BREAKING NEWS

De ce Crimeea ? Sudak, fortăreața de piatră și Satan

Crimeea a fost locuită de-a lungul secolelor de numeroase populații străvechi. Pe aici au trecut sciții, grecii, romanii, armenii și tătarii, lăsând în urma lor sumedenie de vestigii istorice. RuineDscn1138 antice grecești, cetăți medievale genoveze, biserici armene, bizantine sau moschei tătare, se îmbină armonios cu palatele ridicate de țari și cu giganții epocii comuniste din orașele interzise sau bazele militare, muzeele, complexurile de tratament și preventoriile care până la începutul anilor ‘90 au aparținut URSS. Cadrul natural este fabulos. Peninsula dispune de plaje largi cu nisip sau pietriș desprins din munții stâncoși ce parcă se prăbușesc în mare. În unele zone, peisajul este arid, sălbatic cu un relief înalt cu peșteri, canioane și cascade care îți taie răsuflarea. Litoralul Crimeei este format dintr-un lanț de orașe, stațiuni balneo-climaterice de o frumusețe rară.  În Sudak funcționează încă uriașele complexuri de tratament ale URSS. Veteranii Armatei Roșii, veniți la tratament, au parte de peisaje asemănătoare cu Grădinile Semiramidei.

Litoralul Crimeei (Krîm sau Yeșil Yurt în tătară) se întinde ca un colier în jurul peninsulei cu același nume, într-un lanț de orașe și stațiuni balneo-climaterice de o frumusețe rară : Simferopol, Bakhcisaray, Starîi Krîm, Balaklava, Gurzuf, Alușta, Alupka, Evpatoria, Feododsia, Koktebel, Gurzuf, Sevastopol, Sudak, Novîi Svet. Din loc în loc, marea scoate la iveală plaje largi cu nisip sau pietriș desprins din munții stâncoși, ce se prăbușesc în mare. În Sudak sunt 2 kilometri de astfel de plaje. La Novîi Svet, peisajul arid, sălbatic, cu relief înalt, cu peșteri, canioane și cascade, îți taie răsuflarea.
 

Fortăreața Genoveză

Dscn1287Se pare că Sudak a fost înfiinţat în anul 212 e.n., fiind o verigă a lanţului care desena „Drumul mătăsii”. Fortăreața Genoveză este simbolul orașului. A fost înălțată în secolele XIII-XIV. Un bastion din piatră paznic de sute de ani la Marea Neagră. Turnurile sale înalte sunt personalizate (de ex. Turnul Corado Cigala). Fiecare poartă un nume, probabil după cel care l-a ridicat. Sub ucraineni, cetatea nu a fost întreținută, probabil din lipsă de fonduri. Înăuntru există un mic muzeu plin de kitchuri. S-au păstrat bine rezervoarele de apă, două tunuri și o parte din creneluri. Apa era principala problemă a tuturor structurilor defensive din munți. Cetatea Genoveză a fost echipată cu rezervoare speciale de colectare. De turnuri nu te poți apropia. În lipsa unor toalete ecologice, vizitatorii și-au făcut nevoile acolo. De pe zidurile crenelate, priveliștea este fabuloasă. De sus se pot vedea giganții epocii sovietice, hoteluri neterminate și structuri ce trebuia să adăpostească clasa muncitoare venită la odihnă. Acum stau despuiate, triste și nelocuite. Prin ferestrele lor, numai vântul mai fluieră a pagubă. Sus la cetate, într-un colțișor, găsim copacul dorințelor. Este plin cu panglicuțe de toate culorile. Oamenii își pun o dorință și agață de ramurile sale o mică panglică colorată.

