Patru minciuni gogonate ale „sfântului” Lazăr
Taica protocoalelor
Procurorul general Lazăr a fost coautor la ultimele două protocoale și complice la primul pototocol încheiat între Parchetul General și SRI
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ), Augustin Lazăr, alintat cu malițiozitate în presă „taica Lazăr” sau „bădia Lazăr”, a fost prins recent cu cel puțin patru minciuni gogonate referitor la cele două protocoale încheiate de Parchetul General cu SRI în decembrie 2016. Prima minciună a debitat-o în ianuarie 2017, în prima ședință a noului CSM, când a perorat că el nu a semnat niciun fel de protocol cu SRI și că nu are de ce să folosească astfel de „inginerii care, Doamne Dumnezeule, nu sunt prevăzute de legea penală”. La data respectivă nici nu se uscase bine cerneala de pe cele două protocoale încheiate de PICCJ cu SRI cu doar o lună înainte, protocoale semnate de procurorul general Augustin Lazăr și de directorul Eduard Helwig. A doua minciună a comis-o în aprilie 2018, când a transmis Ministerului Justiției, la cererea ministrului Tudorel Toader, o listă cu opt protocoale de colaborare instituțională încheiate de PICCJ începând din anul 2005, în care a fost menționat doar un singur protocol încheiat în decembrie 2016, deși atunci au fost încheiate două protocoale, cu numere de înregistrare diferite și cu conținut diferit, unul clasificat și unul neclasificat.
A treia minciună a lui Lazăr a constat în afirmația că protocolul secret încheiat în 2016 a fost denunțat și nu se mai aplică din martie 2017, care a fost contrazisă de el însuși în adresa oficială transmisă Ministerului Justiției în aprilie 2018, în care s-a consemnat că protocolul clasificat încheiat în decembrie 2016 este în vigoare. A patra minciună este aceea că încheierea protocoalelor din decembrie 2016 a fost o obligație impusă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/14.03.2016, adoptată de Guvernul Cioloș, la propunerea ministrului de justiție Raluca Prună. Ori, dacă a fost o obligație impusă, cum se explică că Parchetul General a funcționat nouă luni fără protocoale și că acestea au fost abrogate la scurt timp după ce au fost semnate, deși OUG nr.6/2016 nu a fost abrogată? În realitate, protocoalele în discuție au fost încheiate de Lazăr și Helwig cu trei zile înainte de alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, când era previzibilă victoria categorică a PSD, cei doi semnatari urmărind să se asigure astfel pentru eventualitatea în care un guvern constituit și condus de PSD ar fi abrogat ordonanța susmenționată.
Complice la primul protocol dintre Parchetul General și SRI
Este deosebit de grav că procurorul general Lazăr a ascuns CSM, ministrului justiției și opiniei publice încheierea celor două protocoale cu SRI în decembrie 2016. Lazăr a făcut pe neofitul deși nu era un necunoscător întrucât a fost cel puțin complice la încheierea primului protocol dintre PICCJ și SRI cu două decenii în urmă, protocol la care au achesat și alte instituții de forță. Este vorba de un protocol încheiat în decembrie 1998 între PICCJ, SRI, SIE, UM 0962 (serviciul secret al Ministerului de Interne), Ministerul Justiției, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor. Protocolul a fost încheiat după declanșarea unei campanii anticorupție și anticrimă organizată de către președintele Emil Constantinescu și guvernarea CDR. Semnatarii protocolului au fost procurorul general al PICCJ, Mircea Criste, directorul SRI Costin Georgescu, directorul SIE Cătălin Harnagea, ministrul de justiție Valeriu Stoica, ministrul de interne Gavril Dejeu și ministrul de finanțe Decebal Traian Remeș.
Conform acestui protocol, a fost constituită o Unitate Centrală Interforțe, care avea drept scop combaterea corupției, a criminalității organizate și a terorismului. Această unitate a avut un Grup Operativ Central, care a fost condus de șeful Direcției a-I-a din PICCJ, direcție care îngloba secțiile de urmărire penală și criminalistică, de anticorupție și de combatere a criminalității organizate. Cine credeți că a fost atunci șeful acestei superdirecții, care a fost o precursoare a DNA și a DIICOT la un loc? Nimeni altul decât Augustin Lazăr, care a fost promovat șef al acestei direcții, în septembrie 1998, de către procurorul general Mircea Criste, cu care a fost coleg de an și bun amic la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.
