Bucureşti, Departamentul de Justiție al SUA. Birourile INTERPOL din România, Franța și SUA, au primit informări amănunțite despre teroriștii urmăriți[59] internațional. Am publicat totul în presă. În vara anului 2015, teroristul SUA, Mohammad Munaf, a fost livrat autorităţilor române pentru a fi încarcerat. Chiar și această operaţiune ilegală pe teritoriu străin a fost secretizată. Anchetatorii americani care i-au cercetat pe Mohammad Munaf și pe Viktor Bout, ca și magistrații care au judecat dosarele celor doi teroriști în SUA s-au ferit să facă legătura între cazuri și personajele prezente în groapa cu ostatici.

7. Ca și în cazul teroristului româno-sirian Omar Hayssam, nici astăzi nu ştim  cum a fost adus Munaf din Irak şi nici cine l-a livrat autorităților române. Din propriile confesiuni televizate, am aflat că Munaf era ţinut într-o formă de domiciliu forțat, în Kurdistanul irakian, o zonă controlată de armata SUA, periodic fiind obligat să facă act de prezență la reprezentanţa diplomatică a SUA din această ţară. Ar fi fost predat autorităților române de unul dintre responsabilii de securitate internă al zonei kurde și adus la București cu un avion al Ministerului de Interne.

X. Corupția produce terorism, iar când infracțiunile de corupție au loc în teatrele de război unde activează și armate partenere în NATO, efectele sunt imprevizibile. Cu numai 2-3 zile înainte de răpire, în cursul lunii martie 2005, am găsit în unitățile militare ale SUA, escroci internaționali agreați de serviciile de informații și am constatat acte de corupție. Servicile românești de informații erau la curent cu infractorii care își desfășurau activitatea în teatrul de război din Irak, pentru că unii dintre aceștia aveau afaceri oneroase pe teritoriul României. Membrii ambasadei ne-au recomandat chiar să luăm legătura cu escrocii americani de la firma Global Business Group (GBG) pentru a-i promova.

Scandalul GBG din Irak este doar unul dintre motivele pentru care autoritățile militare ale SUA nu doreau să se facă legătura dintre americanii Roy Hallums, Mohammad Munaf și ostaticii români. GBG este dovada că, pe lângă contractorii cinstiți, ca Roy Hallums, pe sub nasul ofițerilor de protecție internă, în unitățile militare SUA, se strecuraseră și escroci americani periculoși ca Philip H. Bloom. 

1. Ce aveam să descopăr la fața locului, adică în bazele militare ale SUA din Bagdad, întrece orice imaginație. În martie 2005, pe cursa aeriană cu care ne-am deplasat din Iordania în Irak, am fost abordat de câțiva angajați ai firmei americane Global Bussines Group (GBG), aparținând escrocului, cetățean american, Philip H. Bloom[60], bănuit de presă a fi cadru acoperit al CIA. Muncitorii români, care lucraseră în trecut în firme de stat din orașul Ploiești, fuseseră recrutați de firma GBG pentru unitățile militare din Irak, în departamentele tehnice și logistice care se ocupau cu întreținerea aparatelor electrocasnice. În scurta deplasare cu avionul până în Aeroportul din Bagdad, oamenii s-au plâns că, deși pe contractul cu GBG salariul era de 2000 de dolari pe lună, escrocul Bloom le oprea ilegal jumătate din bani.

2. Am avut de-a face cu firma GBG și cu escrocul internațional Philip Bloom în cursul anului 2003, când acesta racola tineri specialiști în IT, în București, la noul sediu al firmei din strada Galați. Am aflat mult mai târziu că Bloom se înhăitase cu alți ofițeri de informații români și derulase numeroase afaceri oneroase și privatizări dubioase pe teritoriul României. Primul sediu al GBG în România a fost localizat, în 1998, în sediul Ministerul Transporturilor sub ministeriatul lui Traian Băsescu. Printre partenerii de afaceri ai escrocului Bloom se număra și bancherul Bogdan Baltazar[61], un apropiat al Partidului Democrat (viitor PDL), fost ofițer de spionaj extern al regimului comunist. Baltazar a activat în anii ’70, pe teritoriul SUA sub numele conspirat “Laurențiu”. Baltazar spionase în slujba regimul comunist, iar după 1990, a fost recuperat și folosit ca diplomat acoperit în mai multe țări. Firma de consultanță Baltazar, Bloom & Pârvulescu (BB&P) a fost implicată în privatizarea uneia dintre cele mai mari bănci românești BCR.

            3. Philip H. Bloom a fost arestat, în cele din urmă, pentru acte de coruție în Irak. Departamentul de Justiției al SUA a descoperit că, prin firme special create, acesta a mituit oficiali guvernamentali în schimbul unor contracte guvernamentale de reconstrucție a Irakului. Mita a circulat prin mai multe bănci din Kuweit, Elveția, Olanda și România. O parte din mita plătită a constat în bijuterii, bilete de avion, alcool, țigări și favoruri sexuale. “Rețeaua Bloom” a fost destructurată la București, iar complicii săi, Seymour Morris, Michael Morris, Robert J. Stein și Lt. Col. Debra Harrison și Michael Wheeler, ofițeri ai armatei americane[62], au fost puși sub acuzare și, ulterior condamnați pentru luare de mită, spălare de bani, conspirație. Complicii români ai grupării Bloom nu au fost anchetați.  

