BREAKING NEWS

Răpirea din Irak, fabricată la București

Documente extrase din dosarele Curții de Apel București scot la iveală  minciuna și manipularea la care au fost expuse opinia publică și presa în afacerea răpirii jurnaliștilor români în Irak, din perioada martie-mai 2005. Declarațiile martorilor în dosarul nr. 4855/2/2006 ( Dragomir vs. SIE) relevă faptul că, înalți oficiali români din jurul fostului președinte al țării Traian Băsescu au fost informați întocmai și la timp, de surse ale serviciilor secrete din anturajul teroriștilor Mohammad Munaf și Omar Hayssam, despre modul în care s-a realizat operațiunea” care a ținut România cu sufletul la gură, timp de 55 de zile.

 

Conform declarațiilor de la dosarul susmenționat, Palcu Eugen, fost angajat civil al  Comandamentului Apărare Antiaeriană a Teritoriului înainte de 1989, a fosthalool-carte contactat de partenerul său de afaceri irakian Raad Halool, imediat după începerea crizei ostaticilor. Halool, un important afacerist irakian, școlit în țara noastră în comunism, cu familie la București, care avea interdicție de intrare în România, a decis să se implice în rezolvarea crizei pentru a-și putea schimba statutul. Astfel, Palcu a devenit pe toată perioada crizei, interfața dintre colonelul SIE Ionel Dragomir, generalul Constantin Degeratu și Palatul Cotroceni. Irakianul a furnizat importante informații despre unii dintre autorii răpirii, avertizând în repetate ocazii că operațiunea a fost regizată la București. Conform declarațiilor luate în cursul cercetării judecătorești, în dosarul răpirii, pe milionarul Raad Halool îl regăsim în perioada răpirii alături de ambasadorul Mihai Ștefan Stuparu și de specialistul Serviciului de Informații Externe în spațiul arab, Octavian Hârșeu, în celula de criză constituită în cadrul Ambasadei României din Bagdad.

Ca urmare, fostul student irakian, devenit ulterior afacerist de succes, primise acordul serviciilor secrete române să intre în reprezentanța României din Bagdad. Ulterior, în câteva înregistrări video, Raad Halool și locotenent colonelul Moaied Abdel Kazim (de la Direcția de Crime Majore Shark El Khanat ) aveau să dezvăluie amănunțit modul în care a fost montată afacerea “Răpirea din Irak” la București. Raad Halool îi cunoștea foarte bine pe cei doi țapi ispășitori, Mohammad Munaf și Omar Hayssam încă din perioada studenției, dar era la curent și cu sistemul, țoți studenții străini fiind luați în evidență și instructaj de Securitate în anii ’80. Numele lui Raad Halool și firmele sale apar în celebrul raport „Petrol contra hrană“ , fiind suspectate de tranzacții frauduloase. A fost expulzat din România pentru legături cu regimul lui Saddam Hussein. Irakianul motivează punerea sa sub interdicție de a intra în România, cu refuzul său de a colabora cu serviciile speciale românești și americane înainte de căderea dictatorului irakian. Pentru conformitate, vă punem la dispoziție ataât declarația martorului Eugen Palcu în fața instanței CAB, cât și una dintre declarațiile milionarului Raad Halool în fațe procurorilor români, document care nu a fost niciodată depus la dosarul “Răpirea din Irak”.

Eduard Ovidiu Ohanesian

 

“CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. 4855/2/2006

Ședința publică/nepublică din date de 13.02.2008

DECLARAȚIE DE MARTOR

Numele și prenumele Palcu Eugen, vârsta 52 ani, …..