Golgota cu trei cruci

Porțile grele ale cetății din lemn masiv strâns în plăci de fier se deschid pentru turiști în fiecare dimineață. Locuim la doi pași de fortăreața Sudakului, pe strada Genoveză. Apartamentul mic din curtea unei vile cochete  costa 150 de grivne pe zi (aproximativ 15 euro). La numai 50 lipsea televizorul. Așa beneficiem de câteva programe în limba rusă și o baie cu duș funcționabil. Suplimentar, în fiecare dimineață, o zburătoare asemănătoare cu pasărea colibri bătea în fereastră cu ciocul. Zilnic, la aceași oră, ca un ceas deșteptător. În apropiere se ridică un deal de piatră impunător cu trei cruci, ca o Golgotă locală. Am auzit că aici s-au filmat câteva pelicule celebre ale erei sovietice, dar și filme mai noi ca “Maestrul și Margareta”. Pe înserate, umbrele crucilor se lungesc pe deal ca niște fantome. Le privim de pe o terasă învecinată, la o bere și-un șașlâc. Serviciile sunt proaste. Ospătarii au aerul că îți fac un favor dacă intri în cârciuma lor. Dan, ghidul nostru, e de părere că afaceriștii locali suferă de cea mai grea boală – nesimțirea.

Grădinile sovietice din Sudak

Dscn1279L-am cunoscut pe ghid, unul dintre admiratorii obișnuiți ai stațiunii Sudak la Cernăuți. Român de origine, era rezervist al miliției ucrainiene.  Fost soldat în armata sovietică. Dan este cazat într-un apartament al complexului de tratament al Ministerului de Interne. Ca rezervist, beneficia de numeroase gratuități. Reduceri importante la cazare, masă și tratament medical. Complexul de la poalele cetății genoveze din Sudak este uriaș, liniștit și verde. Vilele, apartamentele și hotelurile sunt înconjurate de o grădină splendidă. Se circulă printre copaci, ronduri din piatră cu flori și plante exotice. Pe marginea drumului sunt aranjate rigole pentru scurgerea apei. Liniște și un aer deosebit de curat. Apartamentul lui Dan se află într-o mică vilă cu două etaje. Totul a rămas exact ca pe vremea URSS, ucrainenii schimbând ici-colo ba o ușă, ba un aparat de aer condiționat. Până și întrerupătoarele sunt de producție sovietică. Lucruri de calitate proiectate să dureze o sută de ani. Flori peste tot, verdeață și conifere. Drumeagurile interioare sunt desprinse din povești. Cum numai în palatele țarilor am mai văzut. Peisajul are ceva din grădinile Semiramidei. Din loc în loc, plăcuțe vechi, scrise de biologi dau amănunte depre tipul plantei respective. Complexul turistic al Ministerului de Interne nu este singurul din zonă. Cel mai mare și frumos este cel al căilor ferate ucrainene. “Unde crezi că se învârt cei mai mulți bani ? Pe căile ferate, desigur.”, spuse Dan. Ucraina a moștenit o uriașă rețea feroviară de la URSS. Învechită și neîntreținută, cu zeci de mii de angajați și cu întinse porțiuni unde trenurile ating viteza de 5 km/h, rețeaua produce. Între 8 și 10 dimineața, prietenul nostru nu este disponibil. Urmează “proțedurile” medicale. Diverse tratamente de întreținere și recuperare la care are dreptul gratuit sau cu mari reduceri. Medicii folosesc cele mai moderne tehnici și echipamente, chiar și laseri pentru tratarea afecțiunilor gâtului. După aceea, urmează o baie sănătoasă printre stânci, acolo unde apa este limpede ca cristalul. Înotător remarcabil, dacă l-ai pierdut din ochi o clipă, nu-l mai vezi . Este undeva în larg, la doi kilometri de plajă. Mai are puțin și ajunge în orașul cosmonauților Novîi Svet. 