            4. Tocmai către firma GBG ne îndrumau ofițerii SIE conspirați din ambasada României, pe data de 27 martie 2005, la ora 9.47.37 -0800PST. Consilierul comercial al Ambasadei României din Bagdad, Cristian Lățea le trimitea prin e-mail și sms, jurnaliștilor români, invitația de a vizita GBG-ul irakian. Doi dintre jurnaliștii români s-au dus să constate mărețele acte de corupție ale acestei firme în unitățile militare americane. Eu am refuzat deplasarea. Având în vedere că, în zone de conflict cum este Irak, reprezentanțele diplomatice ale României sunt populate numai cu ofițeri, legăturile apropiate dintre aceștia și escrocii americani sunt evidente.

XI.Din anii ’90, la cel mai înalt nivel al statului român (Președinție, Guvern, ministere), s-a căutat  protejarea și secretizarea activității infracționale internaționale desfășurată de teroristului român de origine siriană Omar Hayssam, membru de seamă și finanțator al celui mai puternic partid din România, Partidul Social Democrat (PSD). De remarcat că infractorul a însoțit ani la rând delegațiile oficiale ale Președinției în vizite oficiale, în străinătate și a fost susținut de numeroși demnitari ai statului sau de șefi de partide politice.

Am cerut de nenumărate ori, autorităților române, declasificarea și publicarea tuturor documentele din dosarele de terorism legate de infracțiunile grupării Bout – Omar – Munaf, fiind interesat, mai ales, de documentele care privesc răpirea jurnaliștilor români din Irak, din 2005. Am fost refuzat. Infracțiunile și autorii acestora au rămas secrete, semn că aceștia lucrau cu sau pentru instituțiile statului.

1.La sfârşitul anului 2004, beneficiind de informaţiile livrate de complicii săi din instituţiile de stat şi din serviciile de informaţii, teroristul Omar Hayssam a încercat să-şi pună la adăpost averea estimată la 100 milioane dolari, obţinută din afaceri ilegale, contrabandă cu țigări și alte produse accizabile, cu armament, evaziune fiscală şi din spălare de bani.

2.Astfel, în scurt timp, o mare parte din averea lui Omar ( acţiuni, conturi, imobile, terenuri, firme)[63] este transferată pe numele complicelui său, cetăţean SUA, Mohammad Munaf. Acesta din urmă avea să declare că a garantat averea teroristului Omar Hayssam, cu cetățenia SUA. Mohammad Munaf devenise peste noapte, președinte al grupului de firme Manhattan, care aparținea în realitate clanului Omar. Autorităţile de la Bucureşti nu i-au împiedicat pe infractori să facă aceste “inginerii financiare”. Ofițerii de informații, diplomați, polițiști și alți funcționari pe care Omar îi avea pe statul de plată, l-au informat pe terorist despre toate demersurile pe care instituțiile statului aveau de gând să le întreprindă împotriva lui.  

            3. Cu toate acestea, în data de 4 noiembrie 2004, un comando format din magistrați, polițiști și jandarmi a descins în mai multe locații aflate în proprietatea grupării Omar. Procurorii DIICOT, împreună cu ofițeri din cadrul Direcției de Investigarea Fraudelor a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), au efectuat cinci percheziții în câteva locații, vizând firmele grupului de firme Manhattan. Au fost ridicate cantități impresionante de acte, peste 100 de ștampile, pașapoarte, buletine, arme, calculatoare. Unul dintre directorii reținuți și audiați de procurorii DIICOT este Michel Nahas, creștin libanez, creierul traficului cu armament, după cum afirmă angajații holdingului care au fost de acord să vorbească. Al doilea personaj cheie audiat se numea Emile Raja El Assal. Se pare că autoritățile române au evitat ca informații și date despre colaborarea familiei Omar cu instituțiile statului să ajungă în mâinile spionajului american prin intermediul lui Munaf.

           4. Cu această ocazie a fost ridicat calculatorul șefei de cabinet a lui Omar, cunoscută în firmă sub numele de Mona Haloca. Astfel, apăreau în presă primele liste cu echipamentele militare comandate de Hayssam din Transnistria. Sub titlul „Lista domnului Omar„, unul dintre fişierele întocmite de Haloca făcea referire la un contract de 70 de milioane de dolari pentru echipamente militare fabricate în Comunitatea Statelor Independente (CSI). Documentul cuprindea rachete Katiuşa, avioane Mig 29, lansatoare de rachete şi sisteme antiaeriene. Documentele, computerele și ștampilele confiscate de autoritățile române cu prilejul operațiunilor desfășurate în 4 noiembrie 2004, au fost stocate și blocate în arhiva Parchetului general (DIICOT).

            5.Ce nu a apărut în presă în 2004 ? Informații extrem de sensibile despre o centrală nucleară, ridicată de regimul Bashar Al Assad în nord-vestul Siriei. Date importante transmise de urgență serviciilor secrete israeliene au stat la baza operațiunii speciale cu nume de cod “Orchard” (Livada). Astfel, România participa alături de SUA și Israel la una dintre cele mai importante operațiuni ilegale pe teritoriu străin.

