BREAKING NEWS

Octombrie roșu-alb-verde, în ajunul Centenarului

Ne despart mai puțin de trei săptămâni de 1 Decembrie, o zi astrală din istoria României, iar actuala guvernare nu a organizat nicio manifestare de anvergură dedicată Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Din inconștiență, neglijență sau neputință, duetul Liviu Dragnea – Călin Popescu-Tăriceanu, care conduce Parlamentul și controlează Guvernul, nu a prea onorat memoria înaintașilor care au făurit statul național unitar cu 100 de ani în urmă. De-abia în cursul lunii octombrie a.c., actualul ministru al Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu, a anunțat lansarea unui website, Harta Interactivă a Centenarului, ce cuprinde proiectele ce se derulează și se vor derula pe teritoriul României cu ocazia aniversării Centenarului Marii Uniri.
Rușinea acestei nepăsări guvernamentale, poate chiar generale, a fost spălată în parte de câțiva istorici proeminenți, care au tipărit lucrări de referință în acest an aniversar. O lucrare de excepție, chiar monumentală aș putea spune, atât prin conținut cât și prin grafică și dimensiuni, a lansat recent, cu ocazia Târgului Internațional de Carte Transilvania din Cluj-Napoca, profesorul Vasile Pușcaș de la Universitatea Babeș Bolyai. Având titlul „Marea Unire de la 1918. România Mare. Acte și documente”, lucrarea cuprinde următoarele capitole sugestive: Marea Unire – 1918 – Etapă de modernizare a societății românești; Revenirea Basarabiei; Unirea Bucovinei; Emigrația română și Marea Unire; Unirea Transilvaniei; Recunoașterea României Mari; Unire și integrare.
Deosebit de interesant, în lucrare sunt publicate principalele documente adoptate la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia în anul de grație 1918 în vederea unirii cu Regatul României, precum și principalele discursuri rostite la Adunarea Națională de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918. Lucrarea include și numele, ocupația și localitatea de domiciliu a membrilor Marelui Sfat Național Român (un parlament al Transilvaniei) aleși în Adunarea Națională de la Alba-Iulia, precum și numele membrilor Consiliului Dirigent (un guvern provizoriu al Transilvaniei) ales de Marele Sfat Național. După ce în anii ’90 s-a remarcat prin redobândirea clauzei națiunii celei mai favorizate de către România, în calitate de ambasador interimar la Washington, iar în anii 2000 s-a remarcat prin negocierea aderării României la Uniunea Europeană, în calitate de ministru negociator în guvernul Adrian Năstase, istoricul și specialistul în relații internaționale Vasile Pușcaș salvează în parte onoarea României prin cartea sa monumentală.

 

Programul anti-centenar al UDMR
Într-un asemenea context de nepăsare românească, luna octombrie 2018 a fost plină de o serie de zvâcniri ale revizionismului maghiar și de acțiuni concertate anti-Centenar. Astfel, UDMR și-a lansat luna trecută programul anti-Centenar, sub sloganul „O mie de ani în Transilvania, 100 de ani în România”, program care este prezentat de mai multe săptămâni de ziarele, radiourile și televiziunile de limba maghiară din Transilvania. Printr-o atitudine maghiarotardă, îngâmfată, conducerea superioară a UDMR încearcă să falsifice grosolan istoria României acreditând ideea că doar maghiarii se află de o mie de ani în Transilvania nu și românii majoritari.
Ori, faptul că, la prima năvălire a maghiarilor în nordvest-ul Transilvaniei, fapt petrecut în secolul X, în această zonă locuiau români este atestat chiar de istoriografia maghiară. În Gesta Hungarorum (Faptele Ungurilor), lucrare atribuită unui cronicar anonim al regelui maghiar Bella al IV-lea, este consemnat că primul conducător local cu care s-au confruntat ungurii la invadarea Transilvaniei a fost voievodul Gelu Românul (Gelou Blachorum), al cărui voievodat se întindea în principal pe teritoriul actualelor județe Cluj și Sălaj. Localitatea Dăbâca din județul Cluj, întâmplător localitatea mea natală, unde se află o cetate atribuită voievodului Gelu, a fost și este o localitate aproape totalmente românească (99%) după peste 1100 ani de la domnia lui Gelu și prima năvălire a ungurilor. Inclusiv istorici budapestani au recunoscut că românii au reprezentat populația majoritară în Transilvania cel puțin după invazia tătarilor din 1241. Totuși, redactorul șef al unui ziar de limbă maghiară din Transilvania nu s-a putut abține să nu scrie recent într-un editorial că „ în ultima perioadă, populația românească s-a înmulțit ca buruienile”, căutând astfel o explicație jignitoare cu conotații vegetale referitor la predominanța românilor. În secolul trecut, inclusiv în contestatul Tratat de istorie a Transilvaniei elaborat sub egida Academiei Ungariei în 1986, istoricii maghiari au ajuns să recurgă la explicații cu conotații agro-alimentare, motivând că românii au devenit majoritari în Ardeal din cauza consumului excesiv de mămăligă cu brânză, care le-a stimulat potența și reproducerea.