Îl cunosc pe reclamant înainte de 1989 când prin 1984 sau 1985 a venit ca CI-st locotenent major la Comandamentul Apărare Antiaeriană a Teritoriului unde lucram ca personal civil. Un timp s-a legat între noi o prietenie. În 1991 eu am plecat iar reclamantul a plecat la rândul său cred la Centrul de Informatică al Ministerului Apărării Naționale. După 1990 l-am mai întâlnit ocazional, am vorbit cu el dar nu am știut cu ce se ocupă. Menționez că am fost și vecini zeci de ani facând împreună naveta. Menționez că am fost asociat la o societate cu numitul Raad Halool un om de afaceri influent în zona Irakului precum și în România. La scurt timp după declanșarea crizei ostaticilor din Irak am fost sunat de Raad Halool care mi-a spus că ce se întâmplă este o mare măgărie regizată de la București de Omar, Munaf și alți arabi din România. Mi-a spus că știe unde sunt că știe unde sunt jurnaliștii, că trebuie făcut ceva pentru eliberarea lor întrebându-mă dacă personal cunosc persoane influente, eventual din anturajul președintelui Băsescu sau din zona serviciilor de informații. Raad Halool mi-a spus că în niciun caz nu trebuie lăsat Omar Hayssam să părăsească România el fiind în spatele operațiunii de răpire și că ostaticilor să nu se plătească sume atât de mari precum cele de genul celor vehiculate de presa română, de milioane de dolari. După ce am vorbit cu Raad Halool m-am gândit la Dragomir Ionel în considerarea faptului că fusese CIstul unității noastre. L-am sunat i-am spus despre ce este vorba într-o întâlnire pe care am avut-o ulterior cu acesta, iar el mi-a cerut o zi, două pentru a-mi da un răspuns dacă se implică în această problemă. Ulterior reclamantul a fost de acord să poarte discuții cu Raad Halool, iar urmare a acestor discuții lua legătura cu domnul Constantin Degeratu, de cele mai multe ori în prezența mea, căruia reclamantul îi comunica cele aflate de la Raad Halool. Pornind de la modul în care s-au purtat discuțiile cu Constantin Degeratu, de faptul că cei doi schimbau informații pe tema crizei ostaticilor și că ulterior unor discuții telefonice reclamantul spunea că pleacă la Cotroceni am tras concluzia că cei doi au o relație bună. Chiar îl întrebam pe reclamant dacă este cumva general de are astfel de “întâlniri”. Pentru că nu știam la acel moment cu ce se ocupă am dedus ulterior după câteva  zile din tonul discuțiilor purtate de reclamant cu Constantin Degeratu  aflându-se în raporturi de subordonare. Chiar l-am întrebat dacă e și el general având în vedere cum se adresa domnului Degeratu. Nu știu ca reclamantul să fi cunoscut anterior dar din modul cum a decurs punerea lor în legătură trag concluzia că nu.

Într-o sâmbătă seara mă aflam la o nuntă în Piața Operei când am fost sunat de Raad Halool care mi-a spus că are ceva de informat. L-am sunat pe reclamant care a ajuns la scurt timp și atunci tin minte ca in timp ce reclamantul vorbea cu Raad Halool pe telefonul meu, a fost sunat pe telefonul propriu de domnul Degeratu. Am dedus că era vorba de domnul Degeratu întrucât reclamantul i-a spus “ Să trăiți domnule general, tocmai sunt în discuții, vin la dumneavoastră sau vă sun când termin”. Ulterior însuși reclamantul mi-a confirmat că vorbise cu domnul Degeratu.

Știu de la reclamant că într-o discuție pe care acesta a avut-o cu domnul Degeratu acesta i-a transmis din partea președintelui Băsescu, pentru a transmite mai departe în Irak că în nici un caz să nu se pună problema retragerii trupelor române din Irak să se negocieze la sânge orice alte forme de eliberare.

Raad Halool mi-a spus că a primit o felicitare din partea Președinției României pentru modul cum s-a implicat în rezolvarea crizei și că se va analiza solicitarea acestuia de reducere a perioadei de interdicție de intrare în țară, însă Raad Halool a refuzat să arate această felicitare.

Menționez că am fost sunat de Raad Halool, pentru a-și oferi concursul la soluționarea crizei la o zi sau două după ce incidentul a devenit public. Cred că în aceeași zi în care m-a sunat Raad Halool l-am contactat pe reclamant.

Menționez că mă întâlneam cu reclamantul aproape în fiecare zi, uneori chiar și de 2-3 ori pe zi, alteori deloc. În tot intervalul de la contactarea lui până la eliberarea ostaticilor întâlnindu-ne cam în 2/3 din acest interval.

Discuțiile mele cu reclamantul au încetat cam cu 5-7 zile înainte de eliberarea jurnaliștilor. Arăt că toate discuțiile purtate de reclamant cu Raad Halool s-au purtat prin intermediul meu niciunul neavând …telefonul celuilalt. Dacă reclamantul ar fi luat legătura cu Raad Halool și reciproc, Raad Halool mi-ar fi spus acest lucru.

Dețin înregistrările convorbirilor dintre reclamant Raad Halool și subsemnatul, o copie predându-i-o domnului Dragomir, la solicitarea insistentă a acestuia.

