BREAKING NEWS

Militarii înlocuiesc drona de război cu o jucărie

Înzestrarea Armatei, o glumă bună

 

Zilele trecute, planul de înzestrare al Ministerului Apărării Naționale (MApN) pe perioada 2017-2026 a fost retras de pe ordinea de zi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Conform declarațiilor președintelui Klaus Iohannis, documentul retras „a neglijat acordul politic pentru alocarea a 2% din PIB pentru Apărare“. Decizia vine după accidentul tragic de pe Valea Urdei, din județul Argeș, care a fost implicat un autocamion de transport militar, în urma căruia au rămas îndoliate trei familii. Deocamdată, nu se cunosc cauzele accidentului, dar în presa centrală au apărut comentarii despre vechimea vehiculului care transporta zeci de militari de la la poligonul Cincu spre o unitate militară din Câmpulung Muscel. În acest timp, prin intermediul biroului de presă, Armata ne anunță că cercetarea militară românească face minuni. Un comunicat al Ministerului Apărării Naționale anunță că Forțele Aeriene Române (FAR) sunt pe cale să intre în posesia primei drone de producție autohtonă Ultra20 (ATM-1 BB).

Aeronava fără pilot este rezultatul muncii unei echipe de ingineri ai Centrului de Cercetare Științifică pentru Armamente din cadrul Agenției de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare. Militarii români se antrenează cu noua achiziție, denumită oficial „Sistem-țintă pentru trageri sol-aer, aer-aer și navă-aer” în poligonul militar de la Capul Midia. Mini-aeronavele Ultra 20 sunt dirijate prin radio și sunt concepute pentru a servi pentru supraveghere video, dar și ca avioane ţintă în timpul tragerilor cu artileria antiaeriană şi cu rachetele sol– aer. Specialiștii au lucrat aproape trei ani si jumatate la acest proiect. UAV-ul este un sistem ce are ca scop antrenamentul prin trageri reale cu diverse categorii de armament, în condiții de simulare a unor amenințări aeriene tip vehicule fără pilot, rachete de croaziera sau aeronave pilotate care se dplasează cu viteză mică. Costul per bucată estede circa 3.000 de euro. Colonelul Viorel Bitan, comandantul poligonului Capu Midia, spune că prețul dronei este de cel puțin zece ori mai scăzut decât al oricărui echipament similar achiziționat din Occident. Neoficial, militarii români spun că, Ultra 20 este îndeajuns pentru misiunile la nivel de batalion desfășurate de MApN în teatrele de război din Irak sau Afganistan. Reamintim că, în mandatul ex-președintelui Traian Băsescu, România a fost inclusă alături de alte 13 țări membre NATO, în proiectul dronelor strategice invizibile, de tip Global Hawks, produse de firma Northrop Grumman. Includerea țării noastre în programul de supraveghere şi recunoaştere AEGIS, care utilizează aeronave de cercetare fără pilot, a deteriorat serios relațiile româno-ruse, dronele având capacitatea de a pătrunde, nedectate, circa 1600 de km în spațiul aerian rusesc.

Caracteristici tehnico-tactice ale ATM-1 BB

Nr. crt. Parametrii Valoare Prag
1 Viteza de croazieră 55 m/s (200 km/h)
2 Raza de acţiune 35 km
3 Înălţimea maximă de zbor ≥ 2500 m
4 Autonomia de zbor minimă 45 min
5 Suprafaţa efectivă de reflexie (în benzile D, G, J) 0,1÷3 m2
6 Posibilităţi de manevră maxime > 2 g
7 Controlul echipamentelor auxiliare acroşate sau tractate Da
8 Lansarea să se facă prin decolare sau catapultare De pe platformă terestră
9 Recuperarea aparatului atât pe sol cât şi pe apă Da

Ce înlocuiește noua achiziție a MApN

Ministerul Apărării Naționale uită să spună că, până în anul 2001, Armata română a avut în dotare drone mult mai performante, pe lângă care, ultima creație a cercetării militare românești pare un aeromodel făcut la un cerc de copii de la Palatul Pionierilor. Specialiștii spun că aeronava de cercetare aeriană TU-143 era chiar mai performantă decât dronele americane Scan Eagle și Shadow 600, folosite de militarii români pe frontal din Afganistan. Surse din cadrul MApN ne-au relatat că achiziţia avioanelor spion Shadow 600 a fost supervizată de prietenul fostului şef SIE Ioan Talpeş, dr. inginer Vasile Pascu, nume conspirat “Doctorul”. La vremea aceea, Pascu era colonel sub acoperire la firma Telespatzio.
Site-urile de specialitate notează că drona TU-143 a apărut în plină invazie sovietică a Cehoslovaciei. Directiva nr. 670-241, din data de 30 august 1968, emisă de guvernul Uniunii Sovietice, fixa termene precise pentru realizarea a dronei de recunoaștere fără pilot TU-143, ca parte integrantă a sistemului tactic de recunoaștere Reis VR-3. Drona trebuia să fie fabricată în două variante : prima dotată cu camere foto, iar cea de-a doua trebuia să dispună de camere TV și senzori de radiație. Primul echipament de acest fel a fost lansat în 1970. După această dată, sovieticii au fabricat circa 950 bucăți, dronele fiind exportate în 9 țări prietene, printre care și România.