            6.Ulterior, în anul 2006, în timpul procesului de terorism, la Bucureşti se înregistrează o adevărată paradă a avocaţilor israelieni, interesați să-l reprezinte în instanță pe terorist. Dealtfel, fostul ministru de externe de la vremea aceea, Mihai Răzvan Ungureanu, facilitează vizita avocatului Mordechai Tzivin, cunoscut ca “avocatul Mossadului” la locul de detenție al teroristului Omar Hayssam. Un deceniu mai târziu, același avocat se întorcea în România, pentru ai reprezenta pe agenții israelieni arestați  la București în scandalul Black Cube.

            De asemenea, în perioada imediat următoare, au avut loc mai multe vizite ale oficialilor români în Israel, mai ales ale ministrului de Externe român de la acea vreme. Israel și SUA, pregăteau intens operaţiunea cu nume de cod “ORCHARD” şi extragerea teroristului Omar Hayssam, persoană care a furnizat informații importante în operațiune şi a familiei sale (soția Adela Omar și cei șapte copii).

7.Deși Omar și Munaf erau suspectați de terorism, apoi au fost arestați, nici autoritățile SUA, nici cele române nu au procedat la sechestrarea fondurilor și bunurilor mobile sau imobile folosite de teroriști. Conform declarațiilor date în fața magistraților de Mohammad Munaf, cei doi parteneri de infracțiuni au căutat în anul 2003, în Irak, mercur roșu, o substanță folosită în industria nucleară. În noiembrie 2004, în timpul unor percheziții la sediile firmelor lui Omar Hayssam, magistrații DIICOT, au descoperit o listă cu echipamente militare care trebuiau comandate din Transnistria. Adică, de acolo unde opera Viktor Bout.

8.După discuții intense cu israelienii, surprinzător, procurorul de caz Ciprian Nastasiu și-a schimbat atitudinea. Magistratul care  îl crucificase pe teroristul nr. 1 al României, Omar Hayssam, în rechizitoriul dosarului “Răpirea din Irak”, intervine în ședința de judecată a Curții de Apel București, cerând instanței să-l elibereze pe terorist pe caz de boală. Să nu uităm că, în paralel, același magistrat îl ancheta pe bolnav într-un dosar de trafic internațional cu armament. Instanța binevoitoare cu teroriștii încuviințează eliberarea lui Omar Hayssam.

9.Imediat după eliberarea din arest, cel mai bine păzit infractor român la acea dată, teroristul Omar Hayssam, îşi înscenează o boală gravă, urmată de o intervenție chirurgicală dificilă și este scos din țară. Fuga teroristului peste cele mai securizate granițe ale Uniunii Europene a declanşat demisiile şefilor principalelor servicii secrete şi a Procurorului general al României.

10. După vizita președintelui Bashar Al Assad la București, teroristul Omar Hayssam este înapoiat autorităților române, în iulie 2013, în secret. Nici astăzi nu știm cine l-a adus în România pe terorist și în ce mod. Nu știm care a fost prețul plătit de statul român pentru întoarcerea lui Omar Hayssam. Recent, autoritățile i-au retras cetățenia română teroristului încarcerat pentru 25 de ani (pedeapsă cumulată în urma pronunțării mai multor sentințe).  

XII.În același mod și din aceleași motive expuse mai sus, autoritățile române au secretizat participarea teroristului Omar Hayssam la operațiunea specială și ilegală de pe teritoriul Siriei, cu nume de cod “ORCHARD” (Mivtza Bustan în ebraică), la data de 6 septembrie 2007. Conform informaţiilor scăpate în presa centrală, teroristul Omar Hayssam a oferit date concludente serviciilor secrete americane și israeliene despre reactorul nuclear din situl Al Kibar, din zona Deir-Ez-Zor, în schimbul extragerii sale din România.

1.Presa centrală a făcut publică legătura dintre operaţiunea militară “ORCHARD” – Livada şi teroristul Omar Hayssam, încă din anul 2008. La vremea aceea, cel mai probabil, presa și procurorii români au făcut o confuzie în termeni, în limba engleză, acțiunea fiind botezată “ORCHID”, adică Orhideea. Confuzia a fost alimentată și de descoperirea a două conturi în valută, denumite Orhideea și Alegretto, deschise de spionajul extern pentru operațiuni speciale. Omar Hayssam avea informații precise despre centrala nucleară deoarce transporturile cu utilaje necesare reactorului nuclear erau tranzitate de prietenii săi (Mustafa Tartoussi, Youssef Tartoussi), prin portul Constanța, către portul sirian Tartous, cu documente false și cu avizul serviciilor românești de informații. Armata israeliană a recunoscut operaţiunea “ORCHARD”, de abia în martie 2018, printr-un comunicat sec, fără a oferi amănunte.

            2.Conform unor specialiști militari, “ORCHARD” nu a fost altceva decât reeditarea operațiunii “Opera”, executată de armata israeliană, în 1981, în Irak. La vremea aceea, Forțele Aeriene Israeliene au atacat și au avariat grav reactorul irakian Osirak, situat la 17 km sud-est de Bagdad. Tehnologia achiziționată de Saddam Hussein din Franța, un reactor nuclear din clasa „Osiris”, era proiectat pentru producerea de plutoniu.

            Regimul de la Bagdad a încercat să repare reactorul avariat și a cerut ajutorul românilor. Din informațiile mele, ARCOM SA, firma de construcții folosită de spionajul extern comunist, nu a efectuat decât o lucrare de conservare a reactorului Osirak.  