Lazăr nu numai că a fost șeful Grupului Operativ Central constituit în baza protocolului din decembrie 1998, dar a și participat la aprobarea acestui protocol în cadrul Colegiului de conducere al PICCJ, din care făcea parte în calitate de șef al Direcției a-I-a. Astfel că Lazăr a fost și complice la încheierea primului protocol și principalul executant al acestuia. Concluzia este că actualul procuror general are experiență veche și vastă în materie de protocoale încheiate cu SRI și alte servicii secrete.
Prin încheierea acestui protocol între Parchetul General, Ministerul Justiției și serviciile secrete s-a încercat aplicarea în România a așa zisului scenariu mexican recomandat de FBI guvernului din Mexic pentru lupta împotriva crimei organizate, conform căruia trebuia creat un sistem în patru niveluri: sistemul de informații, parchetele, instanțele și sistemul penitenciar. În perioada respectivă director al FBI era Louis Freeh, astăzi avocat și critic al protocoalelor secrete încheiate între PICCJ și SRI. Protocoale secrete care au fost recomandate, aproape un deceniu mai târziu, procurorului general al României, Laura Codruța Kovesi, și șefilor SRI, George Maior și Florian Coldea, de către un alt director al FBI, Robert Mueller, procurorul care anchetează astăzi posibila implicare a Rusiei în alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA.
Nicio pierdere, niciun regret
Încheierea protocoalelor cu SRI din decembrie 2016, ascunderea acestora și minciunile debitate în legătură cu ele ar fi motive suficiente pentru a se propune revocarea din funcție a procurorului general Lazăr, fără să mai fie necesară evaluarea acestuia. Totuși, evaluarea dispusă de ministrul Tudorel Toader este utilă pentru că va reliefa, cu siguranță, deficiențele manageriale și profesionale ale lui Lazăr. În spatele morgii pe care o afișează și sub pălăriile pe care le etalează, nu se află o mare autoritate profesională. În primii 16 ani din cariera sa de procuror, Lazăr nu a deținut nicio funcție de conducere, amușinând ca procuror criminalist opt ani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia (1982-1990) și opt ani la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba (1990-1998). Marea sa promovare (și marele său noroc) s-a datorat, așa cum am arătat, colegului și amicului său din facultate Mircea Criste, care, la câteva luni după ce a fost investit procuror general al PICCJ, l-a numit pe Augustin Lazăr procuror șef al Direcției de combatere a corupției și crimei organizate, urmărire penală și criminalistică.
Această funcție importantă a fost însă o pălărie prea mare pentru Lazăr, care, în cei trei ani cât a deținut-o, nu a făcut mulți purici în ea. Cel mai mare vânat cu care s-a lăudat Lazăr în această funcție a fost ex-președintele Bancorex, Răzvan Temeșan, care a fost arestat de două ori în 1999, când i s-au întocmit două dosare penale. După câțiva ani, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat total și definitiv pe Temeșan în dosarul având ca obiect acordarea de credite neperformante și a dispus restituirea dosarului privind finanțarea volumului „Eterna și fascinanta Românie”, care a fost închis ulterior de Parchetul General. La arestarea fostului președinte al Bancorex a fost înregistrat primul spectacol mediatic de defilare în cătușe. Foștii procurori șefi ai DNA, Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi, au avut deci de la cine să învețe. După schimbarea din funcția de procuror general a lui Mircea Criste, la începutul anului 2001, Lazăr a plecat și el, fără să lase regrete în urma sa, din Parchetul General, reîntorcându-se la Alba Iulia, unde a prins un post călduț de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. A deținut această funcție până în 1 ianuarie 2013, când a fost promovat procuror general al acestui parchet. În această perioadă s-a bătut în piept cu dosarul brățărilor și monedelor dacice, denumit generic „Aurul dacic”. Și acest dosar s-a soldat cu un fiasco total, având în vedere că în primăvara acestui an Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat o hotărâre definitivă prin care a dispus achitarea sau încetarea procesului penal față de 9 din cei 10 inculpați, iar unul dintre aceștia a fost condamnat cu suspendare condiționată.
