BREAKING NEWS

Răzvrătiţi la Uniunea Scriitorilor

pamfletute2Nu mă miră faptul că membrii Asociaţiei Romilor Lăieţi îşi contestă bulibaşa pentru că le-a făcut program prelungit de-ntins mâna. Aşa-i între ţigani. Nu mă miră nici faptul că membrii Asociaţiei Crescătorilor de Bălţate Româneşti îşi contestă ciurdarul, care susţine că lunea vacile sunt flămînde, deoarece lunea nici iarba nu creşte. Aşa-i între cowboy.

Mă miră însă, că pînă şi în Uniunea Scriitorilor se-ntâmplă ţigănii ca-n Parlament. O seamă de vrednici mânuitori ai condeiului, care se cunosc şi se citesc între ei, au ticluit un „protext” împotriva preşedintelui Uniunii, criticul Nicolae Manolescu. Nu i-am văzut printre semnatari pe Gabriel Liiceanu, pe Andrei Pleşu, pe Ion Mureşan sau Mircea Cărtărescu, şi asta m-a făcut să citesc cu mai multă atenţie şi să încerc să desluşesc petiţiunea.

Primul motiv de supărare constă în faptul că Nicolae Manolescu este la al treilea mandat, ori statul prevede că un preşedinte nu poate deţine decât două mandate. Numai că modificările la statut au fost făcute după ce Manolescu a fost ales a treia oară. Mi se pare foarte funcţionărească această prevedere a statutului. Ne-am putea pune întrebarea: de ce un parlamentar poate să fie ales n mandate, iar preşedintele Uniunii nu? Că nu s-a pus singur, l-au ales scriitorii.

Durerea cea mare este legată de bani. De ce unii pleacă în străinătate, iar alţii nu, sau pleacă mai rar? De ce unora li se scot tiraje mai mici la cărţi? Părerea mea este că Nicolae Manolescu ţine cont de reprezentativitate, de valoare şi nu cred că este subiectiv sau că are înclinaţii spre cumetrii. Augustin Buzura sau Ioan Groşan nu au astfel de nemulţumiri. Cât despre transparenţa cheltuielilor, nu preşedintele se ocupă de contabilitate şi nici nu este vinovat pentru faptul că Guvernul alocă fonduri insuficiente pentru cultură.

Vasile Dragomir