BREAKING NEWS

Lobby sau relații periculoase româno-americane ?

Pe fondul crizei instituționale fără precedent în care se zbate statul român, ies la iveală, pas cu pas, compromisurile politice, economice și militare la care se dedau oamenii puterii, în efortul de a-și păstra privilegiile, averile și libertatea. Informații recente, apărute în presa centrală și în cea internațională, dovedesc faptul că, în ciuda bugetului de austeritate și a revoluției fiscale care au lovit contribuabilul român, când vine vorba despre contracte bănoase cu unii lobbyiști, punga statului se deschide fără limită. Un astfel de exemplu este contractul de 180 de milioane de dolari semnat în secret, la 1 februarie 2018, de compania Romarm cu firma americană Circinus, deținută de Elliot Broidy, lobbyistul care l-a invitat pe Liviu Dragnea în ianuarie 2017, la ceremonia de investire a președintelui Donald Trump. Nu cu mult timp în urmă, jurnaliștii americani publicaseră o amplă investigatie despre afacerile lui Broidy, sugerând că vizita pesediștilor Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu, în Statele Unite, avea legatură cu interesele afaceristului în domeniul militar, mai ales că România și-a ținut promisiunea de a aloca 2% din PIB pentru dotarea armatei. Astfel mass-media dezvăluia că, după vizita oficialilor români în SUA, în luna mai 2017, una din firmele lobbyistului, specializata în servicii high tech pentru armată, Circinus LLC, și-ar fi deschis o filială în România.

 

Scandalul “Broidy” nu este o premieră. Istoricul compromisurilor politice și al “legăturilor periculoase” dintre SUA și România, ținute la secret, este lung și se întinde până în negurile comunismului. CIA și serviciile secrete ale Armatei SUA nu s-au sfiit să colaboreze prin intermediul unor lobbyiști mai importanți decât Elliot Broidy ( fostul președinte SUA, Richard Nixon, sau Spiro T. Agnew, fost vicepreședinte al Statelor Unite) cu dictatorul Nicolae Ceaușescu, când au avut interesul să sprijine militar regimuri dictatoriale, ca cel al lui Saddam Hussein. Inutil de adăugat că, ulterior, Stele Unite au avut o contribuție decisivă în eliminarea foștilor parteneri de afaceri.

Nixon, Ceaușescu și “Neguțătorul Morții”

Astfel, în perioada 1984-1986, statul român era băgat într-o afacere dubioasă în urma intervenției unor înalți demnitari americani. La vremea aceea, Richard Nixon (fost președinte al Statelor Unite în perioada 1969-1974), își lua în serios rolul de lobbyist al unor firme americane, intervenind pe lângă dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu, pentru a-l determina pe acesta din urmă să participe la fabricarea și comercializarea unor echipamente militare pentru armata irakiană. Contractul în valoare totală de peste 500 de milioane dolari prinsese contur după ce, de sărbatorile Crăciunului, în 1983, Donald Rumsfeld, secretar al Apărării la vremea aceea, efectuase o vizită privată în Irak, întâlnindu-se cu Saddam Hussein. După discuțiile cu înaltul demnitar american, Saddam aprobase circa jumătate de milliard de dolari pentru echiparea armatei irakiene.
Prin intermediul firmei americane Pan East International, România a fost angrenată în producția de uniforme și accesorii în valoare de 181 milioane de dolari. Primele date despre tranzacție au apărut în New York Times, în 1990, când, într-o notiță a Curții Federale Districtuale, au apărut date despre persoanele implicate : fostul președinte al SUA, Richard Nixon, fostul procuror general al SUA, John N. Mitchell, John V. Brennan, colonel în retragere și Nicolae Ceaușescu. Joseph J. Trento, reporter de investigații și scriitor, susține în cartea sa “Prelude to terror” că afacerea a fost supervizată de Sarkis Garabet Soghanalian, un faimos traficant internațional de armament, poreclit “Neguțătorul Morții”. Angajat de CIA, Soghanalian avea misiunea să susțină efortul de înarmare al dictatorului Saddam Hussein în războiul irakiano-iranian.

“Penalii” adminstrației Nixon

Conform documentelor, Nixon a jucat rolul de lobbyist în afacere, o contribuție importantă având și fostul vicepreședinte SUA Spiro T. Agnew. Acesta a fost unicul vicepreședinte din istoria Statelor Unite demisionat din cauza unei inculpări penale. John Mitchell fusese, și el, primul procuror general al SUA condamnat pentru activităţi ilegale şi trimis în închisoare, în afacerea “Watergate”. John Brennan a fost şeful de cabinet al lui Nixon, după demisia acestuia din funcţia supremă. Cei doi foști oficiali americani dețineau funcții de conducere în cadrul firmei de consultanță Global Research International, cu sediul la Washington, a cărei obiect de activitate era stabilirea și derularea relațiilor de afaceri între entități din diferite țări.
Nixon saluta colaborarea dintre americani, români și irakieni, în data de 3 mai 1984, printr-o primă scrisoare adresată dictatorului comunist, Nicolae Ceaușescu. Fostul președinte al Statelor Unite lăuda afacerea intermediată de foştii săi colaboratori, între Ministerul Industriei Uşoare român şi armata irakiană. În scrisoarea publicată pe site-ul National Security Archive din cadrul univerității George Washington, Nixon îşi exprima bucuria pentru faptul că John Mitchell şi John V.Brennan, “care au servit amândoi în administraţia mea, lucrează cu Ministerul dumneavoastră al Industriilor Uşoare. Sunt convins că această relaţie, care implică producerea de uniforme militare şi accesorii, va fi una de succes şi de durată”.

