BREAKING NEWS

Feuda Laurei, de la Parchetul General la DNA

Din culisele câmpului tactic al Justiției

În urma scandalului înregistrărilor din ședințele conducerii Direcției Naționale Anticorupție, apărute în presă, ministrul Justiției, Tudorel Toader, a ordonat controale la PÎCCJ și DNA. Primele de acest fel din ultimul deceniu 

 

Metehnele dictatoriale ale Laurei Codruța Kovesi, șefa anticorupției nu sunt o noutate în peisajul justiției autohtone. 
În 2009, pe când conducea Parchetul General, actuala șefă a DNA, executa magistrații incomozi care instrumentau dosare de siguranță național

Notificarea nr. 101/ 08.07.2009-AMR, depusă la Asociaţia Magistraţilor din România (AMR), apoi la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), fostul magistrat, Angela Ciurea, prezintă în detaliu abuzurile la care erau supuși procurorii DIICOT

Presa centrală a tunat și a fulgerat după ce a fost dată publicității o plângere formulată de trei magistrați, către Inspecția Judiciară, împotriva șefei Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Laura codruța Kovesi. Conform documentului depus în data de 26.06.2017, procurorii DNA, Doru Florin Țuluș, Mihaela Moraru Iorga și Nicolae Marin, sesizau inspectorii judiciari asupra unor “aspecte extrem de grave constatate în activitatea Direcției Naționale Anticorupție” și reclamau abuzuri și umilințe la care ar fi fost supuși în cursul unei anchete. Conflictul dintre Kovesi și subalternii săi a izbucnit imediat ce au fost date publicității anumite înregistrări din timpul ședințelor DNA. Subalternii Codruței Kovesi susțin că, în cursul lunii iunie, au primit mesaje din partea acesteia, prin care li se comunica voalat că erau suspectați de trimiterea înregistrărilor apărute în mass-media. Ulterior, au fost publicate și mesajele trimise de Kovesi pe adresele de e-mail ale subalternilor săi, prin care autorii înregistrărilor buclucașe erau catalogați drept “infractori” care trebuie “pedepsiţi”. Magistrații reclamanți afirmau că Laura Codruța Kovesi se amesteca frecvent în activitatea procurorilor de caz. Mai mult, pe cei care aveau curajul să critice conducerea instituției, șefa DNA i-ar fi numit “infractori”, “bârfitori” și “lași”.
După trei zile de la plângerea celor trei magistrați, Kovesi a reacționat prompt și a cerut Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) revocarea rebelilor din funcţia de procuror al DNA.
“În condițiile în care Inspecția Judiciară a fost sesizată cu privire la posibile abateri disciplinare în legătură cu înregistrările difuzate în media, deschiderea unui dosar penal pentru această faptă și implicarea în mod direct a conducerii instituției în această anchetă constituie un factor de presiune asupra procurorilor și poate fi apreciată ca un factor de intimidare a acestora.”, se arată în plângerea înaintată Inspecției judiciare de cei trei procurori DNA. La cererea ministrului Justiției Tudorel Toader, Inspecția judiciară de pe lângă CSM a demarat controale la Parchetul General și la DNA, referitor la “eficiența managerială a conducerii celor două instituții”. După spusele ministrului Toader, verificări de acest fel nu s-au mai făcut de 10 ani. În cele din urmă, procurorii Iorga și Țuluș au fost izgoniți de pe feuda Laurei Kovesi. Alți magistrați au plecat de bunăvoie.

Precedentul “Angela Ciurea”