Nu am cunoștință dacă informațiile primite de reclamant au ajuns și la alte persoane în afara domnului Degeratu. Am tras concluzia că reclamantul avea îndreptățirea și mandat să poarte discuții cu Raad Halool, pe de o parte fiindcă atunci când l-am contactat mi-a cerut un termen de gândire și consultare de 1-2 zile, iar pe de altă parte din discuțiile purtate u domnul Degeratu, cel puțin asta a fost impresia care mi-a lăsat-o reclamantul. Inițial nu mi-a spus nimic despre asta însă ulterior mi-a confirmat că îl cunoaște pe “nea Costică” (Constantin Degeratu) că i-a fost subordonat când a lucrat în Ministerul Apărării.

Când l-am contactat prima dată pe reclamant l-am întrebat cu ce se mai ocupă și mi-a spus că a terminat de tot cu armata. Arăt că l-am contactat și am avut încredere în el întrucât era un om integru, iar CI-stii nu termină niciodată, ei doar mor, iar ulterior am sesizat din partea lui un interes deosebit pentru această chestiune.

La primul contact telefonic Raad Halool și-a oferit concursul arătând că vrea să ajute România. Ulterior, la vreo 2-3 săptămâni ne-a spus că dacă “eu vă dau toate informațiile astea și grăbesc eliberarea lor cu costuri minime și dacă am făcut cheltuieli prin cointeresarea oficialilor irakieni, nu se poate să se revizuiască, reanalizeze măsura interdicției de intrare în țară ?

Tot de la Raad Halool știu că a primit câteva sute de mii de dolari de la Omar pe care i-a dus la Ambasada României spre a fi predați răpitorilor în vederea eliberării ostaticilor. Din spusele lui Raad Halool acestuia i s-ar fi interzis intrarea în țară întrucât ar fi refuzat înainte de căderea lui Saddam Hussein să colaboreze cu serviciile românești și americane, refuz motivat de faptul că nu-și trădează țara.

Arăt că reclamantul a aflat despre interdicția de intrare în țară a lui Raad Halool la vreo 2-3 săptămâni, când Raad Halool ne-a solicitat să avem în vedere posibilitatea de a fi reanalizată această măsură.

Arăt că niciodată relațiile mele cu reclamantul nu au fost de natură informativă.”

Declarația dată de controversatul om de afaceri irakian Raad Halool procurorilor români

raad-halool“Povestea incepe cand au venit la mine la birou in Bagdad, inainte de rapirea lor cu trei zile, au facut un interviu cu mine in calitate de presedinte al Camerei de Comert Irakiana. Au fost prezenti cele trei persoane (Marie-Jeanne Ion cu doi tineri romani), unu de la Romania Libera si unu de la televiziunea care filmeaza. Cu ei au fost si Mohammed Munaf, doctorul Shamil Al Abadi, membru fondator al Camerei de Comert si presedintele Centrului de Prietenie Romano-Irakiana, unde sunt eu vicepresedinte si fondatorul acestui centru. Dupa ce s-a facut interviul pe care l-au condus Marie-Jeanne Ion si cu domnul de la „Romania Libera“, am stat de vorba fara camera de filmat si fara casetofon de inregistrare. Au plecat dupa aceste discutii. Dupa trei zile, m-au sunat de la Ambasada Romaniei si doctorul Shamil sa imi spuna ca ziaristii impreuna cu Mohammed Munaf au fost rapiti si ma roaga sa fiu la Ambasada la rugamintea domnului ambasador al Romaniei. Am fost acolo pe data de 29.03.2005. La ambasada ma asteptau domnul ambasador, domnul consul si inca trei angajati ai ambasadei si angajate de la Camera de Comert Romano-Irakiana si Centrul de Prietenie Irak-Romania, doctorii Shamil Al Abadi, Mohammed Al Rubaie Selam Rubaie, Mahdi Abu Risha, fiind prezent si Yousuf Munaf (fratele lui Mohammed Munaf). Cand am ajuns, a inceput sedinta in care Yousuf Munaf a spus ca poate sa plateasca pentru fratele sau un milion de dolari. L-am intrebat cum poate sa spuna aceasta suma, ca pentru ziaristii francezi au fost platiti 800.000 de dolari si sa nu mai spuna suma aceasta ca, daca rapitorii aud ca dai pentru fratele tau un milion, or sa ceara si mai multi de la tine si vor cere dublu si de la romani ca sa-i dea drumul. Yousuf Munaf mi-a raspuns ca el nu are aceasta suma, domnul Hayssam Al Omar a spus ca plateste pentru fratele sau ca sa fie liber, iar romanii sa-si faca ei rost de bani sa plateasca. S-a mirosit ceva care nu e in regula la acea treaba. Imediat dupa discutiile acestea, a sunat telefonul lui Yousuf Munaf si a fost pe linie Hayssam Al Omar, caruia Yousuf i-a spus: „Uite a venit Raad Halool si ti-l dau la telefon. Am vorbit cu Hayssam, care mi-a spus ca a primit un telefon de la rapitori si cer patru milioane de dolari. Eu i-am spus: Te rog, asculta-ma. Spune-le ca noi platim, dar nu avem aceasta suma si sa practice negocierea, ca la francezi au cerut 10 milioane de dolari si au primit 800.000“. Hayssam mi-a spus ca nu vor sa discute, doar au spus patru milioane de dolari si au inchis telefonul. Cand mai suna o sa le dau numarul de telefon sau o sa negociez eu cu ei. M-a intrebat domnul ambasador si i-am spus ce am vorbit cu Hayssam Omar si ambasadorul m-a intrebat cum trebuie sa actionam. Eu am spus sa mergem pe doua linii. O linie oficiala, anuntam organele de la Ministerul de Interne si sa mergem si pe cale de negociere cu rapitorii. Eu am observat ca Yousuf a iesit afara si s-a intors inapoi. La cateva minute a sunat telefonul lui Yousuf. Era Hayssam, care a vorbit cu mine si mi-a spus ca l-au sunat rapitorii si i-au spus ca daca anuntam politia sau armata Coalitiei sau garzile nationale, ei ii omoara pe toti ziaristii si pe Munaf.

