BREAKING NEWS

Cum a încălecat Binomul instituții fundamentale

Neglijarea controlului parlamentar asupra SRI, PICCJ și DNA

 

Aplicarea nefastelor protocoale încheiate între SRI și PICCJ, prin constituirea și funcționarea echipelor operative comune, consilierea procurorilor de către „experții juridici” de la SRI, creșterea exponențială a mandatelor de interceptare, începând cu mandatele pe siguranță națională (domeniu în care am depășit și cea mai mare putere planetară, SUA), a fost posibilă și datorită atitudinii concesive și defetiste, chiar umile și fricoase, a Parlamentului față de serviciile secrete, îndeosebi față de SRI, și față de parchetele speciale, îndeosebi față de DNA. Parlamentul nu a utilizat sau a utilizat necorespunzător pârghiile de control conferite de Constituție sau de legi organice asupra acestor servicii sau parchete. După circa un deceniu de la ultima tentativă, actuala coaliție de guvernare PSD-ALDE a anunțat recent că intenționează să modifice legile privind siguranța națională și serviciile secrete. La elaborarea unei noi legislații în materie ar trebui avute în vedere atât lacunele legilor în vigoare, cât și relele practici constatate în activitatea Parlamentului României.

Episodul rușinos cu legile Big-Brother
Exemplul cel mai jenant de slugi al Parlamentului a fost în cazul legilor Big-Brother elaborate și susținute de SRI. Este vorba de Legea retenției datelor, Legea cartelelor pre-pay și Legea securității cibernetice, care au fost adoptate, la foc automat și aproape cu unanimitate de voturi (cu doar 4-5 voturi împotrivă), de către Camera Deputaților și Senat, în toamna anului 2014, în pofida faptului că Parlamentul european adoptase anterior o hotărâre prin care recomanda statelor membre ale Uniunii Europene respingerea legilor tip Big-Brother. Noroc cu Curtea Constituțională, care a declarat neconstituționale toate cele trei legi susmenționate, raportor fiind judecătorul Daniel Morar, fost procuror șef al DNA. Aceste legi conțineau aberații demne de romanul „1984” al lui George Orwell, cum ar fi obligativitatea deținerii unui permis de utilizare a calculatorului, propunere făcută de generalul Dumitru Dumbravă, șeful Direcției Juridice din SRI în perioada respectivă, devenit cunoscut după autodemascarea privind transformarea justiției în câmp tactic pentru SRI.
În perioada adoptării legilor Big-Brother, la guvernare se afla coaliția PSD-UNPR-ALDE, care avea majoritate în Parlament. Șef al Guvernului era președintele PSD, Victor Ponta, președinte al Senatului era președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, iar președinte al Camerei Deputaților era Valeriu Zgonea. Atunci a pus serios umărul la adoptarea acestor legi în Senat liderul senatorilor PSD, Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta, care a făcut muncă de convingere de la om la om. Probabil că Sârbu a vrut să dovedească că nu a fost întâmplător informator al Securității și apoi ofițer acoperit al Direcției de Informații Externe înainte de 1989.

Rapoartele SRI, aprobate cu mare ușurință
În cele aproape trei decenii postdecembriste, Parlamentul nu și-a exercitat în mod corespunzător prerogativele de control conferite asupra SRI de Constituție și de Legea privind organizarea și funcționarea SRI. Conform legii fundamentale și legii organice susmenționate, directorul SRI este numit de Parlament, la propunerea Președintelui României. Niciodată Parlamentul nu a respins vreo propunere în acest sens a vreunui președinte. Niciodată parlamentarii nu au formulat obiecții asupra vreunei propuneri în acest sens. Pe de altă parte, Legea privind organizarea și funcționarea SRI prevede că Parlamentul îl poate revoca pe directorul SRI, la propunerea Președintelui României sau a unei treimi din numărul senatorilor și deputaților. Niciodată nu a fost formulată vreo propunere de revocare din partea senatorilor și deputaților.
Potrivit legii organice amintite, directorul SRI trebuie să prezinte, anual sau când Parlamentul hotărăște, rapoarte cu privire la activitatea Serviciului. Parlamentul României nu a solicitt niciodată directorului SRI să prezinte vreun raport cu privire la activitatea Serviciului. Ce este mai grav, Parlamentul nu a supus în fiecare an dezbaterii și aprobării rapoartele anuale de activitate prezentate de directorul SRI. Astfel rapoartele de activitate ale SRI pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011 și 2012, adică pentru nu mai puțin de șase ani, au fost prezentate și aprobate într-o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului din 10 decembrie 2013. Toate cele șase rapoarte de activitate au fost aprobate la foc automat și aproape cu unanimitate de voturi într-o ședință desfășurată cu puțin timp înainte de sărbătorile de iarnă, fără ca aceste rapoarte să fi fost puse în prealabil la dispoziția parlamentarilor. Dacă aceste rapoarte ar fi fost studiate și dezbătute la timpul cuvenit, ar fi putut fi constatate cu mulți ani în urmă referirile la Binomul SRI-DNA, echipele operative comune, folosirea „experților juridici” ai SRI și ar fi putut fi luate măsuri de corecție.
În perioada aprobării celor șase rapoarte se afla la guvernare USL (PSD + PNL + UNPR + PC) care deținea o majoritate mai mult decât confortabilă în Parlament. Premier era Victor Ponta iar vicepremier era Liviu Dragnea, ambii parteneri de tenis și de sprițuri ai directorului SRI, George Maior, și ai primului adjunct al acestuia, generalul Florian Coldea. Președinte al Senatului era liderul PNL Crin Antonescu, iar președinte al Camerei Deputaților era Valeriu Zgonea. Guvernarea anterioară, realizată de coaliția PDL – UNPR – UDMR, în perioada 2008-2012, nu a supus aprobării rapoartele anuale de activitate ale SRI, existând temerea că nu va fi întrunită majoritatea parlamentară necesară pentru aprobarea acestora. A fost o sfidare fără precedent a Parlamentului realizată sub leadership-ul George Maior – Florian Coldea de la SRI. Culmea ironiei este că în decembrie 2013, după aprobarea cu mare ușurință a celor șase rapoarte, liderii PSD, cu mâna și cuțitul lui Liviu Dragnea, au oferit și o ofrandă porcină zeilor de la SRI, la una din vilele conspirative ale acestui serviciu.
Sub actualul director, Eduard Helwig, a fost prezentat și aprobat de Parlament raportul SRI pe anul 2014, după care nu au mai fost supuse aprobării legislativului rapoartele de activitate pe anii 2015, 2016 și 2017. Sub acest aspect, ar fi necesar să se introducă în legea organică a SRI o prevedere expresă în sensul că neprezentarea în Parlament sau respingerea de către forul legiuitor a raportului anual de activitate atrage demiterea directorului SRI și a Consiliului Director al acestei instituții. O astfel de prevedere există în cazul respingerii raportului anual de activitate a Societății Române de Televiziune, care atrage automat demiterea Consiliului de Administrație al SRTV, în frunte cu președintele-director general.