3. Presa și opinia publică au fost dezinformate de serviciile de informații ale armatei SUA și de cele franceze, prin omisiune, prin ascunderea și cosmetizarea realității. Au fost dosite astfel, legăturile dintre ostaticii americani, francezi sau români, victime sau nu ale operațiunilor de răpire. Toate acestea s-au petrecut pe teritoriul României și pe teritoriul Franței în ciuda mișcărilor ample de protest care cereau eliberarea ostaticilor francezi și români, la pachet.  

4.Au fost mușamalizate unele operațiuni speciale de extragere a agenților acoperiți români, americani și francezi din zona de interes. A fost protejată identitatea  studenților arabi racolați de serviciile de informații comuniste ale României. În timpul răpirii jurnaliștilor români, cel puțin doi dintre agenții școliți și instruiți în România de regimul comunist, au acționat din sediul Ambasadei României din Bagdad. Afaceriștii Raad Halool și Shamil Al Abadi au fost primii care au sesizat Poliția irakiană cu privire la răpirea unor cetățeni români. Deși afaceriștii irakieni au familii în România, din diferite motive, autoritățile  le-au interzis accesul pe teritoriul țării noastre.  

5.Printre altele, prin metoda omisiunii, a fost ascunsă operațiunea de extragere a fostului ofițer de informații militare de la Pentagon, fost navy commander în cadrul armatei SUA, Roy Hallums. La operațiune au participat ofițerii serviciului special, Hostage Working Group (HWG), campat în cadrul ambasadei SUA din Bagdad. Statele Unite ale Americii, Franța și România au ascuns ani la rând faptul că Roy Hallums și Florence Aubenas erau deținuți, alături de ostaticii români, de aceleași grupări de crimă organizată, în aceeași locație situată la 29 de kilometri sud de Bagdad, în zona denumită de militari “Triunghiul Morții”. De asemnea, a fost secretizată prezența teroristului american Mohammad Munaf, alături de spionul Pentagonului în locația descrisă mai sus.

6.În mod asemănător s-a încercat mușamalizarea operațiunii de extragere din Irak a jurnalistei franceze (fata unor diplomați belgieni) Florence Aubenas. Franțuzoaica a fost extrasă cu ajutorul nemijlocit al autorităților române, după cum aveam să aflăm din declarațiile recente ale fostului președinte al României, Traian Băsescu. Am fost nevoit să cer personal, instanței de judecată, comisie rogatorie la Paris, pentru ca Florence Aubenas să recunoască în fața magistraților că a fost ostatic, sub pământ, alături de jurnaliștii români, de un terorist și de ofițerul american.

XIII.În același registru s-au desfășurat operaţiunile de compromitere a jurnaliștilor români şi de intimidare a presei, derulate de instituţiile de forţă ale statului. La  ordinul puterii politice din România, aceste acțiuni de intimidare au culminat, în anul 2006, cu arestarea unui jurnalist din Vrancea. De exemplu, procurorii DIICOT au percheziționat mai multe redacţii din Bucureşti, după ce subsemnatul a dat publicităţii date compromiţătoare despre activitatea forţelor aliate din Baza Militară din Kandahar, Afganistan.

1.După întoarcerea mea din episodul răpirii, am sesizat neîncetat opinia publică, organele de anchetă românești, instituțiile de forță ale SUA şi pe responsabilii politici din țara noastră, la cel mai înalt nivel, cu privire la abuzurile şi ingerinţele politice şi informative în dosarele de terorism internaţional şi cu privire la protecţia acordată grupărilor de crimă organizată. Datorită notorietății căpătate în timpul răpirii din Irak, după 2005, spre mine s-au îndreptat nemulțumirile și sesizările oamenilor obișnuiți privind abuzurile serviciilor secrete în toate domeniile.

2. După ce am sesizat tentativele de mușamalizare a dosarului “Răpirea din Irak”, la cel mai înalt nivel politic, am scris mai multe articole care ridicau semne de întrebare despre adevăratele intenții ale autorităților române. În urma unui articol amănunțit despre perioada petrecută de jurnaliștii eliberați în custodia Serviciului Român de Informații, mai ales despre vizitele făcute de președintele Traian Băsescu în complexul secret K2-K4-T14, unde eram ținuți, redacția ziarului la care lucram a început să mă cenzureze. Pas cu pas, materialele referitoare la perioada răpirii, la atitudinea președintelui și la activitățile abuzive ale serviciilor secrete românești au fost trunchiate sau eliminate din ziar. În 2006, după blocarea articolului “Ostatici în Irak, deținuți de lux la București” de către conducerea editorială a ziarului România liberă, mi-am dat demisia. Articolul a fost preluat și publicat de majoritatea ziarelor și televiziunilor românești.

3.În timpul anchetei referitoare la “Răpirea din Irak”, presa centrală a scos la iveală relații vechi ale președintelui României cu partenerii de afaceri ai teroriștilor, mai precis, legături din perioada în care acesta era primar al capitalei. Apoi, au ieșit la iveală sumele de bani virate de firmele teroristului Omar Hayssam în conturile Partidului Democrat Liberal. În data de 4 iulie 2005, într-un acces de furie, președintele Traian Băsescu recunoștea public faptul că serviciile secrete filau zi și noapte un jurnalist incomod, îl înregistrau și îi raportau ce anume și cu cine discuta acesta la telefon. Traian Băsescu m-a acuzat public de colaborare cu un fost ofițer de informații externe pe nume “Dumitrescu”[64].