Eu am cerut imediat de la ambasador ca la toate sedintele viitoare in legatura cu acest subiect sa fie prezent si Yousuf Munaf. A fost de acord ambasadorul. Eu am sunat imediat la secretarul Ministerului de Interne si am cerut o intalnire de urgenta cu ministrul, profitand de relatiile cu ei. Imediat domnul ministru m-a chemat si am fost cu doctorul Shamil si cu adjunctul ministrului. Pe urma cu domnul ministru, impreuna cu domnul ambasador. Ministrul a organizat camera de lucru si a numit un general si doi colonei sa se ocupe de acest caz. Au stat de vorba cu noi. Am explicat urmatoarele: ce s-a discutat si ce am observat la fratele lui Mohammed Munaf; cum l-au sunat rapitorii pe Hayssam Al Omar, ce au spus ei in legatura cu banii si sa nu anuntam politia. Se practica aici ca rapitorii sa ii ia mobilul celui rapit, aici au lasat pe ei sa scrie un SMS in Romania. Zona Al Harthiia de unde au fost luati este foarte aglomerata. In zona Al Harthiia, pe 28 martie, a fost multa politie. Fortele Coalitiei controleaza si a fost maxima alerta si a doua zi, pe 29 martie. Era prima sedinta a Parlamentului irakian de dupa alegeri si se asteptau actiuni teroriste. Si la Al Harthiia stau primul-ministru, ministrul de interne si toata conducerea Irakului, fiind aproape de zona verde din Bagdad. Au fost multe puncte de control. A fost arestat fratele lui Mohammed Munaf, numitul Yousuf, si a recunoscut tot si apoi au fost arestate 11 persoane. Toti au recunoscut ca a venit la ei Mohammed Munaf si a spus ca face afacerea cu ei. Hayssam Al Omar, cand a aflat, m-a sunat pe mine si m-a rugat sa fac orice ca sa ii eliberam. A fost distrus psihic cand a vazut toate degetele indreptate spre el si m-a surprins ca mi-a spus ca a trimis 200.000 de dolari pe numele meu: „Du-te la biroul de schimb valutar in Bagdad ca ti-a trimis fratele meu din Siria si daca mai ai nevoie iti trimit numai sa ma scoti pe mine din aceasta incurcatura ca nu mai pot“. Eu i-am spus de ce ai transferat aceasta suma pe numele meu fara sa imi ceri acordul. A spus: Te rog, ajuta-ma! Eu am anuntat ambasada si pe doctorul Yassin, care a fost trimis de catre Presedintia Romaniei, am fost la birou sa primesc banii si de acolo am plecat direct cu garda mea. La ambasada a fost si doctorul Yassin cu mine si am predat cele 200.000 de dolari la domnul ambasador al Romaniei. La doua zile a venit in Irak Mohammed Al Omar, fratele lui Hayssam Al Omar, si a fost arestat. La Politie a vrut sa rezolve si a cerut sa puna fata in fata cu Yousuf Munaf: „Asculta-ma, Hayssam este in pericol in Romania.”