Declarația maghiaro-română de la Cluj-Napoca
În data de 12 octombrie a.c., a fost lansat la Cluj-Napoca, capitala simbolică a Transilvaniei, un document intitulat „Declarație româno-maghiară în anul Centenarului”, care poartă semnăturile a 24 de „oameni politici și de cultură” români și maghiari, în frunte cu episcopul Laszlo Tokes, actualmente europarlamentar din partea Ungariei și președinte al Consiliului Național Maghiar din Transilvania (CNMT). Culmea ironiei, în preambulul declarației se invocă că „Multe dintre manifestările dedicate celebrării Centenarului Unirii Transilvaniei cu România, înainte de 2018, și continuând în ultimele luni, au căpătat accente antimaghiare, sporind neînțelegerea în relațiile dintre cele două comunități”. În mod curios, semnatarii declarației nu au sesizat și accentele antiromânești din ultimele acțiuni ale UDMR sau ale altor organizații sau personalități maghiare.
Declarația de la Cluj-Napoca are conotații separatiste insistând, tocmai în acest an al aniversării Centenarului Marii Uniri, pentru autonomia culturală și teritorială a minorității maghiare din România. În opinia semnatarilor, aspirațiile maghiarilor la autonomie culturală și teritorială sunt dezideratele unei mai bune organizări și servesc deci tuturor. Recenta declarație de la Cluj-Napoca reia ideea cu Transilvania – spațiu de complementaritate, inclusă în mai cunoscuta Declarație de la Budapesta din 16 iunie 1989. Formularea de atunci, citez „Transilvania a fost și este un spațiu de complementaritate și trebuie să devină un model de pluralism cultural și religios”, a fost ușor modificată, după cum urmează: „Transilvania a fost și poate să devină un spațiu de complementaritate și poate să devină model de pluralism cultural și religios”.
Alături de pomenitul Laszlo Tokes, Declarația de la Cluj-Napoca a fost semnată de discipolii săi Szilagy Zsolt și Toro Tibor (foști parlamentari din aripa radicală a UMR, ulterior fondatori și lideri ai Partidului Popular Maghiar din Transilvania – PPMT), Sandor Krisztina (președinte executiv al Consiliului Național Maghiar din Transilvania), Ekstein-Kovacs Peter (fost senator și secretar general al UDMR), Kolumban Gabor (fost președinte al Consiliului Județean Harghita și parlamentar UDMR), Bodo Barna (scriitor, fost membru al conducerii superioare a UDMR), Molnar Gusztav (filozof și politolog, fost director al publicației „Provincia”), Bakk Miklos (politolog și publicist), Smaranda Enache (activist pentru drepturile omului, copreședinte al Ligii Pro-Europa), Sabin Gherman (ziarist, cunoscut pentru articolul său manifest „M-am săturat de România”), Ovidiu Pecican (istoric și profesor la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș Bolyai), Lucian Nastase – Kovacs (istoric, director al Muzeului de Artă din Cluj-Napoca), Marius Tabacu (directorul Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca), Gabriel Andreescu (activist pentru drepturile omului și publicist în Revista „22”), Mircea Toma (fost ziarist la „Academia Cațavencu”, actualmente președinte al filialei Active Watch din România), Cristian Pârvulescu (politolog, președintele Asociației Pro Democrația).
Mulți dintre semnatarii Declarației de la Cluj-Napoca sunt colaboratori ai episcopului Laszlo Tokes, cunoscut pentru atitudinile sale antiromânești, iar alții au făcut parte din grupul de intelectuali români și maghiari reuniți, la începutul anului 2000, în jurul publicației bilingve „Provincia”, care a fost editată la Cluj-Napoca și a fost condusă de politologul Molnar Gusztav. Această publicație a fost finanțată de Fundația Soros pentru o Societate Deschisă și a promovat un așa zis curent transilvanist, pledând pentru regionalizare și o autonomie sporită a Transilvaniei, într-un moment sensibil pentru România, după ultimul război din fosta Iugoslavie, declanșat de intervenția NATO în favoarea secesiunii provinciei Kosovo. Ungaria făcea atunci parte din NATO, în timp ce România se afla în afara Alianței Nord-Atlantice. Profitând de conjunctură, episcopul Laszlo Tokes, aflat în funcția de președinte onorific al UDMR, a organizat la scurt timp după războiul pentru secesiunea Kosovo, în perioada iunie – septembrie 1999, primele forumuri pentru declararea autonomiei teritoriale a așa-ziselor ținuturi Secuiesc și Partium.

