BREAKING NEWS

El la ASF, ea la Senat. Amândoi la Securitate

Astă-seară turnăm în familie

 

“Societatea noastră nu mai este de mult o democrație, este un stat care se

bazează pe metode securiste, în care serviciile secrete fac legea.”

Avocat Gheorghe Piperea

Valul de scandaluri cu iz de spionaj care a lovit democrația noastră în ultima vreme, dovedește că serviciile secrete comuniste și-au schimbat denumirea, dar năravul ba. Fie că este vorba despre jefuirea banului public, cu ajutorul SRI, prin firmele afaceristului Sebastian Ghiță sau despre rufele murdare ale magistraților din arhiva SIPA, operațiunile ilegale și abuzive ale spionajului generalizat ies la iveală zi de zi. Practic, în România, la această oră, nu există domeniu de activitate în care sforarii serviciilor secrete să nu fie implicați, folosindu-se de informații confidențiale, în scop de șantaj sau pentru trafic de influență. Pe zi ce trece, deconspirare cu deconspirare, descoperim că agenții racolați de spionajul extern, conduc din umbră instituții importante ale statului, manevrând la comandă viețile cetățenilor obișnuiți. Mulți dintre actualii acoperiți sunt odrasle de ofițeri de Securitate, alții, fiind doar niște parveniți în sistem, prin căsătorie, care au transformat familia într-o afacere de succes.

Am aflat de la rezerviștii SIE că, sub regimul comunist, “oportunismul de familie” era ceva obișnuit. În perioada 1970-1980, tinerii ofițeri se căpătuiau prin căsătorie cu fete de nomenclaturiști sau cu odraslele superiorilor, pentru a obține un post în diplomație sau în reprezentațele economice ale României din străinătate. Era o chestiune de bani. Plecai la post, aveai acces la valută. Referindu-se la moravurile vremii, fostul reprezentat al României în Consiliul de Securitate al ONU în 1976, căpitanul DIE (r) Emilian Traian Andreescu, își amintește că : „Andruţă [n.r. colonelul Andruță Nicolae Ceaușescu, fostul șef al Direcției Resurse Umane din cadrul UM 0920 – spionajul extern] îşi măritase fata cu un ofiţer inginer [Emil Gârleanu] care, după 1989 a lăsat-o cu tot cu copii. Apoi, şi-a văzut de treabă. Alt exemplu este vestitul Manea [ n.r. Constantin Manea, şeful Cancelariei CC al PCR], şeful de cabinet al lui Nicolae Ceauşescu. Fiica lui a fost colegă cu mine la liceul Petru Groza. Tanţa Manea a terminat şi ea comerţ exterior şi s-a măritat cu unul Cruceru Câmpeanu. Colegi de facultate. L-au trimis la Paris pe agenţia economică alături de Tanţa. Când m-au scos pe mine în 1980, l-au adus şi pe el de la Paris, de la post, cu Tanţa lui cu tot. Pe el l-au numit director adjunct la Chimimport. Cruceru își luase numele de Manea când s-a însurat cu ea, dar după ’89, a lăsat-o pe Tănţica cu copii mari. Dintre puţinii cu obraz, a fost Georgescu, care nu a lăsat-o pe Luminiţa. A făcut un copil cu ea şi stă în blocul ăsta undeva… Alt exemplu de d-ăştia însuraţi cu fete de mahări este Ilie Şimon. A terminat şi el comerţ exterior. A fost vicepreşedinte la Banca Religiilor. S-ar putea ca el să fi fost pe DIA. A fost trimis la post la FMI, când eram eu la Washington. Şimon a fost însurat cu fata lui Ilie Ceauşescu, ministru adjunct al Apărării. Nici ăsta nu a divorţat de ea. Era cumnat prin alianţă cu Bebe, cum îi ziceam noi lui Gârleanu Emil. Gârleanu şi Manea şi-au lăsat nevestele după ‘90”. După 1990, mulţi dintre spionii căpătuiţi în urma mariajelor din interiorul sistemului, s-au reinventat, şi-au părăsit nevestele şi plozii, devenind milionarii tranziției.
Astăzi, mulţi dintre cei care conduc destinele României, sunt oameni de afaceri sau formatori de opinie în mass-media, provin din astfel de familii. În 2013, prins cu ocaua mică pe statele de plată ale Serviciului de Informații Externe (SIE), fostul premier Victor Ponta a secretizat printr-o hotărâre de guvern, atât activitatea cât și lista ofițerilor acoperiți. Socrul său, Ilie Sârbu, fost șef al grupului parlamentar PSD din Senatul României, fusese deconspirat de presa centrală ca agent acoperit al Securității. În prezent, “Gugulanul” (numele conspirat al lui Ilie Sârbu la DIE/CIE/SIE) este vicepreședinte al Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi. La clipa debarcării, ultimul șef al executivului, Sorin Grindeanu, a fost acuzat de relații nefirești cu Serviciul Român de Informații (SRI) chiar din interiorul PSD, iar la adresa lui Mihai Tudose, urmașul său la frâiele țării, deja plouă cu speculații legate de afilierea sa la serviciile secrete. Și lista poate continua.