4.”Cd-ul cu informaţii clasificate din Afganistan”[65], cum s-a intitulat scandalul de presă pe care l-am provocat la începutul anului 2006, era dovada că, la nivelul serviciilor de informaţii aliate, de pe frontul afgan, existau grave probleme de securitate. Dar poate cel mai important și jenant amănunt în acest scandal, l-a reprezentat prezența primelor indicii ale vestitelor închisori CIA, denunţate oficial de fostul preşedinte SUA, Barack Obama de abia în 2014.

5. Oficialii români au intervenit cu brutalitate în încercarea de a opri scurgerile de informații din unitățile militare de pe frontul din Afganistan. Aceiași magistrați DIICOT care instrumentau dosare de terorism au arestat un jurnalist, au percheziționat domiciliul altuia și au răscolit sediile mai multor redacții de ziare și televizune. Jurnalistul arestat abuziv a dat în judecată statul român. Pentru a i se închide gura jurnalistului, spionajul extern i-a creat o stipendie și l-a trimis în post diplomatic, în Irlanda, împreună cu toată familia. Într-un episod similar, în scopul intimidării, în data de 13 aprilie 2007, Serviciul de Informații Externe a depus sesizare penală[66] împotriva subsemnatului, publicând-o pe site-ul instituției. Din acest moment, jurnalistul Ohanesian era vânat oficial de cel mai puternic serviciu de informații din România.

XIV.Am cerut preşedinţilor, guvernelor, Parlamentului şi instituţiilor de forţă ale României, care s-au succedat la conducerea țării începând cu 2005[67], declasificarea totală și necondiţionată și publicarea tuturor documentelor secrete din dosarele de terorism, trafic internaţional cu armament şi răpire.  Mai ales acelor documente care au legătură cu “Răpirea jurnaliştilor români în Irak” şi cu rețeaua traficantului de arme Viktor Bout. Am cerut statului român să își asume operațiunile mai mult sau puțin legale care țin de domeniul terorismului, derulate de instituțiile de forță ale țării.

            1.Timp de aproape 15 ani, factorul politic a respins cererile mele de declasificare și de redeschidere a dosarelor de terorism și de trafic cu armament. Nici astăzi nu știm ce acorduri au stat la baza transferului rachetelor operativ-tactice, peste 400 de bucăți plus mașinile de încărcare, prin firma ZIM, către armata israeliană. Bateriile de rachetele înstrăinate în secret, în anul 1996, de la Ineu și Tecuci erau tip SCUD  8K11 și 8K14. O parte dintre acestea fuseseră modificate de regimul comunist pentru a putea transporta focoase nucleare, chimice sau bateriologice și pentru a le crește raza de acțiune. În același mod au dispărut din dotarea Forțelor Aeriene Române și 11 drone tip TU 143 ( clasificare NATO, VR-3 Reis)[68].   

2.În cele din urmă, la presiunile partenerilor occidentali, statul român și-a asumat doar câteva operațiuni teroriste derulate de spionajul extern în perioada comunistă, cum ar fi atacul cu bombe de la sediul postului de radio Europa liberă și sprijinul material (armament de asalt) și financiar (peste 1 milion de dolari) acordat grupării teroriste Carlos Șacalul pentru atentatele comise pe teritoriul Elveției.

3. În 2005, membrii ai grupării infracționale care au participat la răpirea jurnaliștilor și la paza acestora, mi-au prezentat în locația unde am fost ținut ostatic, armament de proveniență românească. Mai precis, teroriștii, membrii ai familei Munaf, mi-au arătat pistoale-mitralieră tip AKM cu pat rabatabil, calibrul 7,62 mm, producție românească, din perioada 1986-1988. Cel puțin una dintre aceste arme, a fost recuperată de trupele speciale ale Hostage Working Group, cu ocazia extragerii ofițerului Roy Hallums din ferma cu ostatici aflată la 29 Km sud de Bagdad. Arma a fost găsită în curtea fermei cu țeava înfiptă în pământ, cu patul armei extins[69]. Îi lipseau câteva părți componente ca, încărcătorul, capacul cutiei închizătorului, portînchizătorul cu piston cu gaze, închizătorul, recuperatorul și percutorul.

4.Cu ocazia raidului pentru extragerea contractorului militar Roy Hallums din bunkerul subpământean în care eram cu toții, ofițerii HWG au recuperat numeroase probe lăsate de celula teroristă, inclusiv un document pe care s-au descoperit amprentele membrilor familiei Al Mashhadani, teroriștii care l-au răpit și l-au torturat pe american. După ce a fost identificat și prins, unul dintre membri celulei, Yousif Al Mashhadani, a fost condamnat pentru răpirea americanului.

Culmea terorismului, în 2013, Yousif împreună cu alți trei membri ai familiei Mashhadani, celula teroristă care răpise și torturase 311 zile un ofițer de la Pentagon, își depuneau actele pentru obținerea cetățeniei SUA[70]. Încă din anul 2008, infractorii familiei Al Mashhadani obținuseră statutul de refugiat în SUA și umblau nestingheriți pe teritoriul acestei țări. Serviciile de informații SUA nu au făcut niciodată legătura dintre ostaticii români, francezi, irakieni, ofițerul Hallums și celula teroristă care-i răpise și îi ținea sub pământ. Nu s-a investigat legătura dintre celula  coordonată de  Mohammad Munaf și cea coordonată Al Mashhadani.