O comisie cu rol decorativ
Pentru asigurarea controlului civil, prin Hotărârea plenului comun al Parlamentului nr.30/1993, a fost constituită Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI. În baza acestei hotărâri, Comisia palamentară de control a activității SRI a fost investită cu o serie de atribuții importante, dintre care menționăm: examinează cazurile în care s-au semnalat încălcări ale prevederilor costituționale, și ale altor dispoziții legale în activitatea SRI; analizează și cercetează sesizările cetățenilor care se consideră lezați în drepturile și libertățile lor, prin mijloacele de obținere a informațiilor privind siguranța națională; examinează rapoartele prezentate Parlamentului de către directorul SRI și întocmește un raport propriu asupra acestora; controlează modul de utilizare a fondurilor bănești destinate prin bugetul de stat, precum și constituirea și folosirea mijloacelor extrabugetare pentru SRI; verifică modul de respectare a dispozițiilor legale privind funcționarea regiei autonome, societăților comerciale de producție, instituțiilor sanitare și asociațiilor cu caracter cultural-sportiv din cadrul SRI.
Din păcate, Comisiile de control a SRI nu și-au exercitat plenar aceste atribuții aproape în toate legislaturile. Aceste comisii au făcut sluj în fața SRI, devenind în realitate marote și marionete ale principalului serviciu de informații. Unii dintre președinții acestor comisii s-au complăcut într-o atitudine de lachei față de șefii SRI. Astfel s-a ajuns ca fostul director al SRI, George Maior, să nu dea mâna cu un fost președinte al Comisiei de control a SRI, iar fostul șef operativ al SRI, generalul Florian Coldea, să folosească sintagma „comisia noastră” cu prilejul ultimei sale audieri în fața Comisiei parlamentare de control a activității SRI. Așadar, se poate concluziona că, în ultimul sfert de secol, comisia s-a aflat mai mult sub controlul SRI decât invers. S-a ajuns până acolo încât selectarea membrilor și șefilor acestei comisii să se facă cu avizul SRI, devenind obligatoriu ca parlamentarii să aibă în background-ul profesional absolvirea Colegiului Național de Informații sau măcar a Colegiului Național de Apărare.

Control zero asupra PICCJ și DNA
Legea privind organizarea judiciară din România prevede pârghii prin care Parlamentul poate exercita un anumit control asupra PICCJ și DNA. Conform prevederilor articolului 79 respectiv ale articolului 88 din Legea nr. 304/2004, – PICCJ și DNA au obligația să elaboreze anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care trebuie să-l prezinte Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului următor, iar ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra rapoartelor de activitate ale PICCJ și DNA. Până în prezent nu am știință ca astfel de concluzii ale ministrului justiției să fi fost prezentate, dezbătute și adoptate în ședințe de plen comun ale Camerei Deputaților și Senatului.
Actualul ministru de justiție, Tudorel Toader, a anunțat în cursul lunii februarie 2018 că va prezenta Parlamentului un raport privind activitatea PICCJ și DNA pe anul 2017, dar deocamdată nu am auzit ca acesta să fi fost supus dezbaterii și aprobării forului legiuitor. Ar fi necesar și binevenit ca, și în cazul rapoartelor cu concluziile ministrului justiției asupra rapoartelor de activitate ale PICCJ și DNA, să fie realizată o modificare legislativă în sensul că respingerea acestora în plenul Parlamentului să atragă demiterea procurorului general al PICCJ, respectiv a procurorului șef al DNA, precum și a consiliilor de conducere ale acestor instituții. Din rațiuni de simetrie juridică cu precedentul invocat privind Societatea Română de Televiziune.

Valer Marian