Tudorii, acuzații de mită în familie

Însă, pe departe cea mai interesantă poveste de oportunism, amor, spionaj și corupție, demnă de scenariile hollywoodiene, ne oferă familia Tudor. Daniel și Doina Tudor, la vremea aceea, el înalt funcționar public, ea demnitar în Senatul României. În anul 2016, un scandal de corupție zguduia Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), după ce procurorii Direcției Naționale Anticorupție l-au reținut pe Daniel George Tudor, fost vicepreședinte al ASF și ex-președinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Tudor a fost trimis în judecată de magistrații DNA, pentru că ar fi primit o mită de 300.000 de euro de la afaceristul Ilie Carabulea, proprietarul companiei de asigurari Carpatica (prin intermediul fostei sale soții Doina Tudor), ca să nu controleze Carpatica Asigurări, o companie care își despăgubea cu greutate clienții, pentru că nu dispunea de lichidități. Anul trecut, Daniel Tudor și fosta sa soție, senatoarea Doina Tudor (nume de fată și de scenă, Stăvăruș) au mai primit o lovitură. Cei doi au fost deconspirați ca agenți ai Securității comuniste.

Belgianul “Georges” furniza informații Securității

La începutul anului 2016, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a sesizat Curtea de Apel București pentru constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității a lui Daniel George Tudor. Cu această ocazie, din dosarele Securității, au ieșit la iveală elemente senzaționale din biografia familiei Daniel și Doina Tudor. Potrivit Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), fostul vicepreședinte al ASF este titularul unor dosare de Fond, fiind recrutat de Direcţia a III-a a Securităţii. Mai precis, Tudor a activat la serviciul 7 „pentru supravegherea operativă a reprezentanţilor firmelor de turism străine, precum şi a turiştilor străini cu care venea în contact”, în 1980, pe când era ghid în cadrul Automobil Club Român. De remarcat faptul că, președintele ACR (și director al Întreprinderii de Transport Internațional Auto), era generalul Neagu Cosma, fost șef al Direcției a III-a Contraspionaj extern al Securității. Primul dosar, angajamentul ( din 27 septembrie 1980) la Securitate al fostului vicepreședinte ASF era semnat cu pseudonimul “Dan”. Vrednic din fire, la numai trei zile de la semnarea angajamentului, Tudor relata „din proprie iniţiativă noi aspecte de interes operativ”. Al doilea dosar de Securitate al lui Daniel Tudor, depus în instanță de CNSAS, privește perioada în care acesta a locuit în Belgia. După sosirea la Bruxelles, Daniel George Tudor și-a schimbat numele conspirativ. Conform notelor și rapoartelor depuse de CNSAS, “Georges”, cum se numea belgianul Tudor, contacta românii din exil, raportând orice discuție cu aceștia în ţară.
În cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, CNSAS arată: „După scoaterea sa din reţea şi emigrarea sa în Belgia, prin căsătorie, titularul a fost menţinut în contactul organelor de Securitate, iar începând din 1983 a furnizat materiale olografe semnate cu numele conspirativ «Georges», fiind reactivat şi inclus oficial în reţeaua informativă a Direcţiei a III-a în anul 1986”.
Conform rapoartelor Securităţii, între 20 decembrie 1983 şi 20 februarie 1984, „Georges” a furnizat 13 materiale informative. Documentele de la dosarul lui Tudor arată că agentul a fost preluat pe 22 august 1986, de maiorul Traian Pascu, „care a obţinut şapte note scrise şi a relatat verbal alte informaţii de interes operativ, fiind înregistrate pe bandă magnetică”.