XV.Ce se ascunde, de fapt, prin disjungerea și secretizarea celor mai importante dosare de terorism ale României, nr. 540/D/P/2005 și 628/D/P/2005 ?

1.Clasificarea abuzivă ca secrete de stat a tuturor dovezilor și probelor referitoare la traficul cu armament, cu droguri, cu țigări fără timbru, cu tehnologie militară și nucleară și cu alte echipamente sau substanțe interzise ( produse și stocate în spațiul țărilor ex-sovietice, în Serbia sau în Coreea de Nord) către țări supuse embargoului internațional (Iran, Irak, Siria, Columbia) și către organizații catalogate drept teroriste : FARC, Hamas, Hezbollah, Frații Musulmani; de către grupuri infracționale sprijinite și finanțate de instituțiile de forță ale statului român.

2.Astfel, la dosarul nr. 628/D/P/2005 a fost atașat un alt dosar major de trafic ilegal cu armament, denumit “Țigareta”, care consta în livrarea pe și de pe teritoriul României a unei uriașe cantități de armament la schimb cu țigări. Afacerea s-a derulat atât pe mare, pe vedete marine, cât și aerian, implicând ofițeri ai mai multor servicii secrete (SRI, SPP, DGIA) alături de infractori de care am vorbit mai sus, în speță, familia Omar, frații Hayssam și Khaled. Dosarul nr. 628/D/P/2005, atât prin dimensiunile sale, cât și prin implicațiile internaționale, a devenit unul dintre cele mai importante documente din istoria României.

            3.Personal, în cursul procesului care a urmat răpirii mele, am depus în fața instanțelor, înregistrări audio/video ( interviu realizat în perioada 2005-2006 cu locotenent-colonel Moaied Abdel Kazem)[71] cu ofițeri superiori din poliția irakiană care susțineau că statul român continuă să alimenteze cu arme și muniție insurgența irakiană din Fallujaf. Cu alte cuvinte, deși România trimitea militari să lupte alături de aliați, serviciile sale secrete alimentau insurgența cu armament și muniție.

            4.Dovada că aceștia au spus adevărul a explodat în presă, în cursul anului  nouă ani mai târziu, când Statele Unite ale Americii au coordonat o operațiune complexă antiteroristă, prin care au adus în fața justiției alți doi traficanți de armament români, care încercau să vândă arme și muniție organizației FARC din Columbia. Ca și în cazul traficantului Viktor Bout, Cristian Vintilă, și Virgil Flaviu Georgescu, alături de alții, ar fi încercat să vândă arme antiaeriene, arme de foc și alte componente, grupului rebel columbian FARC, pentru utilizarea lor împotriva agenților DEA. Ca și în operațiunea de capturare a teroristului Bout, “ofertele” românilor au fost interceptate de ofițerii DEA, administrația SUA Antidrog.

5. În concluzie, militarii Alianței staționați în teatrele de război de pe întreg globul, care aparțin unor armate membre NATO, sunt atacați, răniți sau uciși cu armament livrat de serviciile de informații sau tranzitat de acestea pe teritoriul României. Din motive diverse, deși sunt la curent cu aceste “afaceri de narcoterorism”, instituțiile de forță ale Statelor Unite ale Americii au închis ochii, fiind interesate doar punctual de anumite persoane cum ar fi  Viktor Anatolievych Bout, Cristian Vintilă, Virgil Flaviu Georgescu, Aurel Frățilă ș.a. Nu știm nici astăzi pentru cine lucrau narcoteroriștii români susmenționați. Cert este că aceștia nu erau vânați de servicii de informații specializate în trafic cu armament, nu erau căutați de CIA sau de Secret Service, ci de DEA, instituție specializată în lupta internațională antidrog.

XVI.După reîntoarcerea din Bagdad, în mai 2005, am fost audiat, în mai multe rânduri, de Gary Dickson, rezidentul FBI, la acea dată în România. Acesta era asistat de trimisa specială a FBI din SUA în problema recuperării ofițerului Roy Hallums. În acest timp, teroristul Mohammad Munaf, cetățean al SUA, era în custodia armatei americane în penitenciarul Abu Ghraib.

Reprezentanții FBI nu păreau interesați de activităţile teroriste ale cetăţeanului SUA, Mohammad Munaf, ci, mai degrabă, de starea și locația ofiţerului de spionaj militar Roy Hallums, ostatic de peste 300 de zile în Irak. După eliberare, Hallums avea să fie invitat la Washington de preşedintele Barack Obama în cadrul unui program dedicat ostaticilor.

Am fost audiat de o comisie rogatorie militară irakiană, reprezentată de ofițeri ai Tribunalului special pentru crime majore Shark El Khanat, în sediul Parchetului general din București.

Am avut discuții cu consilierul de Securitate Națională al președintelui Franței de la acea dată, apoi de o echipă specială a serviciilor de informații externe franceze.