Uniforme din lână groasă în deșert

Afacerea “Uniforme pentru Irak” a fost perfectată în cadrul a două întâlniri, una derulată la hotelul Four Seasons din Washington şi a doua la hotel Scribe, din Paris. Pentru rolul lor în intermedierea afacerii, Mitchell şi Brennan urmau să primească un comision de 3,3 milioane de dolari. După finalizarea afacerii, în 31 octombrie 1986, Ceauşescu primea de la prietenul său Nixon a doua scrisoare de mulțumire. Lobbyistul American lăuda calitatea înaltă a mărfii livrate armatei irakiene: “Recent, bunul meu prieten, John Mitchell mi-a spus că acordul cu Ministerul Industriei Uşoare şi Pan East International a fost dus la bun sfârşit şi voiam să vă fac cunoscut cât de frumos a vorbit dl. Mitchell despre promptitudinea muncitorilor români care au participat la proiect. Din toate rapoartele primite de la Pan East a rezultat că lucrătura este absolut superbă”.
Comisionul nu a fost plătit în cele din urmă de către statul irakian, ceea ce a condus la un proces în Statele Unite, în 1990.

Scandal la nivel înalt

În volumul “Prelude to terror”, Trento dezvăluie motivul pentru care comisionul nu fusese plătit de irakieni. Conform lui Trento, traficantul Soghanalian ar fi spus că, după livrarea uniformelor, șeful departamentului de achiziții al armatei americane l-a sunat speriat, pe telefonul personal, și i-a spus că uniformele livrate erau confecționate din lână groasă, fiind nepotrivite pentru clima din zonă. Irakianul era atât de speriat, încât se vedea deja în fața plutonului de execuție. Un eveniment major avea să salveze însă situația. CIA aflase despre o ofensivă majoră iraniană, în curs de desfășurare la Shatt al-Arab, pe un front în lungime de aproximativ 100 Km. Spionii l-au trimis urgent pe contrabandist la Bagdad cu un avion tixit cu echipamente de descărcare a imaginilor din sateliții spion, pentru a-l ajuta pe Saddam să contracareze atacul iranian.

Războiul din fosta Iugoslavie

O afacere cu echipamente militare între România și SUA, mai puțin mediatizată, s-a desfășurat în perioada 1996-1997, în timpul războiului din fosta Iugoslavie, când nu făceam parte din organizațiile euro-atlantice. Nu se știe din ce motive, armata americană supraveghea spațiul aerian sârbesc și își ghida avioanele de bombardament și vânătoare, din niște containere speciale fabricate în România. Un contract secret, executat cu participarea Fabricii de Calculatoare Electronice – ICE Felix. Incintele blindate, de dimensiunile containerelor obișnuite de transport (tip TIR), conțineau tehnică de calcul superperformantă, mânuită de 6-7 ofițeri americani, fiind cuplate la radarele de mare capacitate, deja instalate la baza militară de la Deveselu. Astăzi, din ICE Felix nu au mai rămas decât niște clădiri fantomă, iar cel ce s-a ocupat de containerele speciale, inginerul Sersea, conduce o firmă ridicată pe rămășițele fabricii de calculatoare, undeva în Platforma Pipera.

Afaceri neautorizate în Gorj

În iunie 2010, în judeţul Gorj, jurnaliștii împrăștiau un zvon care dădea speranţe muncitorilor de la fabrica de armament UM Sadu. Se vorbea că pedelistul Marcel Hoară, administrator special al Uzinei Mecanice (UM) Sadu, are de gând să aducă investitori străini în instituţia pe care familia sa o păstorea din tată-n fiu. Era vorba despre firma MIC & Associates, din SUA, care se arăta interesată să bage bani în producția de bombe de avion pentru Irak. Patronul american era un personaj controversat, pe nume Ştefan Minovici, despre care se zvonea că ar fi strănepotul medicului Mina Minovici, creatorul şcolii româneşti de medicină legală. Afaceristul activase în presă, fiind proprietar al ziarului “Ziua USA” şi partener cu jurnalistul român Sorin Roşca Stănescu. Conform presei locale, Minovici fusese implicat într-un scandal cu iz de spionaj la Universitatea Columbia, instituţie intens curtată de ofiţerii DIE încă din anii `60, fiind o adevărată fabrică de diploma pentru aceștia. Nu se știe cum, publicaţia lui Minovici se transformase în platformă de afaceri internaţionale cu armament, dar la loc de cinste pe site-ul firmei MIC & Associates, în componenţa conducerii companiei, se află şi generalul de 4 stele Constantin Degeratu. Director şi CEO, pentru Apărare şi Securitate Naţională în firmă, Degeratu, omul de casă lui Traian Băsescu, la vremea aceea, se ocupa de conducerea şi implementarea tuturor aspectelor muncii de apărare şi securitate naţională în Europa Centrală şi de Est. Astfel, fostul consilier pe probleme de securitate al Palatului Cotroceni, metamorfozat în lobbyist, netezea calea afaceristului Mina Minovici către bugetul României.
Se pare că afacerea cu UM Sadu a căzut în 2011, după ce scandalul “Wikileaks” a atins și România. În luna aprilie a aceluiași an, presa centrală prezenta un schimb de telegrame derulat în 2010, între Ambasada SUA de la București și autoritățile americane, din care reiese că firma de consultanță MIC & Associates (reprezentant în România al Raytheon companie americană care produce și furnizează tehnică militară) nu avea autorizație de la Departamentul pentru Control al Exporturilor (ANCEX). Departamentul de Stat al Statelor Unite sesizase faptul că firma pentru care lucra lobbyistul Constantin Degeratu nu era autorizată de ANCEX.

Eduard Ovidiu Ohanesian