Mariaj cu aprobarea Securității

Conform dosarului depus în instanța CAB, Daniel Tudor era atât de harnic la turnătorii, încât, „după o analiză la nivelul conducerii direcţiei”, șeful Departamentului de Securitate a Statului, general colonel Iulian Vlad, a insistat pentru reincluderea lui Tudor în reţeaua informativă a Direcţiei a III-a. Ofițerul de legătură aprecia că Tudor „este discret, penetrant, apreciat în cercul său de relaţii, precaut şi preocupat de conspirarea legaturilor cu organele noastre. Se autoverifică şi are un simţ dezvoltat al autocontrolului”.
Chiar și căsătoria lui Daniel Tudor cu cetăţeanul străin “K.A.” a fost avizată şi aranjată de Securitate. Astfel, agentul conspirat “Georges” devenea o cârtiță bine integrată în Belgia. O notă semnată la 16 august 1983 de căpitanul Constantin Mocanu consemnează: „Unitatea noastră opinează că cererea de căsătorie a sus-numiţilor să fie rezolvată favorabil, existând interese operative”.
Căsătoria lui Daniel Tudor cu un cetățean străin urmează modelul legendării agenților ilegali “S”, de la Brigada Specială UM 0920 / U, denumiți în presă “fantome”. Referindu-se la legendarea și infiltrarea ofițerului “S”, Matei Pavel Hirsch (nume conspirat Haiducul) în Franța, în cartea sa “A patra ipoteză”, Liviu Tofan creionează mariajul spionilor deplin conspirați în străinătate : “ În seara aceea, Haiducu s-a întâlnit la Viena cu ofițerul său de legătură, de la care a obținut acceptul de a se căsători cu Michelle. O cărtiță trebuie să se integreze cât mai bine în peisajul social al țării-gazdă. Pentru asta, căsătoria cu o localnică, o franțuzoaică, și întemeierea unei familii mic-burgheze, ca toate celelalte, erau etape obligatorii. Avizul centralei era, de asemenea, obligatoriu. Ducând-o pe Michelle la Viena, Haiducu i-a permis ofițerului său de legătură s-o vadă personal – probabil la sosirea la hotel. Văzut, plăcut. Verificat.”