Vă reamintesc faptul că NATO este o organizație care și-a propus și, în mare parte a reușit să promoveze valori democratice și să dea membrilor săi posibilitatea de a se consulta și de a coopera în aspecte privind apărarea și securitatea, în scopul de a soluționa probleme globale, cum ar fi terorismul, a clădi încrederea și, pe termen lung, a preveni conflictele. De asemenea, NATO are o importantă misiune militară staționată în Irak.

Punându-vă la dispoziție  dovezi, mărturii, fotografii, înregistrări audio/video și documente despre activitățile de terorism susmenționate, în virtutea Acordului Națiunilor Unite privind combaterea crimei organizate încheiat la Palermo în anul 2000, solicit imperativ Consiliului Atlanticului de Nord să ia cunoștință și să analizeze aceste fapte deosebit de grave și să ia măsurile de rigoare, în litera și spiritul principiilor care stau la baza funcționării Alianței și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Solicit Consiliului Atlanticului de Nord să-mi comunice dacă în urma prezentei notificări, a procedat la verificări, care sunt concluziile anchetei și ce fel de măsuri s-au luat.

Cu stimă,

Eduard Ovidiu Ohanesian

jurnalist și victimă a unei operațiuni teroriste internaționale

Date de contact

Telefon mobil : +40723230021

Adresă e-mail : eohanes@yahoo.com

                          eohanes@gmail.com

26.11.2019


[1] https://www.curentul.info/dezvaluiri/fostul-procuror-dan-voinea-rupe-tacerea-tatal-lui-mircea-geoana-generalul-ioan-geoana-a-lansat-in-1989-diversiunea-cu-teroristii-din-subteran/

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Mircea_Geoan%C4%83

[3] https://ohanesian.wordpress.com/2010/10/13/primele-fotografii-secretizate-ale-rapirii-din-irak/

[4] https://www.thomasnelson.com/9781418584153/buried-alive/

[5] https://www.cotidianul.ro/ingropat-de-viu-prima-marturie-a-unui-oficial-sua-referitoare-la-jurnalistii-romani-rapiti-in-irak/

[6] https://ohanesian.wordpress.com/2010/10/14/rapirea-din-irak-fotografii-inedite-episodul-ii/

[7] https://www.americanspecialops.com/delta-force/operations/iraq-hostage-rescue/

[8] http://www.avertisment.net/sri-in-zodia-samadaului-de-tarnova-o-istorie-traita-i/

[9] https://www.cancan.ro/jurnalista-marijean-ion-inculpata-in-dosarul-irakian-14733784

[10] http://www.avertisment.net/dosarul-armamentul-conexiunea-sovietica/

[11] https://ohanesian.wordpress.com/2012/10/08/viktor-bout-dosar-complet-de-crima-organizata-si-terorism-in-limba-franceza-ep-16/

[12] http://www.avertisment.net/secretele-afacerii-rapirea-din-irak-la-dna/

[13] https://www.cotidianul.ro/lectii-de-protocoale-si-fabricile-americane-de-hastaguri/

[14] https://www.un.org/press/en/2005/sc8570.doc.htm

[15] https://www.insightcrime.org/news/analysis/how-viktor-bout-fell-for-the-deas-farc-trap/

[16] https://www.realitatea.net/raport-onu–romania-a-vandut-arme-pentru-teroristi_649717.html

[17] https://www.cotidianul.ro/iata-ce-ascund-traian-basescu-si-camarila-sa-din-parchete-sau-servicii-secrete-5/

[18] https://theenterprisereport.typepad.com/news/2010/08/breaking-news-viktor-bout-to-be-extraditted-to-usa-to-arms-dealing-charges.html

[19] https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/contrabanda-cu-arme-din-sertarele-efului-diicot-511658

[20] https://www.timpul.md/articol/investigaie-din-presa-romana-transnistria-produce-armament-de-contrabanda-pentru-arile-africane-37145.html

[21] https://www.b1.ro/stiri/eveniment/mark-gitenstein-sua-datoreaza-recunostinta-romaniei-pentru-ancheta-legata-de-traficantul-rus-de-arme-viktor-bout-14486.html

[22] https://www.news.com.au/world/viktor-bout-who-inspired-the-movie-lord-of-war-has-been-sentenced-to-25-years-prison/news-story/691a9c826ce4c95d737e579b2a8399ab

[23] https://ohanesian.wordpress.com/2013/07/22/de-ce-ne-trebuia-omar-hayssam/

[24] http://www.avertisment.net/sua-condamna-traficantii-romanii-le-dau-sup-si-nup/

[25] https://www.senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=D8892ECE-7155-45A4-BD69-1FE892B4F136

[26] https://ohanesian.wordpress.com/2009/07/27/documentele-dosarului-armamentul/

[27] http://www.avertisment.net/mohammad-munaf-file-de-poveste-ii/pradarea-romaniei/

[28] https://www.politiaromana.ro/ro/most-wanted/omar-mukhles

[29] https://adevarul.ro/news/societate/hayssam-vrea-traga-dinu-patriciu-1_50ac37e07c42d5a66385cb77/index.html

[30] https://ohanesian.wordpress.com/category/rapirea-din-irak/page/2/

[31] http://www.avertisment.net/gruparea-hayssam-pe-masa-csat-inca-din-anii-90/

[32] Matricea responsabilităților în anchetă și situația lui Omar Hayssam

[33] https://ohanesian.wordpress.com/2013/08/05/serviciul-roman-de-informatii-era-la-curent-inca-din-anul-2001-cu-activitatile-teroristului-omar-hayssam/