Laura Codruța Kovesi nu este la primul război de acest fel. În perioada 2007-2009, pe când conducea Ministerul Public, actuala șefă DNA și-a manifestat din plin înclinațiile dictatoriale. Surse din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) spun că fostul Procuror General al României nu se sfia să-și înjure subordonații sau să le comande “săltarea țintelor direct din pat”, în toiul nopții. Recunoscătoare și supusă celor care îi încredințaseră înalta demnitate, beneficiind de sprijinul necondiționat al generalului Florian Coldea, șeful de facto de la acea dată al Serviciului Român de Informații (SRI), Kovesi a executat mai mulți magistrați DIICOT rebeli. De exemplu, Angela Ciurea, fost procuror șef adjunct și, la vremea aceea, unul dintre cei mai respectați magistrați DIICOT, contestase Ordinul 223/17 iunie 2008, semnat de Koveşi, care modifica și completa Ordinul 24/23 aprilie 1997, privind aprobarea nomenclatorului arhivistic al grupării în dosare a documentelor întocmite în activitatea Ministerului Public. Specialiștii în drept susțin că documentul emis de Codruța Koveși era nelegal, punând la dispoziţia oricui, într-un simplu registru (la secretariat), date despre anchetele în curs. De fapt, Ciurea, alături de colegii săi, Ciprian Nastasiu și Doru Ioan Cristescu, avea în instrumentare aproape toate dosarele importante ale României, cuprinzând volume cu documente clasificate la nivel de secret de stat ( Strict Secret de Importanţă Deosebită) : dosarul de spionaj “Stamen Stancev”, “ALRO Slatina”, “Nuclearelectrica”, “Privatizările strategice”, “Afacerea Skoda”, “Rompetrol”, “Răpirea din Irak”, “Armamentul”, “Fuga lui Omar Hayssam” etc. Conform unor mărturii și plângeri adresate CSM, binomul Coldea-Kovesi (SRI-PÎCCJ) reușise performanța de a dispune arbitrar ce procuror trebuie să iasă sau să intre în aceste dosare, ba chiar să influențeze ancheta judiciară. Motivul oficial pentru care fosul magistrat, Angela Ciurea, a fost îndepărtat din DIICOT a fost legat de dosarul “Stamen Stancev”. Acuzațiile aduse procurorului Ciurea, în urma filajului SRI și DST ( serviciul secret intern francez) nu au fost probate în fața instanței. În cele din urmă, în 2012, după un proces de uzură, Angela Ciurea a câștigat războiul cu PÎCCJ și cu CSM. A scăpat cu reputația nepătată, dar nu s-a mai întors în magistratură.

Abuzuri, șicane și presiuni asupra magistratului

Redăm mai jos documentul nr. 101/ 08.07.2009-AMR, depus de fostul magistrat Angela Ciurea, în calitate de avertizor public, la Asociaţia Magistraţilor din România, apoi la Consiliul Superior al Magistraturii. Notificarea cuprinde pasaje relevante și surprinzător de asemănătoare, cu plângerea depusă recent de procurorii Moraru, Țuluș și Marin, împotriva șefei lor de la DNA. Ca și în dosarele instrumentate de dei trei magistrați susmenționați, în notificare, Ciurea face referire la intervenția șefilor săi în cazuri “intens mediatizate, cu implicarea unor marcante figuri ale vieţii politice româneşti, toate aceste dosare interesând siguranţa naţională a României”.

“NOTIFICARE

asupra avertizărilor în interes public, pe care le fac instituţiei la care am funcţionat, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.I.I.C.O.T. în perioada 1.08.2006 – 6.01.2009.