Borjomi la sticlă pentru colegii români

Undeva, în noapte, câteva luminițe se mișcă pe cer. Se întretaie, se fugăresc, apoi merg în linie dreaptă una dupăSANYO DIGITAL CAMERA cealaltă în șir indian. Precis acolo sunt niște culmi muntoase. “Ce crezi sunt ozeneuri?”, întreabă Dan. Mă întorc spre el să văd dacă vorbește serios. „Nu, în mod sigur sunt elicoptere. Se mișcă prea lent și prea ordonat”, spun eu. O fi vreo aplicație de noapte. Dan zâmbește cu subînțeles. Nu este foarte înalt și nu pare nici prea solid. Dar este un pachet de mușchi. Când l-am cunoscut am crezut că a lucrat la Spețnaz (celebre trupe speciale ale armatei sovietice). În sistemul sovietic, cu cât categoria în care erai selectat era mai înaltă, cu atât serviciul militar era mai dificil. Spețnaz și garda de la Kremlin făceau parte din categoria cea mai înaltă, apoi, la nivelul doi erau încadrate trupele de pază pentru rachetele balistice și submarine. Ghidul nostru este și el un dinozaur sovietic. A lucrat în armata URSS, apoi în ministerul de interne ucrainean. A făcut parte din eșalonul doi, pază la rachetele balistice de pe teritoriul Republicii Sovietice Ucraina. Apoi, a lucrat în poliția criminală, cum se spune la ei. Forțe operative. A colaborat și cu poliția de frontieră română. “Le trimeteam baxuri de Borjomi. Numai la flacon de sticlă”, spune Dan despre colegii români. Borjomi este adusă din Georgia. Cea mai grozavă apă minerală la sticlă din lume, dar și cea mai scumpă.

Amintiri despre ”Satan”

Dan a părăsit “internele” ucrainene pentru că făcea foamea. “La un moment dat, primeam salariile în natură”, spune el. Ca ofițer operativ, făcea parte din echipele care înfruntau crima organizată transfrontalieră. Se băteau r1parte în parte cu criminalii și contrabandiștii, capturau sume impresionante, dar trăiau de pe o zi pe alta. Îmi arată spre culmile din jur. Pe aici sovieticii instalaseră aeroporturi subterane. Se dădea o platformă la o parte și gata. Decola avionul. Luminițele din zare sunt probabil elicoptere MI-8 sau versiuni îmbunătățite. Cu astea a participat la exerciții de zi și de noapte, când păzea rachetele balistice ( probabil rachete SS18 Satan SS19 sau SS 24 cu cap multiplu sau o versiune mai nouă). Își aduce aminte că fiecare “zburătoare” dispunea de 10 capete independente, capabile să lovească ținte distincte cu o forță de 150 de bombe tip Hirosima. Rezervistul ucrainean vorbește cu mare admirație despre sistemele sovietice, dar… “Ne pricepem de minune la rachete balistice, însă un automobil competitiv n-am fost în stare să facem”, spuse Dan cu năduf. După ’90, sovieticii au lăsat două mari divizii de rachete în Ucraina. Una la Pervomaisk, la vreo 400 de km sud-vest de Kiev și una în apropierea orașului Hmelințki. Silozurile nucleare erau ascunse la 30 de metri sub pământ. Numai capacul de deasupra cântărea 30 de tone. La nevoie, exploda controlat si se facea floare, lăsând cale liberă rachetelor. Mașina de ridicare, prindea racheta de bot și o poziționa pentru lansare. Subdiviziunile silozului aveau câte un punct de comandă. De acolo se supraveghea totul. Rachetele și locașurile dispuneau de nenumărați senzori. Din când în când era nevoie de curățarea locașelor. Pentru asta se aplicau tensiuni mari între 500 și 3000 de volți. De jur-împrejurul puțului de lansare nu mai rămânea nici urmă de vegetație. Soldații de pază stăteau închiși sub pământ 24 de ore din 24 și erau dotați cu mitraliere calibru 7,62 mm. Toate comandate electronic. Armele puteau fi activate doar de la punctul de comandă al subdiviziei. Carburantul rachetelor avea componente extrem de toxice și corozive. De aceea, recipientele în care era ținut erau schimbate periodic. Rachetele nu erau alimentate decât în vederea lansării. Personalul din silozurile subpământene era expus continuu pericolelor. Dan spune că a fost de față la spargerea unui rezervor de combustibil. Zeci de militari au murit arși de substanțele toxice scurse. A fost prăpăd înăuntru.

 Eduard Ovidiu Ohanesian

 Fotoreportaj Sudak

240 241 242 243 244 245 246 247 248 249 250 251 252 253 254 255 256 257 258 259 260 261 262 263 264 265 266 267 268 269 270 271 272 273 274 275 276 277 278 279 280 281 282 283 284 285 286 287 288 289 290 291 292 293 294 295 296 317 318 319 320 321 322 323 324 325 326