Selecție dubioasă și management slab
Augustin Lazăr a fost numit procuror general al României în 28 aprilie 2016 de către președintele Klaus Iohannis, la propunerea ministrului Raluca Prună, considerat cel mai slab ministru de justiție din perioada postcomunistă. Prună nu a organizat o selecție riguroasă, în baza unor criterii clare, dintre mai mulți candidați. Ministresa cu nume fructifer l-a scos pe Lazăr din joben, existând suspiciuni că nominalizarea sa ar fi rodul unor mari și varii influențe. O potențială influență ar fi putut-o exercita președintele Klaus Iohannis, care, în perioada în care a fost primar al municipiului Sibiu, a obținut soluții de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și la parchetele subordonate din Sibiu, în perioada în care Lazăr a deținut funcțiile de procuror general adjunct respectiv procuror general la Alba Iulia. O anumită influență ar fi putut avea și fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, având în vedere că s-a cunoscut cu Lazăr în perioada în care acesta a deținut funcția de procuror general adjunct la Alba Iulia. O parte din acestă perioadă, Lazăr le-a fost șef atât ei cât și tatălui său Ioan Lascu, cu care se afla în relații de prietenie, iar, după ce a devenit procuror general al României în 2006, Kovesi i-a fost șefă lui Lazăr. Nu este exclus să fi avut un cuvânt de spus și fosta ministresă Monica Macovei, căreia Raluca Prună i-a fost subalternă la cabinetul europarlamentar, și care a fost colegă de generație cu Lazăr în Procuratură înainte de Revoluție. Toate aceste suspiciuni fac tot mai plauzibilă ipoteza că eliminarea lui Tiberiu Nițu din funcția de procuror general al PICCJ a fost o operațiune premeditată, care a fost realizată cu ajutorul lui Kovesi, care i-a inventat un dosar la DNA, tergiversat și clasat după doi ani și jumătate, pentru a-i crea loc credinciosului Lazăr.
După aproape doi ani și jumătate de la investirea în funcția de procuror general al României, putem spune că Augustin Lazăr nu a adus un suflu nou în Parchetul General. Nu a promovat profesioniști deosebiți în funcțiile de adjuncți ai procurorului general sau de șefi de secție. Nu a schimbat rolul de fabricant de NUP-uri sau soluții de clasare al Parchetului General precum și al parchetelor subordonate. Nu și-a impus autoritatea asupra direcțiilor sau parchetelor speciale, DNA și DIICOT. Plângerile formulate împotriva abuzurilor unor procurori din DNA au fost tergiversate și mușamalizate până recent. Operativitatea în soluționarea cazurilor este tot la un nivel foarte scăzut, cea mai mare parte a dosarelor fiind soluționate după cel puțin 2-3 ani de la sesizare. Pentru a păcăli instituțiile de control și opinia publică, a devenit o practică instituționalizată ca dosarele mai vechi sau mai complexe să fie preluate de parchetele superioare, sub un alt număr, care emit ulterior soluții de clasare, îndeosebi pentru împlinirea prescripției răspunderii penale, pentru una sau două din faptele sesizate și retrimit dosarele la parchetele inițiale pentru cercetarea restului faptelor, unde primesc un nou număr de înregistrare, după care un astfel de ping-pong poate fi reluat. Nu a fost îmbunătățită nici activitatea de relații cu publicul, îndeosebi în ce privește înregistrarea sesizărilor penale și acordarea de audiențe. Ce este mai grav, percepția opiniei publice asupra corupției din rândul procurorilor a crescut la cel mai înalt nivel postdecembrist (36%), conform ultimului Eurobarometru pe tema corupției. Mulți specialiști, inclusiv foști și actuali procurori, apreciază că peransamblu parchetele din România au ajuns la cel mai slab nivel de profesionalizare din ultimii 40-50 de ani, impunându-se o resetare a sistemului în întregime. Ca fost procuror, subscriu la această opinie, cu mențiunea că resetarea atât de necesară nu va putea fi realizată în niciun caz de taica Lazăr.
Valer Marian