[34] https://ohanesian.wordpress.com/2013/08/05/serviciul-roman-de-informatii-era-la-curent-inca-din-anul-2001-cu-activitatile-teroristului-omar-hayssam/

[35] http://old.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date_arhiva&id=6920&_PRID=arh

[36] http://www.avertisment.net/mohamad-munaf-file-de-poveste-ep-1/

[37] http://www.avertisment.net/10-ani-de-la-rapirea-jurnalistilor-romani-in-irak/

[38] https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/cazul-hayssam-unde-sunt-banii-pentru-rascumpararea-jurnalistilor-527236.html

[39] http://www.avertisment.net/lobby-sau-relatii-periculoase-romano-americane/

[40] https://ohanesian.files.wordpress.com/2013/10/munaf2.jpg

[41] http://www.avertisment.net/hocus-pocus-cu-teroristul-american-mohammad-munaf/

[42] http://www.avertisment.net/diicot-in-vizita-la-un-terorist-american/

[43] https://www.gazetavalceana.ro/anchetedezvaluri/un-general-r-sie-rememoreaza-la-valcea-momentele-din-2005-cum-era-sa-compromita-basescu-salvarea-celor-trei-ziaristi-luati-ostatici-in-irak/

[44] http://www.avertisment.net/mohamad-munaf-file-de-poveste-ep-1/

[45] https://ohanesian.wordpress.com/2013/10/09/in-atentia-interpol/

[46] https://www.b1.ro/stiri/eveniment/iccj-respinge-cererea-de-revizuire-a-condamnarii-lui-munaf-la-10-ani-de-inchisoare-pentru-rapirea-ziaristilor-199779.html

[47] http://www.rador.ro/2016/03/28/sinteza-11-ani-de-la-rapirea-jurnalistilor-romani-in-irak-inscenare-sau-intamplare-mai-avem-39-de-ani-pana-vom-afla/

[48] http://www.avertisment.net/mohammad-munaf-teroristul-pe-care-sua-il-iubeste/

[49] https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/imposibila-extradare-a-lui-munaf-94034.html

[50] https://adevarul.ro/news/eveniment/generalul-ilie-botos-noul-sef-dgia-1_50aee55f7c42d5a663a1875a/index.html

[51] https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/teroristul-american-mohammad-munaf-a-fost-livrat-minciuna-continua-296609

[52] https://a1.ro/news/extern/mohammad-munaf-este-cautat-de-interpol-id61085.html

[53] https://www.antena3.ro/actualitate/sinteza-zilei-primul-interviu-video-cu-mohammad-munaf-la-10-ani-de-la-eliberarea-jurnalistilor-286247.html

[54] http://www.sroscas.ro/site/2009/11/29/probe-zdrobitoare/

[55] https://romanialibera.ro/special/investigatii/ohanesian-cere-audierea-adjunctului-sri–a-unui-general-sie-si-a-unui-ambasador-98919

[56] https://ohanesian.wordpress.com/2013/10/09/

[57] https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/s-au-implinit-10-ani-de-cand-doua-state-partenere-i-aliate-in-nato-ascund-i-protejeaza-un-terorist-american-262465

[58] https://www.timpul.md/articol/investigaie-din-presa-romana-transnistria-produce-armament-de-contrabanda-pentru-arile-africane-37145.html

[59] https://ohanesian.wordpress.com/2013/10/09/in-atentia-interpol/

[60] https://www.eastbaytimes.com/2005/11/18/official-charged-in-iraq-kickbacks-has-fraud-history/

[61] https://romanialibera.ro/special/investigatii/asociatul-lui-bogdan-baltazar–philip-h–bloom–arestat-in-sua-pentru-mita-in-irak–48417

[62] https://archives.fbi.gov/archives/washingtondc/press-releases/2010/wfo012210.htm

[63] https://ohanesian.wordpress.com/2013/07/23/de-ce-ne-trebuia-omar-hayssam-2/

[64] https://www.mediafax.ro/justitie/degeratu-si-predoiu-audiati-ca-martori-in-procesul-fostului-colonel-sie-dragomir-2448751

[65] https://www.curentul.info/actualitate/dosarul-scurgerilor-de-informatii-din-mapn-ingropat-de-incompetenta-serviciilor-si-procurorilor/

[66] https://www.gandul.info/stiri/sie-a-facut-plangere-penala-impotriva-lui-ovidiu-ohanesian-286920

[67] https://ohanesian.wordpress.com/2013/08/12/comisiile-parlamentare-pentru-controlul-serviciilor-secrete-au-pus-batista-pe-tambal-in-cazul-omar-hayssam-acoperindu-i-complicii/

[68] https://www.flux24.ro/rachetele-operativ-tactice-si-tomahawkul-comandantului-suprem/

[69] https://ohanesian.wordpress.com/2010/10/13/primele-fotografii-secretizate-ale-rapirii-din-irak/

[70] https://eu.usatoday.com/story/news/politics/2017/03/30/case-american-kidnapped-iraq-reemerges/99839444/

[71] https://ohanesian.wordpress.com/2013/07/23/de-ce-ne-trebuia-omar-hayssam-ep-3/

Leave a comment