Un nou proiect de autonomie a Ținutului Secuiesc
După două săptămâni de la Declarația de la Cluj-Napoca, respectiv în data de 27 octombrie a.c., reprezentanții Consiliului Național Maghiar din Transilvania, cu Laszlo Tokes președinte, și ai Consiliului Național Secuiesc, cu Balasz Iszak președinte, au aprobat la Târgu-Mureș o serie de acțiuni ce privesc situația minorității maghiare din România. Concret, au fost adoptate o rezoluție comună cu privire la proiectul de lege pentru autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc și proiectul de lege privind autonomia personală a maghiarilor din România, proiecte ce au fost depuse din nou (pentru a patra oară) în Parlamentul României, precum și o rezoluție ce se referă la o inițiativă legislativă pentru autodeterminarea economică a regiunilor istorice, care, de asemenea, urmează a fi înaintată legislativului de la București.
Deosebit de sugestiv este faptul că la întâlnirea de la Târgu-Mureș a fost prezent și însărcinatul premierului ungar Viktor Orban, Szili Katalin, fost președinte al Parlamentului Ungariei, care a dat din nou asigurări că Budapesta susține strădaniile de autonomie ale maghiarilor din Transilvania.

Perdaf de la Budapesta pentru președintele Comisiei Europene
De alfel, guvernul de la Budapesta și-a dat iar arama pe față cu privire la Centenarul Marii Uniri, ocărându-l cu vârf și îndesat pe președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, pentru că a îndrăznit să afirme, într-un discurs rostit la finele lunii octombrie, că data de 1 decembrie, când a avut loc Marea Unire, este o sărbătoare nu numai a României, ci a întregii Europe. În timp foarte scurt, purtătorul de cuvânt al guvernului Orban a convocat o conferință de presă în care a comunicat că, la nivelul Executivului maghiar, s-au conturat două opinii: una tăioasă și una mai puțin tăioasă. Potrivit opiniei tăioase, Jean-Clude Juncker „a făcut declarații în conformitate cu starea sa”, adică în stare de ebrietate. Opinia mai puțin tăioasă este că „lipsa cunoștințelor nu face decât să întărească faptul că președintele Comisiei Europene este inapt pentru funcția pe care o ocupă”.
O poziție caustică a exprimat și longevivul președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului Ungariei, Nemeth Zsolt, un apropiat al premierului Orban, care-l însoțește de peste două decenii la Universitatea de Vară de la Tușnad, județul Harghita. Nemeth îl ironizează pe Juncker că ar fi făcut din nou dovada „perspicacității sale politice și a empatiei” față de sensibilitatea națiunilor europene și a minorităților etnice autohtone, arătând că politicienii maghiari l-au considerat din primul moment că este inapt și au luptat cu toate mijloacele împotriva punctelor sale de vedere inacceptabile. „Este dreptul lui să sărbătorească, împreună cu România, Centenarul, cu condiția să nu încerce să-l impună și altora”, și-a vărsat năduful politicianul maghiar. Nemeth Zsolt nu a scăpat ocazia să-și exprime satisfacția că mandatul președintelui Juncker va înceta în luna mai a anului viitor și a anunțat că maghiarii vor sărbători acest lucru, deschizând sticle de șampanie.
Cu toate acestea, președintele PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, face în continuare ochi dulci premierului ungar Viktor Orban și liderilor UDMR. Vom trăi și vom vedea dacă face acest lucru din prostie sau cu rea credință, pentru a-și salva pielea cu orice preț.

Valer Marian