Oficial, pentru “formarea și meținerea deprinderilor operatorilor”

MApN recunoaște că a achiționat au fost achiziţionate 11 aparate VR-3 din fosta U.R.S.S., în anul 1983. Unii spun că ar fi vorba despre 12 aparate.
Oficial, dronele au fost utilizate în perioada 1983-2001 numai pentru zboruri de antrenament în vederea formării şi menţinerii deprinderilor operatorilor. Escadrila 143 Cercetare fără Pilot ar fi participat la exerciţii şi aplicaţii pe teritoriul judeţelor Constanta şi Tulcea. Din cauza epuizării resursei de zbor, aceste aparate ar fi fost scoase din exploatare şi au fost înlocuite cu avioane fără pilot de tip Shadow. O astfel de aeronavă mai poate fi văzută la Muzeul Aviației din București, ca exponat.
Conform site-ului www.aripi-argintii.ro (vezi tabelul), FAR a avut în dotare opt aparate TU-143 în varianta dotată cu echipament foto, și doar 4 aparate echipate cu camere video.

Nr. crt. Număr de bord Varianta Seria de fabricaţie Data intrării în serviciu Observaţii
1 6220 Foto 763014586220 05.05.1987 CASAT
2 6222 Foto 763014586222 05.05.1987 CASAT
3 6223 Foto 763014586223 05.05.1987 CASAT
4 6225 Foto 763014586225 05.05.1987 CASAT
5 6226 Foto 763014586226 05.05.1987 CASAT
6 6228 Foto 763014586228 05.05.1987 CASAT
7 6229 Foto 763014586229 05.05.1987 CASAT
8 8201 Foto 763014588201 05.05.1987 Expus la MAv
9 8202 Video 763014588202 05.05.1987 CASAT
10 8204 Video 763014588204 05.05.1987 CASAT
11 8205 Video 763014588205 05.05.1987 CASAT
12 8207 Video 763014588207 05.05.1987 CASAT

Neoficial, “racheta de croazieră” a lui Ceaușescu

Din surse FAR am aflat că, escadrila de avioane fără pilot Tu-143 a operat, începând din 1988, la Baza Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, fiind utilizată și în misiuni de recunoaştere pe timpul evenimentelor din decembrie 1989. Specialiștii militari care au lucrat în proiectele speciale demarate de MApN, înainte de Revoluție, spun că, asemenea dictatorului coreean Kim Jong-Un, Nicolae Ceaușescu, cerea realizarea unei rachete cu rază medie de acțiune, capabilă să poarte focos nuclear. Din acest motiv, inginerii Direcţiei Înzestrare a Armatei din cadrul MApN și-ar fi propus modificarea și transformarea dronei TU 143 în rachetă de croazieră lansată de la sol, de pe navă sau acroşată sub fuselajele aeronavelor IL-28 sau IAR-93. Piloții români au denumit proiectul “Tomahawk-ul lui Ceaușescu”. Specialiștii în domeniu afirmă că regimul lui Saddam Hussein ar fi fost interesat de achiziţionarea avionului IAR-93, doar în varianta înarmării lui cu TU-143.
Proiectul de modificare al dronei TU 143 s-ar fi desfășurat în cadrul programelor de încercări în zbor pentru rachetele aer-aer româneşti în perioada 1988-1990, la Centrul de Cercetări şi Producţie în domeniul rachetelor de la Crângul lui Bot (astăzi ELMEC Ploieşti) şi la baza militară de la Mihail Kogălniceanu. La vremea aceea, inginerii români sperau că vor fi capabili să realizeze o replică îmbunătăţită a dronei TU-143, capabilă să poarte focoase nucleare de 600 de kg. Racheta de croazieră românească se baza pe platforma unui TU-143, modificat şi echipat cu motorul reactiv Turbomeca Artouste III B, folosit pentru elicopterele IAR-316 B Alouette III. Noul motor dezvolta 650 kgF, la un consum specific inferior lui TRZ-117 (motorul original al lui TU-143), având în acelaşi timp un gabarit mai mic.

Caracteristici tehnico-tactice ale dronei TU-143

Anvergură 2,24 m
Lungime 8,06 m
Înălţime 1,54 m
Greutate de lansare 1230 kg
Viteză maximă 950km/h
Plafon de serviciu 5000 m
Rază de acţiune 200 km
Motorizare 1 x TRZ-117 (motor de marş)
Tracţiune 590 kgf
Sistemul TU 143 VR-3 Reis era echipat cu sistemul de ghidare automată ABSU-143, sisteme de navigație DISS-7 Doppler, senzori de altitudine de înaltă rezoluție A-032 și includea echipament de recunoaștere format din : cameră foto PA-1 funcțională la o viteză de croazieră de 950 km/h, cameră video Chibis-B, system de detecție a radiaților Sigma.

Eduard Ovidiu Ohanesian