Vă rog să observaţi următoarele

1. În perioada în care am fost procuror şef adjunct la D.I.I.C.O.T., am instrumentat dosare sensibile şi am coordonat ancheta penală desfăşurată de alţi colegi în dosare intens mediatizate, cu implicarea unor marcante figuri ale vieţii politice româneşti, toate aceste dosare interesând siguranţa naţională a României, ca de exemplu
– dosarul Fuga lui Omar Hayssam, în care am fost procuror anchetator timp de trei luni,
– dosarul privind traficul de armament disjuns din cel de mai sus în care s-a început urmărirea penală şi care cuprinde cu precădere documente clasificate (se află în instrumentarea mea la data la care am demisionat),
– am coordonat ancheta la cererea verbală a şefului meu ierarhic în dosarul privatizărilor strategice (partea de competenţă DIICOT), dosarul Alro Slatina, dosarul Nuclearelectrica şi toate dosarele disjunse din dosarul supranumit de presă Dosarul privatizărilor strategice,
– fiind cu precădere ceea ce în afara ţării se numeşte “procuror pledant”, am participat în şedinţele de judecată în aceste dosare, la majoritatea termenelor, la desemnarea şefilor mei ierarhici.
2. În tot acest timp am respins unele ingerinţe nejustificate în activitatea mea de magistrat D.I.I.C.O.T. cu privire la cauzele menţionate.
3. Ulterior desemnării, la scurt timp, în urma evoluţiei anchetelor, mi s-a cerut insistent de către şefii mei ierarhici de la acea dată să mă retrag din aceste dosare, ori să efectuez sau nu acte de urmărire penală asupra unor persoane din mediul politic sau economic, împotriva convingerii mele şi nu am dat curs acestor presiuni, lucru care a determinat represalii asupra mea.
4. În luna decembrie 2007 mi s-a cerut expres, verbal, de către şeful meu ierarhic să formulez cerere de demisie din funcţia de procuror şef adjunct, lucru pe care l-am refuzat.
5. Cu privire la alegaţiunile privind un recurs într-un caz de notorietate publică, arăt că am formulat concluzii potrivit legii, care se găsesc imprimate potrivit codului de procedură penală la Curtea de Apel Bucureşti, în şedinţă publică, pe baza actelor din dosar.
De asemenea, potrivit procedurii (art. 316 cpp) şi statutului magistraţilor, procurorul de şedinţă este independent în privinţa celor susţinute în sala de judecată, fiind supus legii, probelor administrate şi conştiinţei sale.
Procurorul de şedinţă este obligat în virtutea subordonării ierarhice să informeze asupra soluţiei, procurorul ierarhic superior pentru exercitarea dreptului acestuia de recurs.
Este interzis de lege a se ordona procurorului de şedinţă să exercite sau nu cale de atac asupra unei hotărâri a instanţei, soluţia legală fiind concretizată în posibilitatea acordată şefului ierarhic de a declara, motiva şi susţine un recurs atunci când are o altă opinie decât subalternul său.
Am procedat întocmai, referind soluţia, procurorul ierarhic a declarat recurs, iar această cale de atac a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Consider că în acest fel mi-am îndeplinit corect îndatoririle statuate de lege.
6. În activitatea mea de procuror şef adjunct, am adus o serie de critici şi comentarii la adresa unor reglementari cu caracter intern pe care le-am considerat lipsite de sens sau de natură a îngreuna activitatea de anchetă, reglementări situate, în opinia mea, la limita ingerinţei în actul de urmărire penală (care trebuie să decurgă sub protecţia şi discreţia prevăzută de lege). Cu acest prilej, am contestat unele dispoziţii interne potrivit normelor procedurale, inclusiv în faţa instanţei de contencios administrative (nepublicate în vreun jurnal oficial).
7. Arăt, deasemenea, că în continuarea şicanelor şi abuzurilor împotriva mea, am fost anchetată disciplinar fără să cunosc acest lucru până înainte cu câteva zile de finalizarea anchetei, când mi s-a permis să studiez sumar actele dosarului (câteva sute de pagini – mare parte obţinute cu încălcarea flagrantă a legii), interzicându-mi-se expres prezenţa unui avocat sau efectuarea de copii din dosar. Cercetarea s-a încheiat fără să fiu audiată, deşi am solicitat expres acest lucru, fiind sesizată comisia de disciplină pentru două abateri, în condiţiile în care mi s-a adus la cunoştinţă şi am fost cercetată pentru una singură.
8. Am invocat aceste abuzuri procedurale în faţa secţiei de procurori, care le-a ignorat, deşi reprezintă încălcări flagrante ale legii.
9. Menţionez că am reclamat inclusiv comportamentul de tip cazon, probabil impus, al procurorului inspector desemnat să realizeze cercetarea de către C.S.M., al cărei subordonat este. Am contestat imparţialitatea acestuia constând în încălcarea Lg 317/2004, modificată prin H.C.S.M 314/2007, în sensul că nu pot efectua anchete disciplinare asupra unui magistrat alţi magistraţi detaşaţi la C.S.M. de la aceeaşi instanţă cu cel anchetat, dar şi această cerere a fost respinsă de C.S.M. În scurt timp (28 mai 2009), Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a propus modificarea legii nr 317/2004 în sensul celor invocate, pentru sporirea gradului de independenţă al inspecţiei judiciare a C.S.M.
Prin pseudo-ancheta disciplinară s-a creat în mod denaturant aparenţa unui procuror influenţabil şi indisciplinat, când în realitate şefii mei au fost deranjaţi de turnura pe care ar fi putut să o capete cazurile respective datorită informaţiilor furnizate de cei cercetaţi.
10. Cu regularitate se transmit pe surse informaţii către presă, fapte adevărate combinate spectaculos cu supoziţii şi informaţii eronate, care sunt de natură a-mi periclita credibilitatea, în condiţiile în care, fiind încă magistrat, îmi este interzis prin ordin al procurorului general (valabil pentru toţi procurorii) să formulez o poziţie publică.
În raport de cele arătate, vă rog să faceţi aplicarea textelor legale cuprinse în lg 571/2004, respectiv disp. art. 7 alin. 1 lit. a, acordând protecţia şi sprijinul necesare avertizorului în interes public.

ANGELA CIUREA”

 

Eduard Ovidiu Ohanesian