Balerina ALIS avea relații neoficiale cu străinii

Conform siteului oficial al Senatului, cariera fostei soții a agentului Daniel, Doina Tudor ( fostă Stăvăruș), născută în 1960 la București, demarează în anul 1994, timp de trei decenii, viața acesteia fiind aparent, un mare gol. Documentele clasificate ale “Epocii de Aur” relevă că, fosta senatoare PNL a avut o tinerețe palpitantă pe care a încercat cu îndârjire să o ascundă. Conspirată de Securitate sub numele de ALIS, senatoarea Doina Tudor și-a început cariera ca dansatoare exotică în trupa de fete vesele a afaceristului Viorel Păunescu.
Dosarele Securității și mărturiile celor care făceau parte din cercul de prieteni în care se învârtea Doina Stăvăruș (viitoare Tudor), scot la iveală amănunte palpitante din tinerețea senatoarei. Înainte de 1989, penelista a avut o activitate profesională interesantă, pe care s-a străduit să o ascundă în spatele unor titluri și funcții pompoase. Conform documentelor (CNSAS), “doamna Tudor (fostă STĂVĂRUȘ ) Doina Anca este titulara dosarului fond de rețea nr. R 70206 (cotă CNSAS). Domnia sa balerină la barul București, obiectiv aflat în proximitatea Comitetului Central al PCR, a fost recrutată pentru încadrarea informativă a colegilor de muncă și a diverșilor cetățeni străini ce frecventau barul; la data de 27.04.1982, a semnat un Angajament, fiindu-i atribuit numele conspirativ “ALIS” “. Doina a fost exclusă din rețea după numai câteva luni, CNSAS identificând un nou dosar pe numele acesteia, ALIS fiind de această data urmărită în perioada 1986-1987 pentru “ relații neoficiale cu cetățeni străini”.

Harta relațională

Surse din protipendada Epocii de Aur confirmă că, înainte de 1989, senatoarea Doina Tudor Stăvăruș făcea parte din grupul de “distracții” al cunoscutului afacerist Viorel Păunescu. La vremea aceea, echipa nimfelor care încântau privirile străinilor vizați de Securitate, dansând în ținute sumare (costume de baie acoperite cu paiete) la cluburile de noapte Melody, Atlantic, București sau la Complexul Internațional, era condusă de veteranaVali Tănase. Frecventate intens de turiștii străini, de odraslele protipendadei comuniste și de alte persoane “ încadrate informativ” stabilimentele erau sub controlul atent al Securității. Excepție făcea discoteca de la parterul hotelului Nord (Gara de Nord), fieful interlopilor, bișnițarilor și al unor italieni dubioși. Această locație se afla sub controlul Miliției.
Martorii vremii povestesc că programul clubului de noapte din cadrul complexului Internațional Olimp se termina de obicei pe la ora 1 noaptea, după care, colegele dansatoarei ALIS erau aduse cu mașina de domnul Popescu pe terasa discotecii Rainbow din Neptun (ținută de un fost rugbist, probabil Butunoiu, poreclit Butoi, cetățean belgian, bun prieten al lui Tudor) din stațiunea Neptun. Cluburile și discotecile cu intrarea plătită în lei, erau deschise până la orele 23-24, pe când cele cu bilete pe valută funcționau până la patru dimineța. Artiștii care aveau program seara, puteau ajunge la cluburile pe valută. Aici, cu puțin înainte de căsătoria cu Doina Dincă (fiica celebrului prim-vice-premier al României până în 1989 Ion Dincă, zis și Te-leagă), afaceristul Puiu Popoviciu se întâlnea deseori cu domnișoara Stăvăruș. Având în vedere că Popoviciu intrase în vizorul Brigăzii Speciale U, “ilegalii” spionajului extern, este posibil ca ALIS să fi fost folosită pentru verificările încrucișate făcute de organul contrainformativ asupra obiectivului “Popoviciu”. Din grupul ghizilor ONT cu însărcinări speciale, în care se învârteau Daniel și Doina, mai făcea parte un personaj extravagant al zilelor noastre, Irinel Columbeanu, nume conspirat Ivănescu, fiul lui Ion Columbeanu, singurul înalt demnitar comunist care “a schimbat 16 guverne” la Palatul Victoria.
Un personaj important din cercul de relații ale tinerei Stăvăruș era chirurgul Marius Stoian, cunoscut și respectat mai ales pentru numărul chiuretajelor executate într-o perioadă în care avortul era interzis de comuniști. Stoian, figură boemă a epocii, era un obișnuit al clubului București, unde era adesea văzut în compania realizatorului de televiziune Tudor Vornicu ( maior de Securitate) sau alături Nicu Ceaușescu. Soția medicului, Evelin ( poate cea mai frumoasă dansatoare a trupei Păunescu) era cea mai apropiată prietenă a conspiratei ALIS.

Eduard Ovidiu Ohanesian